Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tâmpitopole?

Cristian Tudor Popescu---

Policonferința de presă pentru lansarea dr. Cîrstoiu spre primăria Capitalei a înregistrat deja o mare victorie: M. Ciolacu a reușit să-i pună juvățul reptilei G. Firea. În afara bucureștenilor care au ușuit-o în 2020, M. Ciolacu este primul care izbutește asta. Redutabilul L. Dragnea și-a rupt colții în solzii ei – din pușcărie, a lăsat „cu limbă de moarte” ca G. Firea să fie candidatul la prezidențiale al PSD.

Acum, M. Ciolacu nici la primărie n-a lăsat-o. E primul motiv care a dus la inventarea lui Cîrstoiu pe ultima sută. Dar a contat și gradul real de incompatibilitate dintre alegătorii PSD și PNL (că șefii se înțeleg de minune). 

C. Cîrstoiu s-a prezentat destul de bine la prima înfățișare. Vorbește închegat, cu țintă, are cuvinte, arată ca un om care știe ce vrea. Dacă și poate, rămâne de văzut. Ce nu mi-a plăcut este râsul de unul singur în exces. Și pusul mâinii drăgăstos pe Ciucă, pe Negoiță, până la Ciolacu n-a ajuns. Și datul repetat aprobator din cap, în vreme ce jurnaliștii nu apucaseră să formuleze întrebarea. Paralela cu cancerul lui personal, de care a reușit să se vindece, ca argument că va vindeca și Bucureștiul canceros, mi s-a părut de prost gust, dar poate să prindă la public.

De asemenea, este evident ce a zis înfocat Ciolacu: dl Cîrstoiu are mult mai largi posibilități de exprimare și comunicare cu personalități de nivel înalt, românești și europene. P. Piedone vorbește pe înțelesul bucureștenilor cu educație precară, vocabular și mai precar, vulgaritate, egoism grosolan – mizează pe troglodiții, escrocii – și proștii Capitalei, cei care cred că dacă Piedone a mâncat costiță și ceapă spartă cu podul palmei la televizor, o să le dea și lor mâncare de pomană. Întreba retoric M. Ciolacu: cu cine va veni Piedone la primărie? Simplu, cu cine a venit și la sectoarele 4 și 5, adică familia lui extinsă, în cap cu fiul, pretenari, „băieți deștepți”, interlopi sadea. La capitolul ăsta cred că bate și clanul Firea-Pandele.

Candidatul Cîrstoiu, în afară de a se face cunoscut în timp scurt, mai are niște probleme. Atât Firea, cât și Burduja, șefii lui de campanie (umilință maximă pentru Firea, care a stat pe scaun ridicată-n coadă, cu o față de priveghi), n-au interesul ca domdoctor să câștige, ca ei să poată reclama după înfrângere: „Vedeți, nu ne-ați vrut pe noi!...”.

Mai e și Antena 3. Acum, că Firea a ieșit din joc, televiziunea lui Voiculescu se concentrează pe susținerea lui Piedone. N-au ambiție dacă nu-i aranjează și un interviu la CNN, în emisiunea „Animals of the world”. C Cîrstoiu poate spera cel mult la o atitudine neutră față de persoana sa, dar sunt probabile și atacuri „spontane” ale propagandăilor A3. Și manipulări agresive prin ce scrie pe ecran.

Oricum, vom vedea în urma acestor alegeri dacă Bucureștiul merită numele de Tâmpitopole, cum l-a botezat nașul său, Caragiale...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult