Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona, învinsă de „proasta naibii”

Wuhan. Turul 2 – de fapt, 1. Mai rău decât scorul usturător cu care a pierdut în fața Dariei Kasatkina este felul în care a arătat Simona. Nu ca vestimentație, echipamentul „varză policolor”, cu care a îmbrăcat-o în ultima vreme Adidas, fiind, în fine, înlocuit cu o combinație civilizată negru-grena.

Rusoaica a fost tot timpul calmă, tăcută și compactă, Halep – nervoasă de la început, împrăștiată, incapabilă să țină mingea în teren în secvența de bază a jocului ei, schimburile de la linia de fund. Văzându-se depășită unde se simțea tare, Simona a început să se autoinsulte „mobilizator” („Dă, mă, lung de linie, proasta naibii!”. Oricum, mult mai bine decât înjurăturile de morți ale Irinei Begu la Tashkent...) și să pedepsească racheta.

Chemat în ajutor la 1-4, Andrei Pavel i-a spus să nu se sperie, i-a dat sfaturi tehnico-tactice corecte, dar, cu tot respectul și admirația pe care i le port marelui jucător, și o indicație psihologic foarte periculoasă, după părerea mea: „Ea joacă bine, i-au intrat niște lovituri, dar nu poate s-o țină prea mult așa...”.

Adică, așteaptă, Simona, să înceapă adversara să greșească!...

Și dacă Daria continuă să joace foarte bine încă 20 de minute, așa cum s-a și întâmplat, ce faci? Păi, ce să faci, intri în panică, forțezi, faci greșeli în serie, pe urmă te paralizează gândul că e prea târziu să mai poți recupera, și gata meciul...

Kasatkina a declarat că a câștigat venind foarte bine pregătită pentru duelul cu Simona. Dimpotrivă, Simona mi s-a părut nepregătită, atât ca joc, cât și psihologic.

În pauza de după înfrângerea în fața Sharapovei la US Open pare că nu i s-au întâmplat lucruri prea bune... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult