Cȃnd lucrez la cabinet cu persoane depresive sau extrem de anxioase, cel mai dificil pentru acestea pare să fie răspunsul la întrebarea „ce simţi acum?” – primesc de obicei fie răspunsul „nu ştiu”, fie „bine”, dar dacă întreb „bine cum?” răspunsul este tot „nu ştiu”. De fapt acest nu ştiu reprezintă fuga de sentimente dificil de procesat cum sunt tristeţea adȃncă sau frica.

Primul pas este admiterea faptului că partea disociată există. Acesta e începutul contactului cu sine: a realiza că evităm cu tot dinadinsul ceva din noi înşine. A face asta dintr-odată e extrem de greu; de fapt nici recomandabil nu este. Ne este teamă de ruperea unor baraje mentale care ne-ar lăsa în faţa unui şuvoi de sentimente care ne-ar copleşi. Dar nu vorbim de dărȃmarea unui baraj, ci de deschiderea unui robinet. Care la început va fi lăsat doar să picure; cȃte un pic în fiecare zi.

Cei din generația mea evită să discute despre experiențele traumatice trecute și despre consecințele lor, spre deosebire de cei până în 35 de ani. (Foto: Profimedia Images)

E bine să ne concentrăm mai degrabă pe noţiunile de „corp sănătos” şi „corp îngrijit” decȃt pe „corp frumos”, nu de alta, dar etaloanele de frumuseţe sunt artificiale, subiective şi se pot schimba odată cu moda, în timp ce sănătatea corpului ne asigură o viaţă bună, în care corpul nostru ne va purta în locurile în care dorim să ajungem. Foto: Credit: Wagenaar, Jelle / Seasons.agency Beauty / Profimedia

Nu este în regulă ca orice face copilul să fie „iertat ca şi cȃnd nu ar fi existat”, este vorba ca cel mic să înţeleagă că există nişte limite care sunt de respectat, şi că vor exista şi anumite penalizări pentru încălcarea lor cu bună ştiinţă. Foto: Arne Trautmann / Panthermedia / Profimedia

Fiecare dintre noi am întȃlnit persoane care par să fie veşnic critice şi nemulţumite; unii au fost mai fericiţi, pentru că au avut de-a face cu astfel de persoane doar în trecere, la un eveniment social sau într-o situaţie temporară, alţii au ghinionul de a avea o astfel de persoană în familie sau la job, deci ca o prezentă continuă care nu-i lasă nici un moment fără a le adresa o critică. Eu numesc astfel de persoane „terorişti” pentru că fac viaţa celor din jur un calvar. Foto: Katarina Sundelin / PhotoAlto / Profimedia

Recent o tȃnără aflata spre începuturile carierei a discutat cu mine despre faptul că dăduse un interviu, i se oferise postul dar ea nu se simţise deloc confortabil nici la interviu, nici în scurta vizită pe care o făcuse în locul unde ar fi trebuit să îşi desfăşoare activitatea. Tendinţa tinerei a fost de a refuza postul, dar … familia îi repeta că este foarte important să îl accepte. Foto: Antonio Guillen Fernández / Panthermedia / Profimedia

Suntem educaţi încă de mici să respectăm regulile. Fie că este vorba de reguli practice (de la spălatul pe mȃini înainte de masă pȃnă la respectarea culorilor semaforului atunci cȃnd traversăm strada), de reguli de interacţiune umană (să spunem bună ziua cȃnd întȃlnim pe cineva, să spunem mulţumesc), de reguli morale (nu este bine să îi lovim pe ceilalţi copii) sau ulterior de reguli organizaţionale (să respectăm termenele, să facem ceea ce ne cere superiorul ierarhic, etc), regulile ne guvernează practic întreaga existenţă. Foto: Aleksey Tugolukov / Alamy / Alamy / Profimedia

Vi s-a întȃmplat să vă apucaţi să faceţi ceva şi să vă loviţi de un detaliu imposibil de rezolvat? Vi s-a întȃmplat să vă organizaţi toate treburile astfel încȃt să puteţi să duceţi o încărcare foarte mare şi, cȃnd lucrurile păreau să se aşeze, să apară ceva care să dea totul peste cap? Vi s-a întȃmplat să vă apucaţi să gătiţi şi în mijlocul procesului să descoperiţi că vă lipseşte un ingredient? Vi s-a întȃmplat să porniţi la drum cu un program foarte încărcat şi să aveţi surpriza că un avion sau un tren a întȃrziat? Foto Profimedia

Sună extrem de lipsit de milă, de empatie, de considerație față de partenerul(a) de o viață, dar și cel care nu e în criză are dreptul la identitate și fericire personală. Sfaturile de tip “fii și tu mai înțelegător”, “așa sunt bărbații”, “trebuie să te lupți pentru familia ta” nu își prea au rostul în plină criză de mijlocul vârstei, chiar dacă există multă presiune socială în acest sens. Foto: Profimedia Images