Zilele acestea au apărut în presă informaţii despre o persoană care ar fi pozat ani de zile ca psihoterapeut, devenind chiar un „specialist” invitat de mass-media la tot felul de emisiuni, şi care nu era nici pe departe psihoterapeut; mai mult, sub „acoperirea” acestei specializări false, respectivul se pare că a şi abuzat de unele cliente. (Imagine cu titlu generic/foto Profimedia)

Ataşamentul evitant se dezvoltă la copiii care au avut părinţi reci, indisponibili emoţional, sau se poate forma în timpul vieţii ca urmare a unor evenimente traumatice pe care persoana le-a gestionat din punct de vedere practic dar în urma cărora s-a simţit nedreptăţită şi a rămas cu râni emoţionale nevindecate. foto Profimedia

Mai întȃi să întelegem un lucru: există o diferenţă între calitatea de îngrijitor a părinţilor (capacitatea de a le oferi copiilor cele necesare pentru traiul de zi cu zi: hrană, căldură, îngrijire medicală, educaţie) şi răspunsul emoţional al acestora la nevoile copilului. foto Profimedia

Probabil oricui i s-a întȃmplat asta, respectiv să cumpere pe baze emoţionale, şi nu raţionale (respectiv pe baza nevoilor). Probabil că de fiecare dată cȃnd ajungem să plecăm de acasă cu o lista de cumpărături şi să ne regăsim în sacoşe cu cȃteva articole în plus, achiziţia acestora are o bază emoţională. foto: Profimedia

Atunci când persoanele cu tulburare narcisică ajung la psihoterapie, mai degrabă vin la presiunile externe (eșuează financiar, sunt obligați din punct de vedere legal, sunt în pericol de a-și pierde job-ul sau căsnicia sau le-au pierdut deja etc.). Chiar și în această situație, angajamentul față de demersul psihoterapeutic poate fi unul scăzut. foto: Profimedia

Una dintre cele mai dureroase experiențe în relații nu este neapărat conflictul, ci distanța emoțională. Ea apare atunci când doi oameni nu se mai simt conectați, când discuțiile se reduc la „logistica zilnică” (facturi, copii, programul de mâine) iar privirile calde, gesturile de grijă și intimitatea dispar treptat. foto: Profimedia

Unele persoane au probleme emoţionale nerezolvate, teamă de abandon, anxietate, elemente depresive, traume din copilărie, etc. Acestea nu şi le recunosc, sau chiar dacă şi le recunosc, nu s-au simţit destul de pregătite să se confrunte cu ele şi să şi le rezolve. foto: Profimedia

Viaţa este imprevizibilă, fiecare moment ne poate pune faţă în faţă cu tot felul de provocări, de la unele minore (întȃrzierea unui autobuz sau tren) pȃnă la unele dramatice, cu impact major, cum sunt crizele economice, evenimente familiale grave, violenţele sociale, fenomenele naturale catastrofale. foto: Profimedia

De fapt violenţa în cuplu are multe faţete, şi cred că ar fi necesar ca toată lumea să le poată recunoaşte pentru a nu le încuraja şi pentru a susţine persoanele care sunt victime. foto Profimedia

Cred ca fiecare dintre dvs. cunoaşte sau a cunoscut persoane care sunt abuzate: de multe ori este vorba de abuz petrecut în cuplul conjugal, alteori de abuz al părinţilor faţa de copiii adulţi, abuz între rude sau chiar prieteni. Tote cazurile enumerate se refera la abuz între persoane adulte, şi în aceasta postare nu mă voi referi la abuzul părinţilor sau altor persoane asupra copiilor minori, pentru că în acest caz situaţia este diferită şi cere intervenţia legală pentru protecţia minorului. foto: Olena Vasylieva / Alamy / Profimedia