Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tâmpitopole?

Cristian Tudor Popescu---

Policonferința de presă pentru lansarea dr. Cîrstoiu spre primăria Capitalei a înregistrat deja o mare victorie: M. Ciolacu a reușit să-i pună juvățul reptilei G. Firea. În afara bucureștenilor care au ușuit-o în 2020, M. Ciolacu este primul care izbutește asta. Redutabilul L. Dragnea și-a rupt colții în solzii ei – din pușcărie, a lăsat „cu limbă de moarte” ca G. Firea să fie candidatul la prezidențiale al PSD.

Acum, M. Ciolacu nici la primărie n-a lăsat-o. E primul motiv care a dus la inventarea lui Cîrstoiu pe ultima sută. Dar a contat și gradul real de incompatibilitate dintre alegătorii PSD și PNL (că șefii se înțeleg de minune). 

C. Cîrstoiu s-a prezentat destul de bine la prima înfățișare. Vorbește închegat, cu țintă, are cuvinte, arată ca un om care știe ce vrea. Dacă și poate, rămâne de văzut. Ce nu mi-a plăcut este râsul de unul singur în exces. Și pusul mâinii drăgăstos pe Ciucă, pe Negoiță, până la Ciolacu n-a ajuns. Și datul repetat aprobator din cap, în vreme ce jurnaliștii nu apucaseră să formuleze întrebarea. Paralela cu cancerul lui personal, de care a reușit să se vindece, ca argument că va vindeca și Bucureștiul canceros, mi s-a părut de prost gust, dar poate să prindă la public.

De asemenea, este evident ce a zis înfocat Ciolacu: dl Cîrstoiu are mult mai largi posibilități de exprimare și comunicare cu personalități de nivel înalt, românești și europene. P. Piedone vorbește pe înțelesul bucureștenilor cu educație precară, vocabular și mai precar, vulgaritate, egoism grosolan – mizează pe troglodiții, escrocii – și proștii Capitalei, cei care cred că dacă Piedone a mâncat costiță și ceapă spartă cu podul palmei la televizor, o să le dea și lor mâncare de pomană. Întreba retoric M. Ciolacu: cu cine va veni Piedone la primărie? Simplu, cu cine a venit și la sectoarele 4 și 5, adică familia lui extinsă, în cap cu fiul, pretenari, „băieți deștepți”, interlopi sadea. La capitolul ăsta cred că bate și clanul Firea-Pandele.

Candidatul Cîrstoiu, în afară de a se face cunoscut în timp scurt, mai are niște probleme. Atât Firea, cât și Burduja, șefii lui de campanie (umilință maximă pentru Firea, care a stat pe scaun ridicată-n coadă, cu o față de priveghi), n-au interesul ca domdoctor să câștige, ca ei să poată reclama după înfrângere: „Vedeți, nu ne-ați vrut pe noi!...”.

Mai e și Antena 3. Acum, că Firea a ieșit din joc, televiziunea lui Voiculescu se concentrează pe susținerea lui Piedone. N-au ambiție dacă nu-i aranjează și un interviu la CNN, în emisiunea „Animals of the world”. C Cîrstoiu poate spera cel mult la o atitudine neutră față de persoana sa, dar sunt probabile și atacuri „spontane” ale propagandăilor A3. Și manipulări agresive prin ce scrie pe ecran.

Oricum, vom vedea în urma acestor alegeri dacă Bucureștiul merită numele de Tâmpitopole, cum l-a botezat nașul său, Caragiale...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult