Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Principiul ordonator al cioporului de maimuțe

Pentru simplul cetăţean, votant peste 2 luni, imaginea mişcărilor politice ale momentului e cea a unui ciopor de maimuţe care sar dintr-un copac în altul, agățându-se în zbor de câte o liană. O forfotă aiuritoare în care niciun om de bun-simț nu poate găsi vreun sens.

Dacă însă reușești să îți suspenzi bunul-simț, atunci apare cât se poate de clar un principiu ordonator al învălmășelii politice. Întrebarea ce conduce la acest principiu: care este scopul în viață al politicianului român, ce motoraș interior îi animă acțiunile, oricât de rușinoase și aberante?

Banii sunt un răspuns, dar nu singurul și nu cel determinant. Când faci politică, te interesează mai mult decât banii.

Sensul vieții în politica valahă este titlul. Nu funcția, nu postul – acestea presupun anumite abilități, cunștințe, responsabilități. Titlul e ce-ți scrie lângă nume.

Nu are importanță modul în care este obținut – prin combinageală politică, trafic de influență, nepotism, amantlâc, baftă sau pur și simplu cu banii jos. Vreme de veacuri, în Țările Române, toate titlurile, începând cu cel de șef al statului, au fost cumpărate cu saci de galbeni. Odată ce respectivul a devenit vornic, paharnic, ministru sau măcar secretar de stat își șterge pe loc din minte cum s-a ajuns și crede în modul cel mai sincer că e chiar prea puțin pentru valoarea lui.

Uitați-vă la Meleșcanu, Tăriceanu sau Dăncilă. Fiecare dintre ei și-a obținut funcțiile prin trădări ordinare, numiri cu hârzobul din cer, aranjamente. Cu puterea deținută, au făcut numai rău și prost acestei țări. Dar înlăuntrul lor, că suflet nu pot să zic, sunt ferm convinși că fac istorie – își văd portretele la loc de cinste.

Cei trei inși de la ALDE, mituiți de PSD cu fotolii în guvern, știu una și bună: că, peste ani, ei și familiile lor se vor numi biv vel ministru Matei, biv vel ministru Băișanu, biv vel ministru Gavrilescu. Cine-o să mai țină minte mita?

Domnule președinte, așa i se spune lui Băsescu la televizor și îi lucește fața de plăcere. Mai contează că cel puțin un mandat al său a fost catastrofal?

Ba chiar domnul președinte Iohannis – se îndoiește vreo clipă că a fost ales în 2014 pentru statura sa intelectuală, pentru talentele politice impresionante etalate, pentru distincția cu care tace, se întreabă altceva decât dacă România îl merită? Poate să ia în considerare faptul că l-au făcut președinte aroganța, ticăloșia, nesăbuința cu care Victor Ponta s-a autoscufundat? Și că acum va câștiga din nou mulțumită cruntei umflări de cap, dincolo de coafură, de care suferă VV Dăncilă? Nici gând: se vede pe sine ca pe un fel de Carol I.

Nu are nicio importanță tangența cu funcția pe care o presupune titlul. Propuneți-i unui politician rămas pe tușă să fie de mâine președintele Agenției pentru Energie Atomică – va primi fără să clipească, considerându-se foarte potrivit, deși nu îi e prea clară diferența dintre neutron și neuron.

Așa am avut la Economie un arierat mintal, așa avem la Cultură un breaz care din toată poezia română poate să recite doar un vers, cobori în jos, luceafăr blând. Așa am avut la Apărare un fifor care a declarat ofensiv scutul de la Deveselu. Un playboy care a invocat Holocaustul ca să fie numit la Transporturi, altul, ajuns la Finanțe ca să facă prăpăd. Ministrul Cuc e dat afară ca să fie pus din nou, Meleșcanu e demis de la Externe ca să fie acum scaunopurtat al doilea om în stat.

 Pe Mircea Diaconu nu l-am auzit găvărind ceva într-o limbă străină nici cât pe Dăncilă, dar se prezintă, după ce a șezut la Bruxelles, drept specialist în probleme europene. Dar și asta e prea puțin – hotărât lucru, va fi președinte. Asta în cazul în care nu-l învinge Cumpănașu, posesor al unei calificări puternice – e unchi.

Iar Dan Barna are tot atâta carismă, talent oratoric și know-how care să-l recomande drept candidat al USR la președinție cât un corporatist în pericol de a fi concediat. Dar cum să nu candideze președintele partidului, adică candidează Dăncilă și el nu?

Și încă ceva – titlul ar avea mult mai puțină savoare fără trăirea lui ca exercițiu de putere, mângâietor de glande: inși care te întâmpină cu asiduitate umil-zâmbăreață, secretara pe care o strigi, sau ceva, când ai chef, solicitanții pe care îi poți da afară din birou cu un gest din gâtul mâinii, polițiștii care te salută, șoferul care-ți deschide ușa din dreapta-spate spre bancheta capitonată a bemveului, vizitele externe cu protocol zero.

Uriașă este capacitatea arivistului român de a se închipui altceva decât este. Și disponibilitatea multora de a-l confunda cu funcția – cum spunea băbuța din anii `90: „De ce îl votezi, maică, pe Iliescu?” „Păi, dacă e președinte...”.

O singură întrebare am pentru acest pandemonium întărâtat al toamnei politice: toate titlurile pe care le vânează or să și le treacă și pe cruce?

P.S.

Scuze pentru „vre-o", „ now-how", „play boy". Nu sunt produse de agramatismul subsemnatului, ci de o dictare telefonică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult