Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Saltul cimpanzeului Păturică

Cristian Tudor Popescu

„Autou gar kai Rhodos, kai pedema!” „Aici e Rhodos, sari aici!”. Într-o fabulă a lui Esop, un atlet fanfaron povestea ascultătorilor cum a făcut el cândva un salt uriaș, de 40 de pași, aflându-se în insula Rhodos. „Am martori”, mai pretinde supersăritorul. La care, cineva din auditoriu îi răspunde: „De ce e nevoie de martori? Picioarele îți sunt aici și ne închipuim că aici e Rhodos! Sari aici, acum și arată-ne cât ești de bun!”.

Asta ar fi trebuit să i se spună lui Putin, în cazul, imposibil, că i s-ar fi putut adresa cineva. Cimpanzeul sângeros a dat slavă Victoriei Armatei Roșii împotriva nazismului de acum 77 de ani, sărbătorită numai de ruși pe 9 mai. Dar azi, 9 mai 2022, armata Federației Ruse luptă tot cu „nazismul”, adică cu Ucraina și întreaga lume democratică. De ce nu celebrează generalissimul Putin victoriile de azi și de aici, din Ucraina, asupra „nazismului”?

Deoarece nu e niciuna – în afară de omorârea civililor ucraineni, decesul soldaților ruși și distrugerea clădirilor, infrastructurii și monumentelor culturale, măcelarul n-are ce să dea de mestecat rușilor.

În schimb, a luat două decizii pe care mi-e foarte greu să le pricep.

După ce a cuvântat, locțiitorul lui Dumnezeu pe Pământ s-a dus în tribună și și-a pus pe genunchi o păturică ce îl aștepta pe scaun! M-am frecat la ochi. Măcar să fi avut păturică pe genunchi, ca acoperire solidară, toți generalii smochiniți, apparatcikii și agenții FSB din jurul lui, dar nu, el era singurul! El, călărețul pe urși, luptătorul cu tigrii siberieni, înotătorul la copcă cu cuțitul în dinți! Oricât de frig i-ar fi fost, oricâtă artroză ar avea în încheieturi, oricât de umflată i-ar fi prostata, e peste poate să facă așa ceva! Să apară, în văzul Rusiei și al întregii lumi, ca un bătrânel fragil, bun pentru o casă de sănătate...

Apoi, glorioasa aviație de război a Kremlinului, care trebuia să scrie Z pe cer, plus avionul Apocalipsei cel fără ferestre, blindat la orice șoc, la arme chimice, la radiație termică și nucleară, de unde zeul cimpanzeu va conduce Rusia pentru vecie, n-a apărut deasupra Pieței Roșii, ca de obicei. Pasămite, condiții meteo nefavorabile, adică cer albastru cu niscai norișori albi. Dacă tot a ținut să ofere bâlciul militar multicolor norodului, în lipsă de victorie, de ce să nu ridice de la sol și mândria Armatei Roșii? Pentru ca, așa cum spunea o cetățeancă din Rusia intervievată pe stradă: „Mi se face pielea de găină când văd măreția Forțelor Noastre Armate!”.

Nu pot decât să formulez o ipoteză. Așa cum a arătat 11 septembrie 2001, un avion în aer, chiar fără muniție, încărcat cu combustibil, e o armă teribilă. Lansat în picaj asupra tribunei oficiale, poate să-i facă kebab pe toți, în cap cu generalissimul. Anwar Sadat, președintele egiptean, a fost ucis în 1981, când toată lumea era cu ochii pe sus în timpul defilării militare aviatice, în loja sa, de rafalele jihadiștilor. N-ar fi deloc de mirare ca Putin să se fi gândit la așa ceva, având în vedere teama lui paranoică de atentat și zecile de arestări și destituiri pe care le-a ordonat în armată și în serviciile secrete – aidoma lui Stalin în ultimii ani ai vieții...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult