Tânăra și talentata Heather Watson conduce cu 3-2 și break. Simona îl cheamă pe Darren.
Australianul cel liniștit a vorbit 40 de secunde. I-a spus: jocul tău e bun, mergi tot așa, dar ridică-i mai mult mingea pe rever, fă-o să lovească de deasupra umerilor; pe dreapta dă-i mai iute, ea dă tare și bine doar când are timp destul, altfel forțează și greșește. Și servește-i mai lung, că returnează bine.
De cum a reintrat pe teren, Simona a liftat mingea cu dreapta pe reverul lui Heather – britanica a trimis un metru afară. Și cuvântul s-a întrupat. Din zvârluga periculoasă a primelor 20 de minute, expediind cu tupeu „plătici” decisive și servind uimitor de eficient pentru înălțimea ei, cât a Simonei, n-a mai rămas decât o jucătoare smucită, cu sclipiri, dar forțată să greșească: 6-3 pentru Simo într-un sfert de oră.
În primul ghem al setului 2, notez un passing cros de backhand relaxat, cu o singură mână, din careul de serviciu – cred că Simona ar trebui să-și dea voie mai des la astfel de finețuri, pe care le are.
La 4-3 și break pentru ea, Simona îl vrea din nou pe Darren. De ce? Ca să fie aici, ca să-i repete calm, cu un surâs, exact ce-i zisese în primul set. Ce bine e să-ți spună cineva în care ai încredere să faci ce știi să faci!
La 5-4, Simona servește pentru meci: 15-0. Când se mută în stânga, trece un avion peste teren, motoarele uruie puternic. Simo nu se oprește nicio clipă, nu așteaptă să se ducă zgomotul, își face rutina de serviciu: e atât de bine concentrată, încât nu „aude” niciun sunet!
La Miami, Simona nu doar câștigă, joacă tenis ca Simona Halep.
