Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Alexandru Lăpușneanul”, o povestire care, dacă ar fi fost scrisă azi, ar fi ajuns pe Netflix la „Historical Crime Thriller”. Literatura română veche povestită copilului meu. Episodul 7

alexandru lapusneanu

foto Profimedia

1. Dragă Filip, astăzi facem cunoștință cu primul român care a scris o povestire de acțiune adevărată.

Până la Negruzzi, literatura noastră era compusă din:

- cronici,

- scrisori,

- rugăciuni,

- poezii cuminți,

- povestiri moralizatoare.

Și, brusc, în 1840 apare „Alexandru Lăpușneanul”, o povestire care, dacă ar fi fost scrisă azi, ar fi ajuns pe Netflix la secțiunea „Historical Crime Thriller”.

E scurtă, tăioasă, cinematografică și plină de replici care au intrat în uz comun (ca să nu spun folclor).

Iar autorul ei, Costache Negruzzi, un domn foarte liniștit din Iași, a inventat practic prima proză modernă românească.

2. Ce e povestea asta, pe scurt? (cu toate replicile legendare)

Filip, îți traduc narativul pe limba ta.

Un domnitor moldovean, Alexandru Lăpușneanul, fusese dat jos de la putere de boieri.

Boierii sunt convinși că au scăpat de el.

Până când îl văd revenind cu oastea.

Și atunci vine prima replică celebră:

1) „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”

Adică: „Nu mă scoateți voi din joc când vreți. Mă întorc singur.”

Boierii, speriați, îl întâmpină cu răbdare și încearcă să negocieze.

Lăpușneanul promite liniște.

Ei îl cred.

(Aici, dacă nu râzi, nu știu ce să zic. E fix politica de azi.)

Ca să-și „stabilizeze” domnia, Lăpușneanul organizează o mare masă boierească — the medieval Red Wedding.

Când boierii se adună, el ridică tonul puțin:

2) „De mă voi scula, pre mulți am să popesc.”

Traducere liberă: „Dacă mă ridic, aveți belele mari.”

Nu s-a sculat, zic mai tarziu despre final.

Poporul, sătul de nedreptățile boierilor, cere dreptate.

Și aici apare a treia replică legendară:

3) „Capul lui Moțoc vrem!”

Cine era Moțoc?

Boierul oportunist, manipulator, cel care a trădat pe toată lumea și a schimbat taberele de atâtea ori că nici el nu mai știa cu cine e. Avem și noi politicieni de ăștia o grămadă. Ți-am mai povestit chiar recent de unul.

Lăpușneanul îl aruncă mulțimii — și în timp ce Moțoc este târât spre moarte, domnitorul rostește una dintre cele mai amare și actuale replici politice din literatura noastră:

„Proști, dar mulți.”

Adică:

„Poporul nu e neapărat drept, nu e neapărat luminat, dar… e numeros. Și trebuie să te temi de el.”

Replica asta e atât de modernă încât ar putea fi subtitlul unui serial despre politică românească.

Apoi vine finalul:

Soția lui, doamna Ruxandra, îngrozită de teroarea pe care o vede în jur, îl imploră să se oprească.

Și atunci Lăpușneanul, calm, aproape poetic, îi răspunde:

4) „Doamnă, închide ochii și nu vezi nimic.”

Cel mai rafinat mod de a spune „nu mă interesează opinia ta”.

Finalul povestirii nu ți-l spoilerez integral, dar să știi că apar:

- un plan al boierilor,

- o conspirație medicală,

- și un Lăpușneanul care moare exact cum a trăit: dramatic.

În fine — thriller curat.

3. De ce contează povestirea asta?

Pentru că este:

- prima proză modernă românească,

- primul text cu adevărat narativ,

- primul personaj complex, ambiguu, nu bun sau rău de manual,

- primul moment când literatura noastră are ritm, dialog și suspans.

Este linia prin care intrăm în modernitate literară.

Până la Negruzzi aveam „istorisiri”;

după el avem „ficțiune”.

4. Bonus delicios: Negruzzi și Kogălniceanu — autorii primei cărți de bucate românești

Aici vine partea în care înțelegi că scriitorii nu sunt muze.

În 1841, Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu au publicat împreună: „200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”

Prima carte de bucate modernă de la noi. Cu rețete precum:

„pui a la Mirza”

„sarmale împărătești”

„cocori cu mujdei” (nu încercăm acasă)

„budincă de griș franțuzească”

„bomboane de ciocolată”

Toate scrise cu umor fin, ca și cum doi amici te învață cum să fierbi corect o supă.

Dacă ai nevoie vreodată de dovada că scriitorii sunt oameni normali, cu poftă de viață și mâncare, iată.

5. Europa în același timp

Când Negruzzi scria „Lăpușneanul”:

- Poe scria Corbul,

- Dickens scria Oliver Twist,

- Dumas scria Cei trei muschetari.

În sfârșit, intram și noi în conversația mare a literaturii.

6. Morala episodului

Dragă Filip,

Până la Negruzzi, literatura română era ca un joc video blocat pe tutorial. Cu „Lăpușneanul”, cineva apasă START.

De aici încolo, lucrurile devin cu adevărat interesante.

7. Exercițiul haios al zilei: Rescrie replicile pentru 2025

Ai patru replici legendare:

„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”

„De mă voi scula, pre mulți am să popesc.”

„Capul lui Moțoc vrem!”

„Doamnă, închide ochii și nu vezi nimic.”

Traduci fiecare în limbajul generației tale:

- cum ar suna într-un joc?

- cum ar suna într-un conflict cu colegii?

- cum ar suna dacă ar fi un meme?

Exemplu (ca și cum s-ar vorbi pe grupul clasei)

- „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”

„Ok, nu mă băgați în grup? Intruuu eu oricum .”

- „De mă voi scula, pre mulți am să popesc.”

„Dacă mă ridic de la PC, se lasă cu blocări.”

- „Capul lui Moțoc vrem!”

„Remove pe Moțoc pls, e toxic .”

- „Doamnă, închide ochii și nu vezi nimic.”

„Mami, lasă, nu te băga, e ok, n-ai văzut nimic.”

Lasă-te dus de creativitate.

Negruzzi ar fi fost încântat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă voi nu mă vreți, mă impune academia!
    • Like 0


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult