Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Să avem și noi trumpul nostru?

 În primul război mondial, deși avea din 1883 un tratat secret de alianță cu Austro-Ungaria, România nu l-a respectat, declarându-se neutră. Mai mult, a intrat în război în 1916, atacând Austro-Ungaria și Germania. Înfrântă, a făcut pasul în spate față de puterile democrate, Franța și Anglia, încheind pacea separată de la Buftea, în mai 1918, cu Puterile Centrale. Apoi, în noiembrie 1918, dovedind un oportunism ridicol, ne-am declarat beligeranți alături de Antantă pentru o zi înainte de sfârșitul războiului, ca să fim primiți la masa învingătorilor.

În al doilea război mondial, am părăsit iarăși tabăra democrată, trecând de partea Germaniei naziste. Pe care am trădat-o apoi pentru Rusia stalinistă.

Așa arată România văzută din Vest – specialistă în schimbat macazul, ca să nu zic în trădări. Acum, am tot auzit întrebarea: Și noi, între America, UE și Rusia, ce să facem? O parte din dilemă e rezolvată: Trump se bate pe umăr cu Putin. Așa că, răspunsul ar fi să facem temenele în fața găștii de cauboi a lui Trump, doar-doar ne-o băga în seamă, zic românoșii Mîrga. „Ca să fim cu ei, trebuie să fim ca ei”, plusează ceușistoiul Dungaciu de la Academie. Adicătelea, să avem și noi trumpul nostru.

Politică înaltă, creieri groși – nu mă duce capul până acolo. Eu știu că sunt european, și pace. Sau război. Că fac parte din Uniunea Europeană, nu din Federația Statelor Unite. Nu-mi doresc ca România să devină al 51-lea stat american – nici nu ne ia Trump. Că aș vrea, pentru o dată în istorie, să nu fim macagii. Să împărtășim aceeași soartă, bună sau cruntă, cu civilizația și cultura Europei. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult