E o așteptare febrilă. Sunt birouri unde se face zilnic AMR-ul lui Ilie Bolojan. Sunt studiouri de televiziune unde se ține șampania la rece, pentru marea zi a eliberării. Mulți își imaginează că, după plecarea „bampirului care a supt sângele poporului”, banii vor curge din nou gârlă. Partide și sindicate, baroni locali, superbugetari, speciali, primari și tot business-ul strategic gestionat de Interesul Național - toată lumea așteaptă însetată să se dea drumul la țuțuroiul statului.
Dar am greși să credem că doar rentierii statului așteaptă o schimbare. Antreprenori mari și patroni de prăvălii, angajați la privat și la stat, milioane de oameni care au pierdut bani în 2025-2026 - mulți speră că, după plecarea lui Bolojan, se termină cu austeritatea și economia va reporni în mod miraculos, printr-un simplu exercițiu de autosugestie.
Ce pare să ignore toată lumea e că România trebuie să împrumute anual de pe piețele financiare circa 60 de miliarde de euro. În fiecare an! Este o sumă uriașă pentru dimensiunea economiei românești! Mai mult de jumătate merge spre rostogolirea datoriei vechi; restul acoperă deficitul bugetar.
Foarte puțini politicieni înțeleg cifrele. Înfiorător de mulți sunt din categoria lui Ciolacu, total incapabili să răspundă la o întrebare elementară: la ce dobândă va putea România să se împrumute, când va avea 70% datorie, deficit de 5–6% și va trebui să refinanțeze anual zeci de miliarde de euro?
România nu trebuie să convingă investitorii doar să finanțeze deficitul. Trebuie să găsească zeci de miliarde de euro în fiecare an, pentru refinanțarea datoriei existente. Dacă deficitul rămâne 6%, România va acumula datorie într-un ritm care ar putea-o duce spre 80% din PIB, în jurul lui 2030.
Corul politico-sindical, cu Justiția Liei ținându-i isonul, promite creșteri de salarii în zona bugetară, printr-o viitoare Lege a salarizării, deși banii s-au terminat de mult. E atâta populism, iresponsabilitate și prostie în această castă care crede că banii sunt nesfârșiți, încât soluția de avarie FMI pare chiar rațională, cu toată austeritatea crâncenă pe care ne-o va aduce.
Rețineți: 60 de miliarde de euro trebuie să împrumute România în acest an, pentru finanțarea deficitului și rostogolirea datoriei care ajunge la scadență. Și dacă deficitul nu se reduce spre 3% în următorii ani, suma pe care va trebui să o împrumutăm va crește. Pe măsură ce datoria crește, crește și suma care trebuie refinanțată.
Oricine vine după Bolojan va da piept cu ecuația unui deficit mare, a unei datorii în creștere, a dobânzilor ridicate, a unei creșteri economice slabe și a spectrului retrogradării la junk, dacă hățurile corecției bugetare sunt scăpate din mână. Și atunci, de unde bani pentru a satisface toate așteptările?
Problema care se va pune în curând nu va fi dacă salariile și pensiile se vor mări, ci dacă se vor mai putea plăti.
PS. Dacă Nicușor Dan dă din nou guvernarea ciolacilor iresponsabili din PSD, chiar cu un premier gen Nazare, tare mi-e că austeritatea pe care am plătit-o cu toții în „epoca Bolojan” va fi fost în van.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.