Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simo iese din tranșee

În primul set, Simona a fost prudentă. Prea prudentă. A încercat să câștige cu raliuri în forță, dar fără să riște deschideri de unghiuri, sperând ca adversara să cedeze la testul regularității. 

Și Kuznetsova n-a cedat. Tenace și concentrată, a greșit puțin și a atacat de câte ori a avut ocazia.

Așa a ajuns Simona să fie condusă cu 5-1. Din acel moment, s-a lămurit că trebuie să-și asume riscul.

A pus în aplicare o propoziție simplă dintre cele spuse clar și precis, ca de obicei, de Darren Cahill: „You must push her” – „Ieși din tranșee, împinge-o, dă-o pe spate”.

A dat drumul la crosurile ei ascuțite, la care Svetei nu i-a rămas decât să aplaude, la lungul de linie cu reverul marca Halep, deschizând mereu prima terenul. În fine, a făcut pasul în față pe serviciul 2 al Kuznetsovei, trăznindu-i niște retururi de a lăsat-o în ghete.

A pierdut primul set, 3-6, dar a câștigat controlul jocului, pe care nu l-a mai cedat o clipă, susținută exemplar de românii din tribunele Montrealului. De la acel 1-5, Simo a câștigat 14 ghemuri, față de numai 2 ale Svetei, destructurând complet jocul puternicei rusoaice.

Cu mare bucurie, văd că Simona și-a reamintit acel „al doilea joc” de care e capabilă, stilul defensiv-agresiv, cu inițiativă, care a dus-o și anul trecut în finală, aici, la Montreal. Mai mult decât revanșa în fața unei adversare de mare clasă, dubla câștigătoare de Grand Slam Sveta Kuznetsova, care a învins-o anul acesta la Syndey, Simona Halep a arătat stăpână pe ea ca o adevărată campioană. Cu siguranță va face un meci bun și în semifinală, împotriva Angeliquei Kerber sau, mai puțin probabil, Dariei Kasatkina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult