Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Simona, meci contra naturii. Domnișoara Buzărnescu

1. Pe vremuri, nu atât de îndepărtate, Simona ar fi pierdut sec meciul cu Pavlyuchenkova, în 2 seturi scurte. Având în față o atacantă masivă, cu lovituri tari și ascuțite, aflată în mare formă, se panica, nu mai știa ce să joace și devenea o pradă ușoară.

Ce splendidă diferență am văzut azi-noapte! Puternica Anastasia a făcut un meci mare, cu lovituri excepționale, a vrut să câștige mai mult decât Simona. Deși avea scuze la dispoziție – nu a mai participat la niciun turneu de la Wimbledon încoace, dureri din pricina bătăturilor în talpă –, nr. 1 mondial n-a abandonat nicio clipă. N-a disperat, nu s-a crizat, n-a înjurat, s-a bătut pentru fiecare punct, oricât de bine lovea rusoaica, și lovea! 

Setul decisiv a fost, ca să zic așa, împotriva naturii. Pavlyuchenkova a condus cu 4-2, strângea pumnul și venea tăvălug, simțind victoria. Pe care Simona a refuzat pur și simplu să i-o dea. Pe lovituri năprasnice ale Anastasiei, s-a aruncat în niște recuperări tăiate cu dreapta de credeam că nu văd bine. Aproape că nu mai conta dacă reușea să câștige punctul sau nu, semnalul de rezistență îndârjită, până la capăt, pe care îl transmitea peste fileu era teribil!

Penultima minge a meciului a fost vrăjitorie curată. Pavlyuchenkova a plesnit un forehand în cros la vinclu după care eu nu mai așteptam decât să aud bubuitul mingii în panoul de pe marginea terenului.

Simona a țâșnit și s-a întins imposibil, parcă și-a lungit trunchiul și brațul ca în desene animate. A ridicat un lob uriaș, care s-a dus 90% din traiectorie prin afară, ca să prindă apoi, cu efectul imprimat de poignet-ul Simonei, colțul terenului advers...

Rusoaica, buimăcită, a aruncat mingea înapoi ezitant, iar după ce românca a câștigat punctul, a rămas cu brațele căzute, uitându-se la ea ca la o arătare...

S-o învingă pe Venus Williams a fost apoi parfum de tei pentru Simona, marea campioană neavând cum, la 38 de ani, să susțină două meciuri tari, cu Cîrstea și Halep, la interval de câteva ore.

2. De pe patul de suferință, domnișoara Buzărnescu găsește potrivit și plin de sens să-și sictirească tatăl în public.

Domnul Buzărnescu a îndrăznit să vadă ce-a văzut și subsemnatul, fără să fie nevoie pentru asta să se afle pe teren, în locul ei, cum pretinde domnișoara Buzărnescu: în momentul accidentării, meciul era ca și pierdut, din pricina epuizării fizice evidente a domnișoarei Buzărnescu.

Uzura fusese vizibilă încă din meciul anterior, cu Qiang Wang. Gândul nu poate să nu te ducă la numărul impresionant de meciuri de simplu și dublu jucate non-stop de domnișoara Buzărnescu în acest an, și la concluzia că lipsa de control asupra picioarelor pe fond de oboseală a provocat accidentarea.

Domnișoara Buzărnescu ține însă neapărat s-o scoată vinovată pe arbitră, care nu a întrerupt meciul la cererea ei, pentru ca niște picături de ploaie să fie șterse cu prosoape. Adică, arbitra a examinat suprafața de joc, și, fiind dușmanca de moarte încă din copilărie a Mihaelei Buzărnescu din România, țară mică, ce și-a zis: „Stai, că ți-o fac eu!”. 

Ploaia ne udă pe toți, dar dacă cutezi să te întrebi pe cine ar fi avantajat, incorect, oprirea meciului, eventual pe jucătoarea aflată în cădere fizică, atunci ești neromân, nu?

Iar dacă iei în considerare posibilitatea unui nou episod din ciclul: „Morții mă-tii! Te urăsc, arbitro!”, ești de-a dreptul soroșist?

Să zicem că domnul Buzărnescu n-ar avea dreptate și că rezervele corporale ale domnișoarei Buzărnescu sunt fără sfârșit. Chiar și așa, exprimarea fiicei sale: „Este aberant. Văd că își dau toți cu părerea prin țară. Eu am fost pe teren, nu ei. În plus, tatăl meu este la București, nu este aici, cu mine!” în cunoscutul cotidian de sport... Libertatea, m-a pus rău pe gânduri: să-i comunici, public, omului care ți-a fost sprijin o viață, care a sacrificat totul pentru tine, care a continuat să creadă în tine când erai clasată ca bătrână și terminată, că aberează, că se numără printre „toți care-și dau cu părerea” și că e la București, n-are dreptul să deschidă gura, că nu joacă el la Montreal, parcă nici nu-mi vine să spun cum și cât de urât mi se pare...

Cum am zis, Mihaela Buzărnescu este o jucătoare de clasă mondială. Chiar dacă ratează US Open, acesta nu e cel din urmă Grand Slam. Îi doresc refacere grabnică, ca să continue minunata ei aventură spre vârfuri. Poate, dacă nu se supără, cu o planificare mai atentă a turneelor și dozare a efortului.

Un singur lucru însă n-am să mai pot face în ce voi scrie despre domnișoara Buzărnescu de-acum înainte: s-o numesc Michi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult