Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simo iese din tranșee

În primul set, Simona a fost prudentă. Prea prudentă. A încercat să câștige cu raliuri în forță, dar fără să riște deschideri de unghiuri, sperând ca adversara să cedeze la testul regularității. 

Și Kuznetsova n-a cedat. Tenace și concentrată, a greșit puțin și a atacat de câte ori a avut ocazia.

Așa a ajuns Simona să fie condusă cu 5-1. Din acel moment, s-a lămurit că trebuie să-și asume riscul.

A pus în aplicare o propoziție simplă dintre cele spuse clar și precis, ca de obicei, de Darren Cahill: „You must push her” – „Ieși din tranșee, împinge-o, dă-o pe spate”.

A dat drumul la crosurile ei ascuțite, la care Svetei nu i-a rămas decât să aplaude, la lungul de linie cu reverul marca Halep, deschizând mereu prima terenul. În fine, a făcut pasul în față pe serviciul 2 al Kuznetsovei, trăznindu-i niște retururi de a lăsat-o în ghete.

A pierdut primul set, 3-6, dar a câștigat controlul jocului, pe care nu l-a mai cedat o clipă, susținută exemplar de românii din tribunele Montrealului. De la acel 1-5, Simo a câștigat 14 ghemuri, față de numai 2 ale Svetei, destructurând complet jocul puternicei rusoaice.

Cu mare bucurie, văd că Simona și-a reamintit acel „al doilea joc” de care e capabilă, stilul defensiv-agresiv, cu inițiativă, care a dus-o și anul trecut în finală, aici, la Montreal. Mai mult decât revanșa în fața unei adversare de mare clasă, dubla câștigătoare de Grand Slam Sveta Kuznetsova, care a învins-o anul acesta la Syndey, Simona Halep a arătat stăpână pe ea ca o adevărată campioană. Cu siguranță va face un meci bun și în semifinală, împotriva Angeliquei Kerber sau, mai puțin probabil, Dariei Kasatkina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult