Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vlad Mixich: Există și un miez mic de optimism. Inițial, când erau la începutul epidemiei cum suntem (încă) noi acum, și în Franța și în Italia rata de creștere a cazurilor era mai mare decât este astăzi la noi

spital - masca

Foto Guliver/Getty Images

România rămâne pe o rată de creștere a cazurilor de coronavirus similară celor din Italia sau Franța, bazat pe estimările epidemiologice disponibile public, avertizează expertul în politici de sănătate Vlad Mixich, care adaugă că atunci când sunt vești bune de dat, le dă, dar „azi nu prea sunt”.

Mixich spune că există și un „miez mic de optimism aici”. „Inițial, când erau la începutul epidemiei cum suntem (încă) noi acum, și în Franța și în Italia rata de creștere a cazurilor era mai mare decât este astăzi la noi. Dar acest miez de optimism e unul mic. Dacă ritmul prezent de creștere se va păstra, nu va trece mult până la prima mie de cazuri în România, iar de acolo...”, scrie pe Facebook Vlad Mixich.

În timp ce Italia, Franța și Spania sunt practic închise (oamenii trebuie să stea în case și ies doar cu motivație clară), în România, în ciuda faptului că toată lumea vorbește despre distanțarea socială, „există încă o mulțime de inconștienți care nu o respectă”, atrage atenția expertul în politici de sănătate.

„Momentul închiderii orașelor și în România trebuie însă ales cu mare atenție; situații pandemice similare au arătat că dacă el se produce prea repede, apare riscul ca noi să obosim să-l respectăm și să apară un al doilea val epidemic, chiar mai dur decât primul. Fiecare dintre noi avem o limită de suportabilitate a consemnării la domiciliu, fie ea și pentru sănătatea publică”, a punctat Mixich.

Pe de altă parte, Vlad Mixich spune că a primit multe mesaje de la medici din spitale care acuză că nu sunt suficiente echipamente de protecție în spitale. 

„Unele mesaje sunt nejustificate (spital de ortopedie cu adresabilitate zero pentru coronavirus), dar altele aproape alarmante (prin spitale județene cu adresabilitate pentru boli infecțioase). Problema echipamentelor de protecție pentru personalul medical e mai importantă decât orice. Vă amintiți cum în urmă cu o săptămână toată lumea vorbea despre termoscanere, care acum sunt irelevante? E important ca presiunea publică și mediatică să fie pe problemele care contează în viitorul apropiat. Dacă suntem permanent cu un pas în urmă nu facem altceva decât să adăugăm zgomot și isterie complet inutilă, chiar stricătoare”, scrie Mixich, care aduce în atenție și problema persoanelor în vârstă, sau care au nevoie de ajutor. 

„Bătrânii singuri sau persoanele cu probleme de sănătate fără familie/prieteni de suport - ei trebuie ajutați cu sprijin de orice fel: cumpărături, adus medicamente, telefoane zilnice de încurajare. E important!

Să ne întrebăm: avem fiecare dintre noi o astfel de persoană pe care să o sunăm zilnic, pe care să fim gata să o ajutăm oricând? Să ne întrebăm asta și dacă răspunsul e nu, să-l transformăm chiar acum, astăzi, într-un DA!

Eu nu vă spun că va fi bine. Adevărul e că nu știu cum va fi. Știu însă că depinde doar de noi acest cum va fi. E timpul nostru”, încheie Vlad Mixich. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult