Un pustiu de bine

De când a devenit preşedinte, cred că s-a eliberat de povara de a ne face pe plac celor cărora ne-a cerut votul anul trecut.

De câteva zile am început un proiect nou în centrul Londrei, foarte aproape de stația de metrou Warren Street. Zilnic, cel puțin 15 români stau lângă stație și cerșesc. Bine, toți au telefoane, beau cafea și fumează, sunt îmbrăcați destul de ok, dacă i-ai vedea trecând pe lângă tine pe stradă, n-ai zice că-s vai de capul lor. foto: Profimedia

Am înțeles că am nevoie de liniște și pace. Am ieșit de pe social media. Am prioritizat somnul și sportul. Și mi-am programat un retreat Vipassana, 10 zile de meditație în tăcere totală. Nu vorbești cu nimeni, nu ai nici contact vizual. La sfârșit de aprilie, undeva în Covasna, într-un loc departe de lume. Vreo 70 de oameni, în aceeași liniște.

Ar fi păcat ca tocmai acum, când e la maximum ca jucătoare, să fie ultimul ei an în tenis!

Eram pe fugă, dar i-am promis că reluăm politica la viitoarea verificare a cazanelor.