Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona, învinsă de „proasta naibii”

Wuhan. Turul 2 – de fapt, 1. Mai rău decât scorul usturător cu care a pierdut în fața Dariei Kasatkina este felul în care a arătat Simona. Nu ca vestimentație, echipamentul „varză policolor”, cu care a îmbrăcat-o în ultima vreme Adidas, fiind, în fine, înlocuit cu o combinație civilizată negru-grena.

Rusoaica a fost tot timpul calmă, tăcută și compactă, Halep – nervoasă de la început, împrăștiată, incapabilă să țină mingea în teren în secvența de bază a jocului ei, schimburile de la linia de fund. Văzându-se depășită unde se simțea tare, Simona a început să se autoinsulte „mobilizator” („Dă, mă, lung de linie, proasta naibii!”. Oricum, mult mai bine decât înjurăturile de morți ale Irinei Begu la Tashkent...) și să pedepsească racheta.

Chemat în ajutor la 1-4, Andrei Pavel i-a spus să nu se sperie, i-a dat sfaturi tehnico-tactice corecte, dar, cu tot respectul și admirația pe care i le port marelui jucător, și o indicație psihologic foarte periculoasă, după părerea mea: „Ea joacă bine, i-au intrat niște lovituri, dar nu poate s-o țină prea mult așa...”.

Adică, așteaptă, Simona, să înceapă adversara să greșească!...

Și dacă Daria continuă să joace foarte bine încă 20 de minute, așa cum s-a și întâmplat, ce faci? Păi, ce să faci, intri în panică, forțezi, faci greșeli în serie, pe urmă te paralizează gândul că e prea târziu să mai poți recupera, și gata meciul...

Kasatkina a declarat că a câștigat venind foarte bine pregătită pentru duelul cu Simona. Dimpotrivă, Simona mi s-a părut nepregătită, atât ca joc, cât și psihologic.

În pauza de după înfrângerea în fața Sharapovei la US Open pare că nu i s-au întâmplat lucruri prea bune... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult