Într-un sistem care deseori ridică din umeri, viața celor dragi depinde de cât de mult reușim să fim noi atenți în locul lor. foto: Profimedia

Pacienții pot accepta întârzieri, dificultăți și chiar greșeli. Ceea ce nu pot accepta este imposibilitatea de a afla adevărul. O reflecție despre competență, integritate, bunăvoință și fragilitatea încrederii în instituțiile românești.

Creierul pacientului critic percepe emotii, voci, prezențe lângă patul său de suferință. Vocile și mesajele celor apropiați contează mai mult decât credem! foto: Profimedia

După tragedia de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași, unde mai mulți nou-născuți au murit în urma unei infecții nosocomiale, o întrebare aparent banală a revenit în dezbaterea publică: este sau nu nevoie de chiuvete în saloanele de terapie intensivă? foto Profimedia

Chiar dacă persoanele fizice fără venituri aflate în întreținerea persoanei asigurate sunt principala categorie ce intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, mai sunt și alte persoane ce au dreptul să se asigure prin opțiune în sistemul public de sănătate.

Ceilalți pacienți din salon sunt amuzați de inedita metaforă: și ei aparțin generației care își demonta Dacia 1300 în fața curții pe preșulețe, spăla bujiile și sufla în jiglere în zilele de duminică. (Profimedia Images)

E miercuri, 18:30, și am niște senzații ciudate în zona burții, ca un fel de junghiuri intermitente. (Foto: Profimedia Images)

Șansa la viață a unui prematur născut în România este dictată de locul în care se naște. Județele cu cea mai mare rată a mortalității infantile sunt Sălaj (10,5 la mie), Mehedinți (8,8 la mie), Brăila și Hunedoara (8,3 la mine). La polul opus se află București (2,5 la mie), Ilfov (3,3 la mie) și Alba (3,6 la mie).

Spitalul pentru copii bolnavi de cancer construit de Asociația Dăruiește Viață din donații private de la 350.000 de oameni și peste 8.000 de companii este gata de la finalul anul trecut și se află în posesia statului român, dar așteaptă autorizația de la Ministerului Sănătății pentru a trata pacienți. Numai că această autorizație nu mai vine, iar ministrul Sănătății, social-democratul Alexandru Rafila, spune că spitalul donat Spitalului Marie Curie nu a primit aviz pentru funcționare pentru că nu are toată documentația pusă la punct, făcând referire la faptul că noua clădire nu este intabulată. Oana Gheorghiu, una din membrele fondatoare ale Asociației Dăruiește Viață, spune într-o intervenție pentru Republica că nu există nicio prevedere expresă în legislație care să limiteze funcționarea unei clădiri din cauza intabulării sau nu a clădirii. Mai mult, Oana Gheorghiu se întreabă dacă nu cumva pentru ministerul Sănătății și pentru ministrul Rafila contează acum mai mult hârtiile decât viața unor copii?! Foto: Asociația Dăruiește Viață/Facebook

„Înțeleg că e un parcurs legal care trebuie parcurs, sperăm totuși să se întâmple lucrurile repede, iar pacienții să poată să beneficieze de aceste condiții. Pentru că e într-un fel frustrant și absurd să ții niște pacienți în condiții de secolul trecut cu o singură toaletă, deși la doi pași ai saloane cu grup sanitar propriu și toate condițiile de secolulul 21”, crede Oana Gheorghiu.