Teoria corpului politic pe care am publicat-o pe 12 iulie oferă un punct de plecare pentru a înțelege că acest episod a depins de doi factori: oscilația între două tipuri de constructivism politic în Occident și de includerea acestui factor în calculele individuale ale fiecărui actor de pe scana politică românească. Foto: Inquam Photos / George Călin

Comunicatul de azi al Ministerului de Finanțe, privind reducerea deficitului la 7 luni cu 28,36 miliarde de lei, este o veste bună.

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

Comisia a respins (spun surse citate de Știrile ProTv) toate variantele Legii salarizării unitare (cum e știută de ceva săptămâni încoace), variante înaintate de Ministerul Muncii și Ministerul Fondurilor Europene (conduse ambele de ministrul demis Dragoș Pîslaru).

Am fi putut avea o corecție mai serioasă de deficit, considerabil mai mare decât 2% într-un an (altfel, un rezultat remarcabil și o inversare a trendului de pe vremea coaliției Nicu și Marcel).

Doar că un stat care nu poate rosti cuvântul „atac" nu se poate nici apăra de unul. Pentru că apărarea începe exact acolo: cu numirea lucrului. Restul - cloud guvernamental, testele, comunicatele - vin după. Deocamdată, singurul lucru bine securizat în statul român e adevărul: la el nu ajunge nimeni.

Scriam anii trecuți, de la facerea „rotativei”, despre faptul că nu există să mergi la restaurant, să bei și să mănânci ca la all inclusive („fără număr”), să dansezi, să mănânci iarăși, să desfaci sticlele și să le consumi pe jumătate, să dai dedicații, să oferi din bunăstarea de pe masa ta chelnerilor și clienților din jur, iar la final cineva să-ți achite, dezinteresat, nota de plată.

Și atunci se ridică o reporteriță de la o televiziune de știri (n.r. Realitatea Plus) și îl întreabă pe premier dacă nu cumva celelalte țări prin care trece Dunărea și-au făcut rezerve de apă. Adică dacă nu cumva ne-au furat vecinii fluviul.

Să recapitulăm ce a produs clasa politică într-o săptămână de vară.

S-au încălcat multe linii roșii în România, începând cu demiterea guvernului Bolojan. Cronologic, faptic, toate au început de fapt cu anularea alegerilor prezidențiale, turul I, o decizie care nu a fost urmată de raportul promis de Nicușor Dan.