Pe de altă parte, de multe ori, persoana, obiectul sau situaţia care au creat furie nu sunt la îndemȃnă pentru descărcarea acesteia, ceea ce conduce frecvent la un mecanism de apărare numit deplasare, în care furia care nu poate fi conținută este direcţionată spre ceva/cineva care este la îndemȃnă (şi eventual nu se poate apăra). foto Profimedia

Cheia pentru comunicarea asertivă este înţelegerea faptului că o părere diferită este exact atȃt: o diferenţă de opinii, care nu se extinde la persoană ci rămȃne centrată pe situaţia discutată. foto: Getty Images

Ce se întȃmplă însă cȃnd într-o relaţie între doi adulţi rolurile de „persoană în nevoie” şi „susţinător” nu mai sunt fluide ci sunt asociate strict unuia sau altuia dintre parteneri? Ei bine, atunci apare codependenţa. foto: Andriy Popov / Alamy / Profimedia

Și cel mai periculos e că te obișnuiești așa. Îți spui că așa e viața, că trebuie să te adaptezi. Până într-o zi când realizezi că nu te mai bucuri de nimic. foto: Yuriy Seleznev / Alamy / Profimedia

Faţă de non-perfecţionişti, cei ce caută excelenţa îşi stabilesc scopuri importante, ambițioase şi sunt dispuşi să depună eforturi consistente pentru a le atinge; pe de altă parte, faţă de perfecţionişti, scopurile celor ce aspiră la excelenţă sunt realizabile iar efortul este depus pȃnă în momentul în care se atinge maximul de rezultat raportat la efort. Asta dă voie căutătorilor excelenţei să se poată bucura de rezultatul eforturilor lor fără a se epuiza psihic şi fizic. Foto: Profimedia

În ultimii ani, am fost expuși la evenimente care ne-au făcut să ne simțim adesea copleșiți și nesiguri. Fie că vorbim despre pandemie, crize economice, conflicte sau dezastre naturale, toate par să ne amintească de cât de fragilă poate fi stabilitatea în care trăim. În tot acest context, să rămâi optimist poate părea un gest de naivitate sau chiar mai mult, de negare a realității. Dar, în realitate, optimismul este o resursă prețioasă pentru a face față provocărilor vieții și asta nu doar atunci când lucrurile sunt simple, ci mai ales în momentele grele. foto: Giulio Fornasar / Panthermedia / Profimedia

Un astfel de copil capătă neîncredere în univers, nu simte că se poate baza pe vreo promisiune a celorlalţi; în consecinţă încearcă cu disperare să controleze tot mediul din jur, Se dezvoltă ca o persoană rigidă, care îşi defineşte propriul set de reguli şi le urmează în mare detaliu. Foto: Helmut Meyer zur Capellen / imageBROKER / Profimedia

Copilăria mică este perioada cȃnd se învaţă extrem de multe lucruri legate de funcționarea socială: de la a mȃnca singur, pȃnă la a se îmbrăca sau a-şi controla funcţiile corporale. Foto: Berit Kessler / Panthermedia / Profimedia

Această rană se capătă în primii trei ani de viaţă, în cazul în care copilul de simte părăsit de părinţi, de obicei de părintele de sex opus. Foto: songyuth unkong / Alamy / Alamy / Profimedia

Cu alte cuvinte formularea clară a concluziei, rezultatului, situaţiei care este supusă analizei. Fie că este sub forma „ceea ce am calculat în această problemă reprezintă o distanţă rezonabilă între două puncte de pe hartă”, fie ca „X s-a uitat urȃt la mine deci mă urăşte şi se pregăteşte să mă sape”, fie că „dacă nu curăţ casa prin toate cotloanele musafirii îşi vor forma o părere oribilă despre mine” (o să păstrez aceste trei exemple şi pentru etapele următoare). Foto: Wavebreak / Profimedia