Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Taxele şi viitorul preşedinte american

Toate naţiunile din lumea modernă au un sistem de taxare al cetăţenilor, mai bun sau mai rău şi – pe lângă alte criterii – forma de fiscalitate a unui stat defineşte tipul de stat, tipul de relaţii între statul respectiv şi cetăţenii lui, calitatea lumii politice din acel stat şi gradul de democraţie reală.

În actualul ciclu electoral american, care va rezulta în anul 2016 în alegerea unui nou preşedinte şi a unui nou vicepreşedinte, a 34 de senatori, 435 de membri ai camerei reprezentanţilor şi 2 guvernatori, pe lângă un mare număr de funcţionari ai guvernelor locale, lupta se dispută între cele două partide dominante pe mai multe linii ideologice, dintre care una este fiscalitatea şi posibila reformă a sistemului de taxe.

În coloniile engleze de pe pământul american, nemulţumirea legată de taxarea excesivă impusă de monarhia britanică a fost factorul declanşator al revoluţiei americane, care a rezultat în constituirea primei republici din istoria modernă. 

Nu s-au plătit taxe pe venit în Statele Unite ale Americii pentru mai bine de jumătate din istoria lor, cu excepţia unei taxe temporare, introduse în timpul războiului civil.

În anul 1913, prin votarea Amendamentului 16 al constituţiei, Congresul a primit autoritatea de a emite legi privitoare la taxe şi a le încasa, ca apoi să folosească banii din taxele federale pentru interesele naţiunii. Au urmat taxele unora dintre state, apoi cele metropolitane şi taxa comercială.

Dar sunt mari diferenţe de inţelegere şi strategie politică între cele două partide dominante, în ceea ce priveşte interesele naţionale, politica fiscală şi metodele de a menţine creşterea economică. 

Foto: Guliver Getty Images

Pentru republicani, un partid încă dominant conservator, deşi ultimii ani au arătat o erodare a gândirii conservatoare şi o alunecare spre stânga şi populism, taxele luate de la populaţie trebuie să fie corelate numai cu funcţiile esenţiale ale statului: menţinerea infrastructurii, securitatea naţională şi protecţia cetăţenilor. 

Cetăţenii trebuie lăsaţi să păstreze cea mai mare parte a venitului generat de ei, căci menţinerea joasă sau reducerea taxelor pe venit, individuale şi de business, stimulează investiţiile, măreşte producţia şi duce la creştere economică. Veniturile statului trebuie să fie crescute ca urmare a creşterii economice, nu ca urmare a căţărării permanente a procentelor taxării.

În prezent, cetăţenii care au un venit de peste $ 47.500 pe an plătesc taxe federale, în sistemul progresiv. Neplătitorii se cifrează la circa 130 de milioane. Grupul de mijloc (alte aproximativ 130 de milioane) contribuie cu 26% la volumul încasărilor prin taxe, iar 20% din populaţie, de circa 33 de milioane, care au veniturile cele mai mari, acoperă partea cea mai mare de 84% din totalul banilor taxaţi.

Concepţia democraţilor este total diferită şi – în epoca contemporană – este influenţată mult de gândirea keynesiană. Prin mărirea veniturilor statului, graţie taxelor, guvernul poate cheltui mai mult pe programele sociale, ceea ce stimulează economia. Tot guvernul trebuie să fie cel care manevrează masa monetară, dobânzile primare (Federal Reserve) şi supraveghează activitatea economică şi financiară, emiţând şi modificând reglementările lor.

În prezent, cetăţenii care au un venit de peste $ 47.500 pe an plătesc taxe federale, în sistemul progresiv. Neplătitorii se cifrează la circa 130 de milioane. Grupul de mijloc (alte aproximativ 130 de milioane) contribuie cu 26% la volumul încasărilor prin taxe, iar 20% din populaţie, de circa 33 de milioane, care au veniturile cele mai mari, acoperă partea cea mai mare de 84% din totalul banilor taxaţi. În anul 2014, totalul de taxe federale încasat de USA a fost de $13,7 trilioane. În funcţie de venit, taxele federale sunt distribuite pe o scală de la minimum 10% la maximum de 39.6% din totalul banilor câştigaţi. Profitul companiilor este taxat de guvernul federal cu 35%, cel mai ridicat procentaj din lume.

În 43 dintre cele 50 de state americane, se colectează taxe pe venitul individual (3-13%) şi în 47 de state pe venitul companiilor.

Pe lângă aceasta, guvernul federal mai taxează câştigurile de capital (28%), dividendele din business (10-35%) şi importurile, iar statele percep o taxă comercială şi taxe anuale pentru proprietăţi imobiliare, firme, licenţe, permise şi moşteniri.

Nu sunt taxe pentru automobile, radio, televiziunea prin antene, exporturi şi nu există taxa de valoare adăugată (VAT).

Cei mai mulţi votanţi consideră că taxele sunt prea mari, în condiţiile în care, în mai multe zone, mai ales cele ale marilor oraşe, taxele cumulate depăşesc 50% din venitul oamenilor cu profesiuni productive.

Comitatele iau şi ele taxe anuale pe proprietăţi, ca şi unele oraşe (cele mai ridicate taxe de oraş sunt în Bridgeport, Connecticut şi cele mai joase în New York City).

Cei mai mulţi votanţi consideră că taxele sunt prea mari, în condiţiile în care, în mai multe zone, mai ales cele ale marilor oraşe, taxele cumulate depăşesc 50% din venitul oamenilor cu profesiuni productive.

În ceea ce priveşte întreprinderile, taxa de 35% este zdrobitoare şi de aici fuga multor companii în alte ţări, „inversarea” (o companie mare americană se uneşte cu una mică din altă ţară, dar declară sediul de bază în străinătate şi plăteşte taxele statului străin), dar mai ales evitarea noilor investiţii şi angajări, cu menţinerea unei creşteri economice fragile.

Sistemul de taxare este complicat şi formele sunt greu de completat de către cei mai mulţi oameni. Asta face un business de volum ridicat pentru firmele de contabilitate şi avocaţii specializaţi în taxe. De mulţi ani politicienii promit o revizuire a sistemului de taxe, cu simplificarea formularelor, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă.

Discuţiile despre taxe şi posibila lor reformă sunt însă vii în actuala campanie prezidenţială, majoritatea candidaţilor republicani venind cu propria variantă de modificare.

Un grup este în favoarea anulării întregului sistem existent şi înlocuirii lui cu o taxă fixă (flat tax). În prima variantă propusă de Ben Carson, el s-a inspirat din zeciuiala din Vechiul Testament (tithe), în încercarea de a face un sistem fiscal echitabil. Ulterior, Carson a admis că veniturile dintr-o taxă generalizată de numai 10% ar fi mult sub nivelul cheltuielilor guvernamentale şi a modificat propunerea cu ridicarea procesului de taxare la 15%. Tot în favoarea taxei unice pe venit este şi senatorul Rand Paul, care sugerează cifra de 14.5%, foarte aproape de cea a lui Carson.

Fostul guvernator al statului Arkansas, Mike Huckabee, vrea abolirea completă a taxei pe venit şi înlocuirea ei cu o taxă naţională de 23% aplicată consumului. În această variantă, ar fi taxate toate veniturile ilegale (droguri, prostituţie, comerţ ilegal, benituri nedeclarate, sistemul de angajaţi „la negru”, contrabanda), pe lângă cele legale, care sunt singurele taxate în sistemul actual. De asemeni, sistemul lui Huckabee ar încuraja economiile pentru pensie şi asigurare medicală. Totodată nu ar mai fi nevoie de imensa armată de funcţionari care lucrează la agenţiile taxelor pe venit din toate statele şi oraşele.

Alţi candidaţi republicani vor să modifice sistemul de taxe existent. Jeb Bush propune scăderea taxelor maximale de la 39,6% la 28%, a taxelor de companii de la 35 la 25% şi a taxelor pentru câştig de capital de la 28 la 20%, combinate cu eliminarea taxelor pentru moşteniri. Varianta lui Marco Rubio este asemănătoare, cu reducerea taxelor corporaţiilor de la 35 la 25%, anularea taxelor pe moştenire şi desfiinţarea taxelor pe câştigul de capital şi pe dividende. Dar el propune menţinerea taxei maximale la 35%, aproape de cea existentă de 39,6%.

Foto: Guliver Getty Images

Formula propusă de Donald Trump este îndrăzneaţă şi merge mai departe decât cele ale competitorilor lui. Trump stabileşte taxele maximale individuale la 25%, el ar coborî taxele pe profitul întreprinderilor de la 35% la 15%, ar desfiinţa taxele de succesiune şi ar aduce taxele pe câştigurile de capital la 20%. Propunerea de reformă a sistemului de taxe avansată de Trump a fost bine primită de analişti, care au calculat că aplicarea ei ar aduce o creştere a produsului naţional brut de 11%, a salariilor de 6,5%, ar crea 5,3 milioane de noi slujbe şi ar creşte investiţiile de capital cu 29%.

Oricare ar fi candidatul republican care ar câştiga alegerile, o reformă a actualului sistem de taxe, asociată cu o scădere a principalelor taxe, ar urma instalării lui şi a guvernului lui. În istoria USA, au fost două reduceri notabile de taxe, prima făcută de John Fitzgerald Kennedy în anul 1972, a doua de Reagan în 1993. Amândouă au fost urmate prompt de o creştere substanţială a economiei.

Bernie Sanders, care se autointitulează democrat socialist vine cu propuneri de multiple creşteri de taxe, pentru schimbările preconizate de el, care implică mari creşteri în cheltuieli sociale, ridicarea generalizată a salariilor, masive investiţii în infrastructură şi învăţământ universitar generalizat gratuit, plus o nouă taxă pe tranzacţiile financiare „taxa pe Wall Street”. După calculele economiştilor, aplicarea măsurilor economice imaginate de Sanders ar cere peste 18 trilioane de dolari pe an, deci mai mult decât o dublare a cheltuielilor guvernamentale.

Fără să vorbească explicit despre propria ei strategie fiscală, Hillary Clinton vorbeşte intens despre „ridicarea nivelului de trai al clasei de mijloc”, despre creşterea salariilor minime, despre reducerea costului medicamentelor şi despre scăderea taxelor în învăţământul universitare. Şi aceste măsuri nu pot fi aplicate decât cu o nouă şi importantă creştere a taxelor individuale şi de business, în condiţiile în care creşterea economică rămâne la niveluri joase.

Susţinerea unui candidat de către votanţii recrutaţi dintre cele 130 de milioane de indivizi care nu plătesc taxe nu este cu nimic influenţată de opţiunea fiscală, dar cântăreşte greu pentru cei din al căror venit o mare parte se duce la guvern. Ultimii au înţeles că un viitor preşedinte democrat va mări şi mai mult povara plăţilor sub forme de taxe, pe când unul republican va promova o reducere, mult dorită. În plus, o relansare economică viguroasă, care nu s-a produs în cei aproape opt ani de preşedinţie Obama, ar schimba viaţa foarte multor americani. Şi scăderea taxelor, aşa cum au dovedit în trecut un preşedinte democrat şi unul republican, poate să aducă asta.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Raspuns Dlui Sergiu F: taxele comerciale, care difera de la stat la stat, nu sunt VAT. Din cate stiu eu, cea mai mare taxa comerciala este de 10%.
    Martin
    • Like 0
  • "nu există taxa de valoare adăugată (VAT)" .. Sunteti sigur de aceasta informatie ? California spre exemplu are 6.6% chiar daca nu ii spune "VAT". In general unele state americane au aceasta taxa, la altele este zero.
    • Like 0
  • Presimt ca toate planurile republicane nu vor face multe parale, fiindca Hillary va fi noul presedinte. America se scufunda.
    • Like 0
  • Raspuns Dlui Diaconescu: Ideea inlocuirii taxei pe venit cu taxa pe consum nu este noua. Sunt putine sanse ca ea sa se realizeze. Dar daca ar fi aplicata, nimeni nu s-ar putea sustrage ei, din moment ce orice cumparatura, de la o cutie de chibrituri la un avion supersonic va fi taxata, indiferent de provenienta banilor.
    • Like 1
    • @ Martin Martin
      check icon
      @Martin Martin ,Un soi de tva european.
      • Like 0
  • "...Mike Huckabee vrea taxarea tuturor veniturilor ilegale (droguri, prostituţie, comerţ ilegal, venituri nedeclarate, sistemul de angajaţi „la negru”, contrabanda)..."
    Si cum se gândeste onorabilul candidat ca se poate realiza practic acest lucru?
    • Like 0
  • Interesant ca Hillary Clinton vorbeste de ridicarea nivelului de trai al clasei de mijloc, dar clasa de mijloc nu are nevoie de pomeni de la guvern. Clasa de mijloc castiga destui bani pe munca lor in sectorul privat, doar ca vine guvernul si le ia jumatate din acesti bani. Si atunci solutia e simpla, daca vrem sa ridicam nivelul de trai, sa-si scoata mana din buzunarul cetatenilor. Principala activitate a guvernului SUA astazi este de a lua din buzunarul unuia pentru a baga in buzunarul altuia, nu cred ca asta a fost intentia celor care au croit constitutia SUA.
    • Like 2


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult