Faptul că deficitul bugetar de la începutul anului este 5.7% din PIB, comparativ cu 6.2% în aceeași perioadă a anului trecut este meritul economiei. foto: AP / Profimedia

Temu, Shein, Trendyol, Amazon, AliBaba etc … toate aceste platforme online nu plătesc taxe în România. foto: Profimedia

L-am auzit în repetate rânduri pe Ionuț Dumitru spunând că România are taxe mici. Că asta ar fi o constatare obiectivă ("cifrele vorbesc"), iar cei care afirmă contrariul o fac doar pe bază de considerente subiective, fiindcă nu primesc nimic în schimbul taxelor ("calitatea slabă a serviciilor publice"). Foto: Profimedia

Societatea Dezvoltare Inteligentă SRL este persoană juridică română, înființată conform Legii nr. 31/1990 privind societățile. Aceasta este plătitoare de impozit pe profit, nu este înregistrată în scopuri de TVA, dar deține un cod special de TVA utilizat pentru prestări de servicii intracomunitare.

Între atâtea minți luminate de acolo, de la masa la care sunt PSD, PNL, UDMR, USR nu e unul singur care să le aducă argumente de manual mai marilor zilei și chiar să fie ascultat în ceea ce privește creșterea taxelor și impozitelor?

Imaginează-ți fiecare leu care îți trece prin mână sau cont bancar: când primești salariul, când plătești factura la curent, când cumperi pâinea sau transferi bani unui prieten. Acum, imaginează-ți că fiecare dintre aceste mișcări, acest „puls” constant al economiei, ar fi supus unei taxe mici. Aceasta este esența propunerii aflate pe masa de discuții la Cotroceni: o taxă universală pe (aproape) toate plățile din sistemul financiar român. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Aceste privilegii ceaușiste: să fie tratat regește dom’ director, în timp ce noi, „oamenii simpli”, ne descurcăm să ajungem la birou cu metroul, troleibuzul, cu Uber sau cu mașina – plus că plătim parcarea.

Solidaritatea reală începe cu respectul față de efort, nu cu judecata veniturilor. Și, apropo, în Uniunea Europeană, 3000 euro/lună nu e considerat un venit mare, ci unul minim pentru o viață decentă în oraș. Iar noi, în România urbană, am ajuns să trăim deja cu costuri aproape identice.

Doar 32% dintre organizații investesc în dezvoltarea abilităților angajaților. Foto: Eric Audras / Photo Alto / Profimedia

Sunt primării inutile golite de conținut administrativ, gurmande de bani publici, incapabile să-și asigure veniturile necesare pentru a funcționa.