Orice realizare devine, în timp, noul punct de plecare. Ceea ce ieri părea un succes important devine astăzi normalitate. Ceea ce astăzi pare o confirmare puternică devine mâine standardul minim. foto Profimedia

A devenit un laitmotiv faptul că, într-un proces terapeutic, se ajunge inevitabil la felul în care am fost crescuți de părinții noștri. foto Profimedia

Într-o conversație aparent banală, cineva mi-a spus că se trezește aproape în fiecare început de săptămână cu un nod în stomac și cu senzația că trebuie să mai reziste puțin, deși avusese impresia că perioada grea de oboseală și presiune trecuse.

Acest tip de reacţie s-a dezvoltat în perioada de început a umanităţii, cea în care supravieţuirea individului era legată de supravieţuirea tribului, şi unde era nevoie ca grupul social să fie valorizat în totalitate, indiferent de calitatea individuală a membrilor acestora. În plus, individul avea nevoie să se conformeze regulilor tribului, deoarece altfel ar fi fost exclus şi aceasta ar fi dus la dispariţie. foto: Imagine cu caracter ilustrativ/ Profimedia

În această vacanţă de iarnă m-am confruntat cu un număr de ghinioane: am plecat pe alt continent doar pentru a afla că valiza mea a rămas, împreună cu alte 200 000, în aeroportul din Amsterdam (datorită unei probleme software) şi m-a ajuns din urmă abia după o săptamȃnă, timp în care eu am traversat două zone climatice diferite, iar la întoarcere, după multiple anulări de zboruri, am ajuns acasă cu aproape 5 zile mai tȃrziu (tot fără valiză, care a fost transportată separat de compania aeriană). Foto: Getty Images

A vedea partea bună a lucrurilor ne ajută să rezistăm stresului. Dar ce se întâmplă când ignorăm complet partea rea? foto: Profimedia

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Zilele acestea au apărut în presă informaţii despre o persoană care ar fi pozat ani de zile ca psihoterapeut, devenind chiar un „specialist” invitat de mass-media la tot felul de emisiuni, şi care nu era nici pe departe psihoterapeut; mai mult, sub „acoperirea” acestei specializări false, respectivul se pare că a şi abuzat de unele cliente. (Imagine cu titlu generic/foto Profimedia)

Ataşamentul evitant se dezvoltă la copiii care au avut părinţi reci, indisponibili emoţional, sau se poate forma în timpul vieţii ca urmare a unor evenimente traumatice pe care persoana le-a gestionat din punct de vedere practic dar în urma cărora s-a simţit nedreptăţită şi a rămas cu râni emoţionale nevindecate. foto Profimedia

Mai întȃi să întelegem un lucru: există o diferenţă între calitatea de îngrijitor a părinţilor (capacitatea de a le oferi copiilor cele necesare pentru traiul de zi cu zi: hrană, căldură, îngrijire medicală, educaţie) şi răspunsul emoţional al acestora la nevoile copilului. foto Profimedia