„Alexandru Lăpușneanul”, o povestire care, dacă ar fi fost scrisă azi, ar fi ajuns pe Netflix la „Historical Crime Thriller”. Literatura română veche povestită copilului meu. Episodul 7

foto Profimedia

1. Dragă Filip, astăzi facem cunoștință cu primul român care a scris o povestire de acțiune adevărată.

Până la Negruzzi, literatura noastră era compusă din:

- cronici,

- scrisori,

- rugăciuni,

- poezii cuminți,

- povestiri moralizatoare.

Și, brusc, în 1840 apare „Alexandru Lăpușneanul”, o povestire care, dacă ar fi fost scrisă azi, ar fi ajuns pe Netflix la secțiunea „Historical Crime Thriller”.

E scurtă, tăioasă, cinematografică și plină de replici care au intrat în uz comun (ca să nu spun folclor).

Iar autorul ei, Costache Negruzzi, un domn foarte liniștit din Iași, a inventat practic prima proză modernă românească.

2. Ce e povestea asta, pe scurt? (cu toate replicile legendare)

Filip, îți traduc narativul pe limba ta.

Un domnitor moldovean, Alexandru Lăpușneanul, fusese dat jos de la putere de boieri.

Boierii sunt convinși că au scăpat de el.

Până când îl văd revenind cu oastea.

Și atunci vine prima replică celebră:

1) „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”

Adică: „Nu mă scoateți voi din joc când vreți. Mă întorc singur.”

Boierii, speriați, îl întâmpină cu răbdare și încearcă să negocieze.

Lăpușneanul promite liniște.

Ei îl cred.

(Aici, dacă nu râzi, nu știu ce să zic. E fix politica de azi.)

Ca să-și „stabilizeze” domnia, Lăpușneanul organizează o mare masă boierească — the medieval Red Wedding.

Când boierii se adună, el ridică tonul puțin:

2) „De mă voi scula, pre mulți am să popesc.”

Traducere liberă: „Dacă mă ridic, aveți belele mari.”

Nu s-a sculat, zic mai tarziu despre final.

Poporul, sătul de nedreptățile boierilor, cere dreptate.

Și aici apare a treia replică legendară:

3) „Capul lui Moțoc vrem!”

Cine era Moțoc?

Boierul oportunist, manipulator, cel care a trădat pe toată lumea și a schimbat taberele de atâtea ori că nici el nu mai știa cu cine e. Avem și noi politicieni de ăștia o grămadă. Ți-am mai povestit chiar recent de unul.

Lăpușneanul îl aruncă mulțimii — și în timp ce Moțoc este târât spre moarte, domnitorul rostește una dintre cele mai amare și actuale replici politice din literatura noastră:

„Proști, dar mulți.”

Adică:

„Poporul nu e neapărat drept, nu e neapărat luminat, dar… e numeros. Și trebuie să te temi de el.”

Replica asta e atât de modernă încât ar putea fi subtitlul unui serial despre politică românească.

Apoi vine finalul:

Soția lui, doamna Ruxandra, îngrozită de teroarea pe care o vede în jur, îl imploră să se oprească.

Și atunci Lăpușneanul, calm, aproape poetic, îi răspunde:

4) „Doamnă, închide ochii și nu vezi nimic.”

Cel mai rafinat mod de a spune „nu mă interesează opinia ta”.

Finalul povestirii nu ți-l spoilerez integral, dar să știi că apar:

- un plan al boierilor,

- o conspirație medicală,

- și un Lăpușneanul care moare exact cum a trăit: dramatic.

În fine — thriller curat.

3. De ce contează povestirea asta?

Pentru că este:

- prima proză modernă românească,

- primul text cu adevărat narativ,

- primul personaj complex, ambiguu, nu bun sau rău de manual,

- primul moment când literatura noastră are ritm, dialog și suspans.

Este linia prin care intrăm în modernitate literară.

Până la Negruzzi aveam „istorisiri”;

după el avem „ficțiune”.

4. Bonus delicios: Negruzzi și Kogălniceanu — autorii primei cărți de bucate românești

Aici vine partea în care înțelegi că scriitorii nu sunt muze.

În 1841, Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu au publicat împreună: „200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”

Prima carte de bucate modernă de la noi. Cu rețete precum:

„pui a la Mirza”

„sarmale împărătești”

„cocori cu mujdei” (nu încercăm acasă)

„budincă de griș franțuzească”

„bomboane de ciocolată”

Toate scrise cu umor fin, ca și cum doi amici te învață cum să fierbi corect o supă.

Dacă ai nevoie vreodată de dovada că scriitorii sunt oameni normali, cu poftă de viață și mâncare, iată.

5. Europa în același timp

Când Negruzzi scria „Lăpușneanul”:

- Poe scria Corbul,

- Dickens scria Oliver Twist,

- Dumas scria Cei trei muschetari.

În sfârșit, intram și noi în conversația mare a literaturii.

6. Morala episodului

Dragă Filip,

Până la Negruzzi, literatura română era ca un joc video blocat pe tutorial. Cu „Lăpușneanul”, cineva apasă START.

De aici încolo, lucrurile devin cu adevărat interesante.

7. Exercițiul haios al zilei: Rescrie replicile pentru 2025

Ai patru replici legendare:

„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”

„De mă voi scula, pre mulți am să popesc.”

„Capul lui Moțoc vrem!”

„Doamnă, închide ochii și nu vezi nimic.”

Traduci fiecare în limbajul generației tale:

- cum ar suna într-un joc?

- cum ar suna într-un conflict cu colegii?

- cum ar suna dacă ar fi un meme?

Exemplu (ca și cum s-ar vorbi pe grupul clasei)

- „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”

„Ok, nu mă băgați în grup? Intruuu eu oricum .”

- „De mă voi scula, pre mulți am să popesc.”

„Dacă mă ridic de la PC, se lasă cu blocări.”

- „Capul lui Moțoc vrem!”

„Remove pe Moțoc pls, e toxic .”

- „Doamnă, închide ochii și nu vezi nimic.”

„Mami, lasă, nu te băga, e ok, n-ai văzut nimic.”

Lasă-te dus de creativitate.

Negruzzi ar fi fost încântat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp