Un pustiu de bine

„Unii oameni merg foarte drept prin viață. Atât de drept încât, nu văd nimic în stânga sau în dreapta. De aceea drumurile strâmbe sunt uneori mai interesante.” foto: Profimedia

Ai putea spune că „Nea Mihai” este tot o fiță. Un fel de „Terasa Obor” cu merdenele în loc de mici. Publicul țintă este însă același: hipsterii care vor să se simtă proletari, publicul din bula corporatistă care vrea „autenticitate” la sfârșitul săptămânii. Inițial o patiserie de cartier, „Nea Mihai” a devenit un „landmark” în pelerinajele cool-urbane din weekend de pe Calea Victoriei pietonală. foto: Code Noir Style

E vorba de persoane care niciodată nu povestesc despre realizările proprii, ba chiar le minimizează dacă sunt aduse în discuţie de altcineva, care nu îşi spun niciodată părerea, deşi au idei foarte bune, care sunt de obicei submisivi, chiar dacă li se cer lucruri nerezonabile, şi care rar îşi urmează propriile vise, rămȃnȃnd de multe ori la voia conjuncturilor curente. foto: Profimedia

Cu el, nu e nevoie să vorbesc. Se uită la mine și știe. E băiat cuminte și mă atinge cu botul în palmă: îmi arată, în felul lui, că mă protejează.

Cred că România nu prea mai are multe opțiuni bugetare. Că ne place sau nu, chiar dacă se simte costul vieții tot mai mare. România e crescut pe datorie, când dobânda era modică. Acum însă plătim pentru distracția din perioada 2020-2024. Și dacă nu vom reuși să ajungem într-un punct comun, politic și social acceptat, situația va deveni mult mai grea. Cu mai multe tăieri de bugete. Fie ca în criza din 2008, fie prin inflație și dobânzi. foto: Inquam Photos / Octav Ganea