În această vacanţă de iarnă m-am confruntat cu un număr de ghinioane: am plecat pe alt continent doar pentru a afla că valiza mea a rămas, împreună cu alte 200 000, în aeroportul din Amsterdam (datorită unei probleme software) şi m-a ajuns din urmă abia după o săptamȃnă, timp în care eu am traversat două zone climatice diferite, iar la întoarcere, după multiple anulări de zboruri, am ajuns acasă cu aproape 5 zile mai tȃrziu (tot fără valiză, care a fost transportată separat de compania aeriană). Foto: Getty Images

A vedea partea bună a lucrurilor ne ajută să rezistăm stresului. Dar ce se întâmplă când ignorăm complet partea rea? foto: Profimedia

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Zilele acestea au apărut în presă informaţii despre o persoană care ar fi pozat ani de zile ca psihoterapeut, devenind chiar un „specialist” invitat de mass-media la tot felul de emisiuni, şi care nu era nici pe departe psihoterapeut; mai mult, sub „acoperirea” acestei specializări false, respectivul se pare că a şi abuzat de unele cliente. (Imagine cu titlu generic/foto Profimedia)

Ataşamentul evitant se dezvoltă la copiii care au avut părinţi reci, indisponibili emoţional, sau se poate forma în timpul vieţii ca urmare a unor evenimente traumatice pe care persoana le-a gestionat din punct de vedere practic dar în urma cărora s-a simţit nedreptăţită şi a rămas cu râni emoţionale nevindecate. foto Profimedia

Mai întȃi să întelegem un lucru: există o diferenţă între calitatea de îngrijitor a părinţilor (capacitatea de a le oferi copiilor cele necesare pentru traiul de zi cu zi: hrană, căldură, îngrijire medicală, educaţie) şi răspunsul emoţional al acestora la nevoile copilului. foto Profimedia

Probabil oricui i s-a întȃmplat asta, respectiv să cumpere pe baze emoţionale, şi nu raţionale (respectiv pe baza nevoilor). Probabil că de fiecare dată cȃnd ajungem să plecăm de acasă cu o lista de cumpărături şi să ne regăsim în sacoşe cu cȃteva articole în plus, achiziţia acestora are o bază emoţională. foto: Profimedia

Atunci când persoanele cu tulburare narcisică ajung la psihoterapie, mai degrabă vin la presiunile externe (eșuează financiar, sunt obligați din punct de vedere legal, sunt în pericol de a-și pierde job-ul sau căsnicia sau le-au pierdut deja etc.). Chiar și în această situație, angajamentul față de demersul psihoterapeutic poate fi unul scăzut. foto: Profimedia

Una dintre cele mai dureroase experiențe în relații nu este neapărat conflictul, ci distanța emoțională. Ea apare atunci când doi oameni nu se mai simt conectați, când discuțiile se reduc la „logistica zilnică” (facturi, copii, programul de mâine) iar privirile calde, gesturile de grijă și intimitatea dispar treptat. foto: Profimedia

Unele persoane au probleme emoţionale nerezolvate, teamă de abandon, anxietate, elemente depresive, traume din copilărie, etc. Acestea nu şi le recunosc, sau chiar dacă şi le recunosc, nu s-au simţit destul de pregătite să se confrunte cu ele şi să şi le rezolve. foto: Profimedia