Cred că Simona, pe lângă serviciul, 1 și 2, considerabil îmbunătățit, a luat și ceva lecții de hipnoză! Ca și Badosa, Anisimova a fost în fața Simonei aidoma unui iepure pe autostradă în lumina farurilor. Probabil că nivelul de încredere în sine atât de sus al campioanei Wimbledon 2019 este ceea ce sperie adversare atât de puternice.
Semnul acestei încrederi formidabile a fost, în meciul cu Badosa, execuția calmă, impecabilă a unei lovituri foarte rare pentru Simona: demivolé stop de rever, la 1 m de fileu. Cu Anisimova, altă rara avis – un rever tăiat cu o singură mână, în cros, razant cu fileul, în unghi mic – lovitură de care ar fi fost mândru și Rod Laver, aflat în tribună.
Simona a reușit din nou să găsească un echilibru defensiv-ofensiv în joc, la care Anisimova pur și simplu n-a știut cum să răspundă – ba a încercat să lovească decisiv, și a greșit masiv, ba a vrut să țină mingea în teren, iar Simona, ca și cu Badosa, ceea ce mă bucură și mai mult, a luat inițiativa, a deschis agresiv unghiuri și a forțat-o pe americancă să greșească.
Cred că și prezența, în calitate de fostă campioană la All England Club, alături de glorii uriașe ale tenisului, la festivitatea centenarului Terenului Central, a contribuit la plămădirea acestei stări de grație, în care n-am mai văzut-o pe Simona de câțiva ani.
În momentul de față, Simona Halep a realizat ceea ce se spune în clipul de promovare al superturneului care străbate 3 secole, numit Wimbledon: „Jucând aici, îți dai seama că înainte de a-ți învinge adversarul, trebuie să câștigi bătălia cu tine însuți”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
