
Foto: Profimedia Images
Au existat în sânul exilului românesc, după Al Doilea Război Mondial, unele preocupări, manifestări, acţiuni, privind Basarabia, devenită RSSM, în componenţa URSS.
La rândul lor, serviciile secrete româneşti au încercat să interfereze, să le dirijeze discret, evident în propriul lor interes, în contextul virajului spre naţional-comunism, cu veleităţi de independenţă (prin 1970–1980). „Brânduşa” era numele de cod... Şi asta în timp ce oficialii români, cu Ceauşescu în frunte, repetau de fiecare dată când se cerea, pe la întâlnirile cu conducătorii URSS (Brejnev etc.), că „Basarabia este sovietică şi noi nu vrem nimic, nu avem nicio pretenţie...”. Totuşi KGB ştia că nu e chiar adevărat, pentru că şi „pereţii au urechi”. Cam toată lumea păstra discreţia şi se prefăcea că nu se întâmplă nimic.
Eforturile URSS de a face frontiera de pe Prut cât mai ermetică au fost remarcabile. Cu siguranţă, Prutul a fost securizat mult mai straşnic decât frontierele dintre URSS şi alte ţări socialiste (Polonia, Ungaria). Miza era reală: trebuia limitată nu doar circulaţia nemijlocită, a persoanelor etc., ci ştearsă orice amintire a originilor comune româneşti. Istoria, tradiţiile, literatura, limba, fondul onomastic şi toponimic – s-a urmărit o deturnare, o denaturare cât mai radicală.
În legătură cu unele nume de familie româneşti: îmi amintesc de ultimii ani ai URSS – eu eram în clasele mici (aveam circa 10 ani), ştiam doar ceea ce trebuie să ştiu, nu avea cine să-mi spună altceva. Printre vecinii de la bloc, din Chişinău, era o familie: Eşanu. Eram destul de apropiaţi: toată ziua – Eşanu în sus, Eşanu în jos, „Du-te şi cere de la Eşanu nişte zahăr etc.” Mai auzisem tot atunci, prin anii 80, de nume de familie precum Suceveanu, Braşoveanu. Acum, când mă gândesc, mi se pare incredibil, dar atunci aceste nume erau complet netransparente. Nu însemnau nimic pentru mine, nu aveam cu ce să le asociez (aşa cum sunt netransparente nume de tipul Istrate, Gafton, Guţu, Dediu etc.) – nume de familie şi punct (altfel, există şi nume de familie transparente, cum se ştie: Lungu, Moraru, Plugaru, Cucu etc.).
Am avut o revelaţie abia prin 89–90, când toate reperele s-au răsturnat, s-au deschis frontierele, a început lumea să afle despre Stalin şi crimele comunismului, despre istoria comună a românilor de pe ambele maluri ale Prutului etc. Abia atunci, eu, personal, mi-am dat seama că Eşanu, Suceveanu, Braşoveanu, aveau legătură cu Iaşi, Suceava, Braşov. A fost o revelaţie adevărată pentru mine. Am simţit atunci cu intensitate că însuşi faptul de a avea nume de familie precum Eşanu, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, înainte de 1989, fusese ceva subversiv, aproape un act de eroism. Atunci i-am privit dintr-o dată pe vecinii Eşanu cu toată admiraţia!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chiar au plantat pe Tâmpa brazi, cu care au "scris" STALIN. Ceva urme au rămas chiar și după 1960, când Brașovul a revenit la vechea denumire.
Legenda spune că inițial au vrut să redenumească Sibiul, dar s-au răzgândit din cauza celebrului salam, care ar fi devenit salam de Stalin..