Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Rovinia

Atins de simboală, ministrul Turismului sau ceva, propune oaia ca nou simbol pentru România. Ministrul Agriculturii, sau invers, îl susține cu o cugetare, „Oaia e o statuie vie”, firească, având în vedere că domnul ministru Daia te lasă statuie de câte ori deschide gura.

Unii zic că ideea e vetustă, retrogradă, ne reduce la nivelul de societate ciobănească, deloc potrivit cu lumea de azi.

Subsemnatul cred că soluția e undeva pe la mijloc. Este bună oaia, o punem ca brand de țară, dar modernizăm referințele ovine din istoria și cultura noastră populară, punându-le în acord cu realitatea românească a zilelor noastre. De pildă, proverbele și zicătorile. Că tot vorbeam de ministrul Agriculturii, înțeleapta vorbă: „Deștept ca oaia când doarme” ar trebui să se înțelepțească și mai mult: „Deștept ca Daia când se scoală”.

Sfatul „Nu pui lupul paznic la oi” se modifică după cum urmează: „Ba-l pui, dacă e numit de partid”.

Apoi, „Tunde oile, dar nu lua și pielea de pe ele” ar trebui să devină: „Nu pierde vremea cu tunsul, jupoaie oile de vii”.

Un proverb străvechi, cules de Ion Aurel Candrea, sună așa: „Lupul mănâncă și din oile numărate”. Acum, corect ar fi: „Lupul numără oile după ce le mănâncă pe toate”.

Se zice că „Mielul blând suge la două oi”; posibil, dar miei blânzi nu mai există, ăștia de azi sfârtecă și oaia care i-a născut.

În loc de clasica „Ai făcut-o de oaie”, vom spune de-acum înainte „Ai făcut-o de România”, așa cum în buletinul prințului din pârnaie scrie De România Paul. 

În sfârșit, venind în istoria recentă, propun declararea ca imn al rezistenței anticeaușiste niște versuri populare pastorale din anii `80:

„Când afară-i frig și ploaie

De te udă pân` la bip

Îți bagi bip în ea de oaie

Și-n cârmaciul Nicolae”

  Miorița nu mai poate rămâne nici ea la fel. Oaia vorbitoare, care îl informează pe cel moldovean în legătură cu intențiile reprezentanților celorlalte două principate, e o sereistă sub acoperire. Drept care, ciobanii criminali sunt umflați de DNA, mai întâi Munteanu, care îl denunță pe Ungureanu și se scoate.

Dacă oaia emblemă e supusă la vot, va obține o majoritate covârșitoare, având în vedere câți berbeci sunt în Parlament.

În ce mă privește, cred că imaginea cea mai sugestivă pentru țara noastră e lupul dacic purtând pe cap un craniu de oaie.

Și, bine înțeles, Gigi Becali președinte, pardon, voievod, după schimbarea numelui țării noastre din România în Rovinia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult