Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Saltul cimpanzeului Păturică

Cristian Tudor Popescu

„Autou gar kai Rhodos, kai pedema!” „Aici e Rhodos, sari aici!”. Într-o fabulă a lui Esop, un atlet fanfaron povestea ascultătorilor cum a făcut el cândva un salt uriaș, de 40 de pași, aflându-se în insula Rhodos. „Am martori”, mai pretinde supersăritorul. La care, cineva din auditoriu îi răspunde: „De ce e nevoie de martori? Picioarele îți sunt aici și ne închipuim că aici e Rhodos! Sari aici, acum și arată-ne cât ești de bun!”.

Asta ar fi trebuit să i se spună lui Putin, în cazul, imposibil, că i s-ar fi putut adresa cineva. Cimpanzeul sângeros a dat slavă Victoriei Armatei Roșii împotriva nazismului de acum 77 de ani, sărbătorită numai de ruși pe 9 mai. Dar azi, 9 mai 2022, armata Federației Ruse luptă tot cu „nazismul”, adică cu Ucraina și întreaga lume democratică. De ce nu celebrează generalissimul Putin victoriile de azi și de aici, din Ucraina, asupra „nazismului”?

Deoarece nu e niciuna – în afară de omorârea civililor ucraineni, decesul soldaților ruși și distrugerea clădirilor, infrastructurii și monumentelor culturale, măcelarul n-are ce să dea de mestecat rușilor.

În schimb, a luat două decizii pe care mi-e foarte greu să le pricep.

După ce a cuvântat, locțiitorul lui Dumnezeu pe Pământ s-a dus în tribună și și-a pus pe genunchi o păturică ce îl aștepta pe scaun! M-am frecat la ochi. Măcar să fi avut păturică pe genunchi, ca acoperire solidară, toți generalii smochiniți, apparatcikii și agenții FSB din jurul lui, dar nu, el era singurul! El, călărețul pe urși, luptătorul cu tigrii siberieni, înotătorul la copcă cu cuțitul în dinți! Oricât de frig i-ar fi fost, oricâtă artroză ar avea în încheieturi, oricât de umflată i-ar fi prostata, e peste poate să facă așa ceva! Să apară, în văzul Rusiei și al întregii lumi, ca un bătrânel fragil, bun pentru o casă de sănătate...

Apoi, glorioasa aviație de război a Kremlinului, care trebuia să scrie Z pe cer, plus avionul Apocalipsei cel fără ferestre, blindat la orice șoc, la arme chimice, la radiație termică și nucleară, de unde zeul cimpanzeu va conduce Rusia pentru vecie, n-a apărut deasupra Pieței Roșii, ca de obicei. Pasămite, condiții meteo nefavorabile, adică cer albastru cu niscai norișori albi. Dacă tot a ținut să ofere bâlciul militar multicolor norodului, în lipsă de victorie, de ce să nu ridice de la sol și mândria Armatei Roșii? Pentru ca, așa cum spunea o cetățeancă din Rusia intervievată pe stradă: „Mi se face pielea de găină când văd măreția Forțelor Noastre Armate!”.

Nu pot decât să formulez o ipoteză. Așa cum a arătat 11 septembrie 2001, un avion în aer, chiar fără muniție, încărcat cu combustibil, e o armă teribilă. Lansat în picaj asupra tribunei oficiale, poate să-i facă kebab pe toți, în cap cu generalissimul. Anwar Sadat, președintele egiptean, a fost ucis în 1981, când toată lumea era cu ochii pe sus în timpul defilării militare aviatice, în loja sa, de rafalele jihadiștilor. N-ar fi deloc de mirare ca Putin să se fi gândit la așa ceva, având în vedere teama lui paranoică de atentat și zecile de arestări și destituiri pe care le-a ordonat în armată și în serviciile secrete – aidoma lui Stalin în ultimii ani ai vieții...

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult