A venit o bătrână din sat la mine cu un plic. - Uite ce am primit. E pentru alimente, dar nu înțeleg nimic. Răsfoiesc hârtiile din plic. Le citesc. Nu are rost să i le citesc bătrânei că nu ar înțelege, așa că îi explic în termeni pe înțelesul ei. (Foto: Getty Images)

Câteodată îmi striga de la balcon: “Undi mergi, copchilî?”. Altădată aștepta pe casa scării, să mă întorc. O interesa pe unde mergeam, ce aveam de făcut. Pe vecini îi scotea din sărite. Ai mei o adoptaseră, o bunică ai cărei nepoți erau departe și veneau și ei când puteau.

Când ies prin sat la cumpărături sau cu alte treburi nu mă mai întreabă bătrânii nimic despre covid sau despre pandemie, ci mă întreabă cu ochii tulburați de o frică rece, dacă va fi război sau nu și eu le răspund liniștindu-i că nu va fi, că se va găsi o cale diplomatică de rezolvare a problemei. (Foto: Inquam Photos / Bogdan Dănescu)

Eu am înțepenit. Pentru o clipă l-am privit pe fratele meu, apoi amândoi pe tata. Sergiu a avut puterea să îi mângâie blând și cu tot dragul fruntea... (Foto: Cristian Lipovan/ Profimedia Images)

Odată venea de la oraș cu autobuzul. Era în perioada comunistă, când autobuzele cu navetiști erau arhipline. În aglomerație a călcat o doamnă pe picior. Ea a început să țipe:... (Foto: Dan Mirică/ Profimedia Images)

- Luminița, lipește-ți un ban de locul unde ai fost vaccinată! îmi zice cu bucurie. (Foto: Getty Images)

Dacă cineva s-a păcălit vreodată să urmeze sfaturile politiei și să evite aglomeratul DN1, luând-o pe și mai aglomeratul DN1A, spre București, probabil că Măneciu Pământeni le sună cumva cunoscut.