Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Horia Tecău - cel mai mare jucător de tenis al României după Ilie Năstase

López și López fac break și servesc la 4-3 în primul set.

Ghem complicat, se ajunge totuși la o minge de re-break pentru Tecău-Rojer. Servește Marc López, primește Horia. Mingea vine tare la teu... Fără umbră de ezitare, Horia refuză returul de siguranță și își asumă un forehand puternic în partea închisă, pe reverul lui Feliciano. Spaniolul e surprins, întârzie o fracțiune de secundă și voleiază în fileu.

Pornind de la acest punct, Tecău-Rojer câștigă setul cu 6-4 și primul ghem al setului 2. Ajung să conducă cu 3-1. Servește Horia. Nu foarte bine. 15-40, două mingi de re-break pentru Lópezi. Returul lui Feliciano este excelent, periat, tare, sub fileu. De acolo, Horia, cu „mână rece”, pune un volé stop cros, execuție infernal de dificilă, care îngroapă mingea la 1 m de fileu, în ciuda eforturilor disperate de a o ajunge ale lui Feliciano López uluit. De la acest punct, Tecău-Rojer câștigă ghemul și se desprind decisiv, 4-1.

Ce spun aceste momente ale finalei US Open 2017? Cuvântul care îmi vine în minte când e vorba de Horia Tecău este serios. Unul dintre cei mai buni jucători de dublu din istoria tenisului, Horia este un om de o minunată seriozitate. Știe totul în tenis, stăpânește orice lovitură, arată un echilibru remarcabil între toate compartimentele jocului. Dar când, într-un moment al adevărului, trebuie să riște, o face! Curajos, fără să șovăie, la totul sau nimic. Și soarta îl ajută pe cel îndrăzneț...

O altă secvență a finalei. La 5-4 și 15-0 pentru „noi”, în primul set, servește Feliciano. Horia returnează cu reverul în cros, nu chiar cu centrul, mingea prinde un pic rama și se duce pe tușa exterioară, imparabil. În ciuda situației de mare tensiune, Horia vine până spre fileu și ridică ambele brațe în semn de scuză către Feliciano. Asta este iarăși ceva ce Horia Tecău are în sânge: fair-play. 

Îți recomandăm

La dublu nu e ca la simplu, unde ești de capul tău. Orice ieșire nervoasă, orice semn de nemulțumire, cât de mic, poate prăbuși un cuplu, indiferent de scorul din acel moment. Pe lângă valoarea individuală, trebuie să fii și un coechipier pe care partenerul să-l simtă mereu alături în clipele grele. Horia Tecău este un coechipier desăvârșit pentru „latinul” și îndemânaticul olandez Jean-Julien Rojer.

Din această seară, eu, unul, pot spune cu mâna pe inimă că, după Ilie Năstase, Horia Tecău este cel mai mare jucător de tenis al României.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult