Astăzi este zi de doliu în Republica Moldova. A murit Mircea Snegur, primul președinte ales al statului moldovean declarat suveran din 23 iunie 1990. Independența a fost proclamată în august 1991 și apărată cu arma în mână în luptele cu milițiile transnistrene sprijinite de Rusia.
Nu România a eliberat Moldova din lagărul sovietic. Românii din Basarabia au început lupta încă din 1986, când s-a înființat Mișcarea Democratică din Moldova. În 31 august 1989, Marea Adunare Națională a reușit adoptarea limbii române ca limbă de stat și alfabetului latin în locul celui chirilic. Îmi amintesc cum citeam cu speranță în tăcutul întuneric ceaușist prima publicație cu grafie latină, „Glasul națiunii”, editată de Uniunea Scriitorilor din Moldova. În 1989, Chișinăul era în fața Bucureștiului în bătălia pentru democrație.
Nu îmi place câtuși de puțin lozinca „Basarabia e România”, agitată și scrisă pe garduri de „unioniștii” din România; cel mai recent de tovarășii lui G. Simion, talibancii hirsuți, în maieuri de doliu, la meciul România-Kosovo. Zicerea asta nu exprimă ideea de unire, ci, mai degrabă, de anexare de către România.
Basarabia e un teritoriu istoric locuit cu precădere de români. „Basarabia e România” înseamnă readucerea în proprietatea statului român a acestui pământ. Tot așa cum Putin a anexat Crimeea sub lozinca „Krîm e Rusia”.
„Basarabia e România” nu spune nimic despre oameni. „Unioniștii” din România consideră de la sine înțeles că basarabenii ard de nerăbdare să fie conduși de puterea politică de la București. Ceea ce nu e cazul, majoritatea vor intrarea în UE, nu în România.
O unire care să nu fie strâmbă, care să reziste, între cele două state, trebuie făcută de pe poziții egale. Nu România mai mare, cu superioritate de rudă pricopsită, recâștigă Basarabia mai mică și săracă.
E ca într-o căsătorie. Dacă există de la început un dezechilibru, un complex de superioritate sau unul de inferioritate între cele două persoane, dacă una depinde de cealaltă, atunci se reduc șansele ca mariajul să țină. Sunt pe picioarele mele, pot să trăiesc fără tine, dar vreau să fim împreună. Pe cale de consecință, primul pas ca să putem discuta despre Unire este alăturarea Republicii Moldova României în Uniunea Europeană.
Apoi, o întrebare urâtă: „|Ce să facă România cu Republica Moldova?”. Guvernanții care conduc România ca vai de capul nostru o să fie mai puțin nepăsători, lacomi și corupți într-o Românie Mare? De ce și-ar dori frații de peste Prut s-o înlocuiască pe excepționala Maia Sandu cu Iohannis sau altă creatură care-i va urma? Sau să schimbe Parlamentul pe care îl au cu unul infestat de partidul lui G. Simion, interzis în Republica Moldova ca agent al Kremlinului?
Basarabia e România, Republica Moldova – nu.
