Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Socoteala președintelui Dan

Foto CTP

Astăzi am reluat la Radio Europa FM emisiunea România în direct. Cap la Cap cu domnul Cătălin Striblea și europenii FM. Dl Striblea a propus un calcul bazat pe numărul de minute, 45, pe care l-a avansat președintele Nicușor Dan ca timp în care, la concursurile de matematică, reflecta asupra subiectelor fără să scrie ceva. Nu am luat în serios calculul, l-am tratat neatent, ca pe o glumă. Gândindu-mă mai bine, constat că n-aveam dreptul să fac asta. Înainte de a fi președinte, dl Dan e un matematician de clasă. Dacă spune un număr, suntem datori să-l luăm cât se poate de în serios. 

Deci.

Raportul între 45 min. și 3 ore, adică 180 min., durata unui examen, este ¼. Același raport trebuie să existe între numărul de minute de la începutul mandatului în care președintele reflectează fără să facă și durata mandatului, 5 ani. Un an – 365,242 zile, rotunjim prin scădere la 365. Avem 5 ani = 1.825 zile. Anul 2028 va fi bisect, februarie cu o zi în plus, deci 1.826 zile. Acum, 1.826 x 24 ore = 43.824 ore; 43.824 x 60 min = 2.629.440 minute. Împărțim la 4 și rezultă 657.360 minute.

Din 26 mai, de când dl Dan e președinte, și până azi, s-au scurs 113 zile, adică 113 x 24 x 60 = 162.720 minute. Dacă scădem din 657.360 pe 162.720, avem 494.640 minute, id este aproape o jumătate de milion de minute. Atât ar fi să mai așteptăm pentru ca să stea și să cugete dl președinte Dan.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult