Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vlad Mixich: Există și un miez mic de optimism. Inițial, când erau la începutul epidemiei cum suntem (încă) noi acum, și în Franța și în Italia rata de creștere a cazurilor era mai mare decât este astăzi la noi

spital - masca

Foto Guliver/Getty Images

România rămâne pe o rată de creștere a cazurilor de coronavirus similară celor din Italia sau Franța, bazat pe estimările epidemiologice disponibile public, avertizează expertul în politici de sănătate Vlad Mixich, care adaugă că atunci când sunt vești bune de dat, le dă, dar „azi nu prea sunt”.

Mixich spune că există și un „miez mic de optimism aici”. „Inițial, când erau la începutul epidemiei cum suntem (încă) noi acum, și în Franța și în Italia rata de creștere a cazurilor era mai mare decât este astăzi la noi. Dar acest miez de optimism e unul mic. Dacă ritmul prezent de creștere se va păstra, nu va trece mult până la prima mie de cazuri în România, iar de acolo...”, scrie pe Facebook Vlad Mixich.

În timp ce Italia, Franța și Spania sunt practic închise (oamenii trebuie să stea în case și ies doar cu motivație clară), în România, în ciuda faptului că toată lumea vorbește despre distanțarea socială, „există încă o mulțime de inconștienți care nu o respectă”, atrage atenția expertul în politici de sănătate.

„Momentul închiderii orașelor și în România trebuie însă ales cu mare atenție; situații pandemice similare au arătat că dacă el se produce prea repede, apare riscul ca noi să obosim să-l respectăm și să apară un al doilea val epidemic, chiar mai dur decât primul. Fiecare dintre noi avem o limită de suportabilitate a consemnării la domiciliu, fie ea și pentru sănătatea publică”, a punctat Mixich.

Pe de altă parte, Vlad Mixich spune că a primit multe mesaje de la medici din spitale care acuză că nu sunt suficiente echipamente de protecție în spitale. 

„Unele mesaje sunt nejustificate (spital de ortopedie cu adresabilitate zero pentru coronavirus), dar altele aproape alarmante (prin spitale județene cu adresabilitate pentru boli infecțioase). Problema echipamentelor de protecție pentru personalul medical e mai importantă decât orice. Vă amintiți cum în urmă cu o săptămână toată lumea vorbea despre termoscanere, care acum sunt irelevante? E important ca presiunea publică și mediatică să fie pe problemele care contează în viitorul apropiat. Dacă suntem permanent cu un pas în urmă nu facem altceva decât să adăugăm zgomot și isterie complet inutilă, chiar stricătoare”, scrie Mixich, care aduce în atenție și problema persoanelor în vârstă, sau care au nevoie de ajutor. 

„Bătrânii singuri sau persoanele cu probleme de sănătate fără familie/prieteni de suport - ei trebuie ajutați cu sprijin de orice fel: cumpărături, adus medicamente, telefoane zilnice de încurajare. E important!

Să ne întrebăm: avem fiecare dintre noi o astfel de persoană pe care să o sunăm zilnic, pe care să fim gata să o ajutăm oricând? Să ne întrebăm asta și dacă răspunsul e nu, să-l transformăm chiar acum, astăzi, într-un DA!

Eu nu vă spun că va fi bine. Adevărul e că nu știu cum va fi. Știu însă că depinde doar de noi acest cum va fi. E timpul nostru”, încheie Vlad Mixich. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult