Suntem în plină Restaurație. Noua putere PSD-AUR, adică Sistemul și Antisistemul, cele două fețe ale aceluiași Interes Național, și-au dat mâna peste țară și acaparează instituție cu instituție, sub privirile pierdute ale unui președinte nevolnic sau complice.
Cel puțin 6 milioane de oameni au toate motivele să se simtă trădați.
De 4 luni scriu aici că între PSD și AUR nu e nicio diferență și că noua coaliție se consolidează în fiecare zi, în ciuda faptului că președintele se încăpățânează să numească PSD „partid proeuropean”, de teamă - vezi Doamne! - să nu alunece spre AUR.
Dar asta s-a întâmplat deja. Priviți cum au rezolvat AUR și PSD problema de la TVR și Radio pe axa CCR. Execuție sumară.
Alternativa pentru România e, din păcate, una singură: fie guvernare AUR-PSD pe față, fie alegeri anticipate. Orice alte „soluții” ne va oferi Nicușor Dan nu vor face altceva decât să adâncească răul de care e direct responsabil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Răspunsul (tot retoric!) ar fi că în țara noastră șmecheria e o virtute și hoția o fală...
Problema pe care o ridic eu este tocmai alegerea între două riscuri. Primul este să intre acum la guvernare, fără majoritate, să fie obligat să-și confrunte promisiunile cu realitatea economică și să guverneze sub controlul partenerilor și al instituțiilor. Al doilea este să rămână încă doi ani în opoziție, să capitalizeze toate nemulțumirile și toate sacrificiile produse de reformele pe care inevitabil ceilalți vor trebui/refuză să le f acă și să ajungă în 2028 suficient de puternic încât să nu mai poată fi controlat printr-o coaliție.
Nu susțin că prima variantă este lipsită de pericole. Istoria ne obligă să luăm aceste pericole foarte în serios. Spun doar că nici refuzul de a-i aduce la guvernare nu este o variantă lipsită de risc. Uneori, a ține permanent un partid populist în opoziție îi oferă exact poziția ideală: poate promite orice, poate acuza pe oricine și nu trebuie să demonstreze niciodată că promisiunile sale sunt realizabile.
Adevărata întrebare, deci, nu este dacă există un risc în a-i lăsa să guverneze. Evident că există. Întrebarea este care risc este mai mare: să-i obligi să se confrunte acum cu realitatea, având o putere limitată, sau să-i lași să acumuleze nemulțumirea societății până când ar putea ajunge la putere fără să mai aibă nevoie de nimeni.
Germania anilor ’30 ne învață să nu credem niciodată că extremiștii pot fi controlați cu ușurință. Dar ne mai învață ceva: problema decisivă nu este doar dacă ajung la guvernare, ci câtă putere au în momentul în care ajung acolo și cât de solide sunt instituțiile capabile să le limiteze puterea.
Mă indispune iremediabil toată „tevatura” asta legată de viitorul României. Când n-am deschis ochii la vremea potrivită, acum ne lamentăm degeaba că vine AUR la guvernare. În fond, ce-ar fi rău în asta dacă ținem seamă că vrem democrație? Tot aducem vorbire de „sistem” și „antisistem”, de parcă nu noi am susținut această adunătură de borfași…
Ne plac posmagii muiați, asta- i realitatea. Nu contează cine promite să ne „ghiftuiască”, important e să ne dea, nu să ne ia. Ciolacu ne-a „dat” și (uite-așa!) am ajuns la fundul sacului. De 4 luni se „negociază” de unde și cum să scoatem „pârleala”. Ca de obicei, tot „prostimea” e bună de plată. Statul „democratic” în care am îmbătrânit știe una și bună: ca să nu-și piardă privilegiile, „reprezentanții” săi sunt pregătiți să se sacrifice pe „altarul” democrației.
Mă disperă nesimțirea cu care nișțe neica nimeni precum Grindeanu și Simion „negociază” guvernarea țării. Mă enervează „medierea” lui Micușor. Din păcate, sunt prea bătrân ca să mai pot schimba ceva…
Despre „mazilirea” lui Fritz ce mai rămâne de spus? Când urinezi împotriva vântului e „normal” să fii incompatibil. În rest, să ne fie de bine că ascultăm cu răbdare tromboanele propagandei. Poate că data viitoare vom reuși să nu o dăm în bară…
-9 septembrie 2026-
Văd că deja mi-ati considerat, mai jos, o postare.
De la tatăl meu (care a împlinit 86 de ani!) știu cum s-au înfăptuit „mărețele realizări socialiste”. Atunci „dușmanii poporului” erau deportați în Bărăgan sau „cazați” la Gherla, acum au plecat de bunăvoie să-și caute „norocul” pe alte meleaguri.
Eu sunt unul dintre fraierii care au crezut că și în România poate fi „democrație”. M-am înșelat...
Sigur că o alianță de culise PSD-AUR nu e exclusă, dar asta nu schimba datele problemei. Ne așteaptă o lungă iarnă fierbinte... poate ne ajută Dumnezeu- numai El mai poate- și dă ceva ploaie.
Curentul neofascist, maga e pe val. E iarăși, Valul trece, dar mai lasă și urme.
Mă îngrozesc de răspuns...
vs/lor, ci în respectarea acelor alegeri? În luarea lor în considerare?
Vă amintiți sper mea culpa făcută de stanga după ultimele alegeri: "am înțeles mesajul poporului" tradus în "lasă că vă arătăm noi". Ceeace s-a și întâmplat din partea "socialistilor", noua burghezie, cea mai periculoasă, după cum spunea Marx și a "suveranistilor", ma refer la "cei de frunte" nu la bieții lor susținători, față de guvernarea Bolojan împreună cu cei 3-4 miniștri, da de la usr, care au încercat să îndrepte prea multele stambatati din ultimii 36 de ani. Și iată unde am ajuns! Vedeți drum de întoarcere prea curând? Eu nu. Mai ales în conjunctura internațională actuală. Ar fi nevoie de un nou 1848 extins și la est și la vest. Ce înseamnă asta? Vă las pe dvs să definiți.
Cu sinceră prietenie, azi 09.09.'26 zm.
Cum ne scăpăm de ei? În niciun caz prin „vot democratic”! Băieții ăștia sunt atât de bine „înfipți” în funcții încât ștampila populimii nu-i afectează. Când nu le iese „pasiența”, refac jocul. Iar noi, fraierimea, încă mai credem că dacă „tăiem” pachetul de cărți putem câștiga...
Trișorii tranziției au făcut o echipă imbatabilă prin joc cinstit. Iar noi ne uităm ca proștii la toate învârtelile lor și ne amăgim cu „puterea ștampilei”.
Cu aceeași sinceră prietenie...