Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Rovinia

Atins de simboală, ministrul Turismului sau ceva, propune oaia ca nou simbol pentru România. Ministrul Agriculturii, sau invers, îl susține cu o cugetare, „Oaia e o statuie vie”, firească, având în vedere că domnul ministru Daia te lasă statuie de câte ori deschide gura.

Unii zic că ideea e vetustă, retrogradă, ne reduce la nivelul de societate ciobănească, deloc potrivit cu lumea de azi.

Subsemnatul cred că soluția e undeva pe la mijloc. Este bună oaia, o punem ca brand de țară, dar modernizăm referințele ovine din istoria și cultura noastră populară, punându-le în acord cu realitatea românească a zilelor noastre. De pildă, proverbele și zicătorile. Că tot vorbeam de ministrul Agriculturii, înțeleapta vorbă: „Deștept ca oaia când doarme” ar trebui să se înțelepțească și mai mult: „Deștept ca Daia când se scoală”.

Sfatul „Nu pui lupul paznic la oi” se modifică după cum urmează: „Ba-l pui, dacă e numit de partid”.

Apoi, „Tunde oile, dar nu lua și pielea de pe ele” ar trebui să devină: „Nu pierde vremea cu tunsul, jupoaie oile de vii”.

Un proverb străvechi, cules de Ion Aurel Candrea, sună așa: „Lupul mănâncă și din oile numărate”. Acum, corect ar fi: „Lupul numără oile după ce le mănâncă pe toate”.

Se zice că „Mielul blând suge la două oi”; posibil, dar miei blânzi nu mai există, ăștia de azi sfârtecă și oaia care i-a născut.

În loc de clasica „Ai făcut-o de oaie”, vom spune de-acum înainte „Ai făcut-o de România”, așa cum în buletinul prințului din pârnaie scrie De România Paul. 

În sfârșit, venind în istoria recentă, propun declararea ca imn al rezistenței anticeaușiste niște versuri populare pastorale din anii `80:

„Când afară-i frig și ploaie

De te udă pân` la bip

Îți bagi bip în ea de oaie

Și-n cârmaciul Nicolae”

  Miorița nu mai poate rămâne nici ea la fel. Oaia vorbitoare, care îl informează pe cel moldovean în legătură cu intențiile reprezentanților celorlalte două principate, e o sereistă sub acoperire. Drept care, ciobanii criminali sunt umflați de DNA, mai întâi Munteanu, care îl denunță pe Ungureanu și se scoate.

Dacă oaia emblemă e supusă la vot, va obține o majoritate covârșitoare, având în vedere câți berbeci sunt în Parlament.

În ce mă privește, cred că imaginea cea mai sugestivă pentru țara noastră e lupul dacic purtând pe cap un craniu de oaie.

Și, bine înțeles, Gigi Becali președinte, pardon, voievod, după schimbarea numelui țării noastre din România în Rovinia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult