Atins de simboală, ministrul Turismului sau ceva, propune oaia ca nou simbol pentru România. Ministrul Agriculturii, sau invers, îl susține cu o cugetare, „Oaia e o statuie vie”, firească, având în vedere că domnul ministru Daia te lasă statuie de câte ori deschide gura.
Unii zic că ideea e vetustă, retrogradă, ne reduce la nivelul de societate ciobănească, deloc potrivit cu lumea de azi.
Subsemnatul cred că soluția e undeva pe la mijloc. Este bună oaia, o punem ca brand de țară, dar modernizăm referințele ovine din istoria și cultura noastră populară, punându-le în acord cu realitatea românească a zilelor noastre. De pildă, proverbele și zicătorile. Că tot vorbeam de ministrul Agriculturii, înțeleapta vorbă: „Deștept ca oaia când doarme” ar trebui să se înțelepțească și mai mult: „Deștept ca Daia când se scoală”.
Sfatul „Nu pui lupul paznic la oi” se modifică după cum urmează: „Ba-l pui, dacă e numit de partid”.
Apoi, „Tunde oile, dar nu lua și pielea de pe ele” ar trebui să devină: „Nu pierde vremea cu tunsul, jupoaie oile de vii”.
Un proverb străvechi, cules de Ion Aurel Candrea, sună așa: „Lupul mănâncă și din oile numărate”. Acum, corect ar fi: „Lupul numără oile după ce le mănâncă pe toate”.
Se zice că „Mielul blând suge la două oi”; posibil, dar miei blânzi nu mai există, ăștia de azi sfârtecă și oaia care i-a născut.
În loc de clasica „Ai făcut-o de oaie”, vom spune de-acum înainte „Ai făcut-o de România”, așa cum în buletinul prințului din pârnaie scrie De România Paul.
În sfârșit, venind în istoria recentă, propun declararea ca imn al rezistenței anticeaușiste niște versuri populare pastorale din anii `80:
„Când afară-i frig și ploaie
De te udă pân` la bip
Îți bagi bip în ea de oaie
Și-n cârmaciul Nicolae”
Miorița nu mai poate rămâne nici ea la fel. Oaia vorbitoare, care îl informează pe cel moldovean în legătură cu intențiile reprezentanților celorlalte două principate, e o sereistă sub acoperire. Drept care, ciobanii criminali sunt umflați de DNA, mai întâi Munteanu, care îl denunță pe Ungureanu și se scoate.
Dacă oaia emblemă e supusă la vot, va obține o majoritate covârșitoare, având în vedere câți berbeci sunt în Parlament.
În ce mă privește, cred că imaginea cea mai sugestivă pentru țara noastră e lupul dacic purtând pe cap un craniu de oaie.
Și, bine înțeles, Gigi Becali președinte, pardon, voievod, după schimbarea numelui țării noastre din România în Rovinia.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un simbol de tara face apel la o trasatura definitorie a acelei tari. Un strain care vede oaia ca simbol de tara nu se va gandi nici pe departe la balade de care nu a auzit vreodata, ci la faptul ca suntem o tara recunoscuta international pentru prelucrarea si comercializarea lanii. Si - surpriza - produs faimos pe baza de lana nu avem. Cu atat mai putin definitoriu.
Un roman care vede oaia ca simbol de tara nu se va gandi la "Miorita" (cu exceptia celor care abia o studiaza si a celor care nu au alte resurse la care sa apeleze pentru respectivul orgasm intelectual), ci se va gandi la cu totul altceva. Prostia si spiritul de turma, necesitatea unui cioban mesianic "care sa ne conduca" printre ele.
Daca privim astfel, in vederea istoriei recente, o definitie si mai buna a Romaniei ar fi capra: da lapte dar sare gardul, face numai ce o taie instinctul si distruge absolut orice ii cade-n fata si poate fi ros.
Lupul dacic, pe de alta parte, e profund legat de istoria acestei tari. Atat un strain cat si un roman se vor gandi direct la Romania cand vad acest simbol. Mintea lor nu va cauta prin zeci de asocieri ca sa o gaseasca pe aceea corecta. Iata cel mai natural simbol de tara pe care il avem.
Ca sa ilustram eficienta ce trebuie sa defineasca un simbol, iata, cel al grimasei este cel mai potrivit pentru Guvernul Grindeanu. Pentru ca imediat te duce cu gandul la ceea ce face domnia sa cel mai des cu un randament de invidiat pentru oricine doreste sa fie campion la numarul de asemenea strambaturi pe minut. Scurt si ilustrativ.
Din pacate ultimul succes al nostru ca ganditori de brand si simboluri evocatoare reale l-am avut la realizarea Stemelor de judet - demult de tot - acele simboluri care ne privesc si azi prafuite de pe indicatoarele de intrare in judet. Acolo apareau exact industriile si caracteristicile fiecarei unitati administrativ-teritoriale si erau atat de clare ca daca le invatai aveai zece la geografie. Cineva poate o fi avut si atunci orgasm intelectual, dar macar l-a avut cu gandul si spiritul inradacinate concret in realitatea romaneasca, nu in imitatii de ce mai vedem pe la alti vecini care sa ne faca sa ne simtim boemi, cultivati, complecsi ori lucitori - fara fond.
Dacă am comenta altfel decât luându-le în râs ideile ce la behăie mintea acestor indivizibili întru prostie, ar tinde să le ia în serios, inclusiv pe ei înșiși. Or, asta ar fi ultima opțiune posibilă având în vedere tematica (de)zbaterilor publice de vreo juma' de an încoa' de guvernare.