Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tata Gino vrea să mai crească niște Mario

Mario Iorgulescu, fiul șefului Ligii Profesioniste de Fotbal, s-a urcat noaptea la volanul unei mașini de 300.000 de euro, beat la limita comei alcoolice și ghiftuit cu cocaină.

A ucis un tânăr de 24 de ani, tată a doi copii, care conducea liniștit pe sensul lui de mers.

Acum, tânărul Iorgulescu e la Terapie Intensivă, medicii se luptă să-i salveze viața.

Dacă junele Mario va trăi, aș pune un pariu cu dumneavoastră, stimați cititori: nu va face nicio zi de pușcărie. Cocaina va deveni zahăr pudră, iar alcoolemia – nerecoltată în condiții legale, după cum va demonstra turma de avocați plătită de tata Gino. De ce cred că așa va fi?

Aud că tata Gino s-a oferit să crească copiii celui omorât. Să-i crească, deci, cum l-a crescut pe Mario, până îi aduce cu bine la stadiul cluburi, iahturi, alcool plus cocaină.

Nu știu dacă o să le ia și câte un super bolid. Pe Mario l-a dotat cu această armă pe roți de 300.000 de euro; prin urmare, nu e normal să-și mobilizeze mijloacele pentru a rezolva un, ce?

Un accident de circulație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult