Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simo iese din tranșee

În primul set, Simona a fost prudentă. Prea prudentă. A încercat să câștige cu raliuri în forță, dar fără să riște deschideri de unghiuri, sperând ca adversara să cedeze la testul regularității. 

Și Kuznetsova n-a cedat. Tenace și concentrată, a greșit puțin și a atacat de câte ori a avut ocazia.

Așa a ajuns Simona să fie condusă cu 5-1. Din acel moment, s-a lămurit că trebuie să-și asume riscul.

A pus în aplicare o propoziție simplă dintre cele spuse clar și precis, ca de obicei, de Darren Cahill: „You must push her” – „Ieși din tranșee, împinge-o, dă-o pe spate”.

A dat drumul la crosurile ei ascuțite, la care Svetei nu i-a rămas decât să aplaude, la lungul de linie cu reverul marca Halep, deschizând mereu prima terenul. În fine, a făcut pasul în față pe serviciul 2 al Kuznetsovei, trăznindu-i niște retururi de a lăsat-o în ghete.

A pierdut primul set, 3-6, dar a câștigat controlul jocului, pe care nu l-a mai cedat o clipă, susținută exemplar de românii din tribunele Montrealului. De la acel 1-5, Simo a câștigat 14 ghemuri, față de numai 2 ale Svetei, destructurând complet jocul puternicei rusoaice.

Cu mare bucurie, văd că Simona și-a reamintit acel „al doilea joc” de care e capabilă, stilul defensiv-agresiv, cu inițiativă, care a dus-o și anul trecut în finală, aici, la Montreal. Mai mult decât revanșa în fața unei adversare de mare clasă, dubla câștigătoare de Grand Slam Sveta Kuznetsova, care a învins-o anul acesta la Syndey, Simona Halep a arătat stăpână pe ea ca o adevărată campioană. Cu siguranță va face un meci bun și în semifinală, împotriva Angeliquei Kerber sau, mai puțin probabil, Dariei Kasatkina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult