A venit o bătrână din sat la mine cu un plic. „Uite ce am primit. E pentru alimente, dar nu înțeleg nimic”. Ce să facă cu cardul bătrânii care nu mai pot scrie nici măcar pomelnicul?

Foto: Getty Images

A venit o bătrână din sat la mine cu un plic.

- Uite ce am primit. E pentru alimente, dar nu înțeleg nimic.

Răsfoiesc hârtiile din plic. Le citesc. Nu are rost să i le citesc bătrânei, că nu ar înțelege, așa că îi explic în termeni pe înțelesul ei.

- Aici aveți doar hârtiile, dar în plic era și un card - așa cum aveți și pentru sănătate - și un cod PIN.

- Da, card era. L-am lăsat acasă. Ce să mai fie?

- Un cod din patru numere. Nu era în plic?

- Da. Era. E tot acasă. E xxxx. Dar nu știu cum să folosesc cardul. Cum să mă duc să iau alimente cu el?

- Codul PIN... codul acela de patru cifre pe care mi l-ați spus mai devreme nu trebuie să îl știe nimeni. E doar al dvs și nu trebuie să-l uitați, că nu mai puteți folosi cardul. Mergeți la magazin...

- La orice magazin?

- Nu. Vă interesați care sunt cele ce primesc vouchere sociale...

- Ce să primească?!

- Cele care vând alimente pe acest card pe care l-ați primit, reformulez și continui: Vă duceți acolo. Alegeți ce alimente aveți nevoie. Mergeți la casă. Dați cardul. Casiera o să vă dea un aparat pe care trebuie să tastați codul PIN...

- Ce să fac?! Cum?!

- Apăsați cu degetul pe niște taste ca la telecomanda de la televizor sau ca la telefonul mobil pe numerele cele patru, pe care le știți doar dvs. Apoi apropiați cardul de aparat și se face plata.

- Nu înțeleg nimic. Nu mai bine ne dădea direct banii la pensie și noi cumpăram direct cu bani? Nu cred că mă descurc. Nu înțeleg nimic din ceea ce mi-ai explicat.

O iau de la capăt cu explicațiile. Încet, rar, în termeni pe înțelesul bătrânei. Eram convinsă că va înțelege, căci este o femeie dezghețată la minte.

- Nu aș putea să dau codul acela direct vânzătoarei și ea să îl pună acolo?

- Nu! Asta nu se face! Se pot face fraude...

- Nu înțeleg!

- Nu se dă codul! spun mai ferm, semn că începusem să îmi pierd răbdarea.

Am respirat adânc să mă calmez și am continuat cu explicații, până când am ajuns la un liman. Am stabilit cu bătrâna că voi merge cu ea la magazin, când va folosi pentru prima dată cardul. Asta a fost cea mai bună soluție găsită, după ce mi-am răcit gura de pomană explicând iar și iar.

Și mă repet: e o bătrână dezghețată la minte și descurcăreață.

Dar oare ce fac bătrânii ce nu își mai pot scrie pomelnicele și cer ajutorul rudelor sau vecinilor pentru asta cu un astfel de card?! Ei cum se vor descurca la cumpărături?! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp