După un cartof, câteva linguri de chișleag și două îmbucături de scrob eram plin. Tot învârteam cei șase cartofi rămași și mă gândeam cum să scap de ei. „Lasî dragu´ lu´ tătaia, cî ț-or trăbui mai târzâu”, îmi spune bunicul cu un subtil zâmbet în colțul gurii.

Să ai cultură generală în biologie înseamnă să ştii ce sunt viruşii şi bacteriile. Să ştii cât trăieşte un virus sau o bacterie în afara unui organism. Ce înseamnă o perioadă de incubare. Să ştii cauzele pentru fiecare dintre bolile comune, de la hepatită la o răceală simplă. La ce bun să ştii despre mitocondrii, aparatul golgi, reticul endoplasmatic dacă nu ştii care sunt cauzele şi remediile unei răceli comune? (Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu)

Un copil m-a întrebat dacă sunt evreică, altul că de ce stau în picioare, să iau loc, e obositor pentru mine. Politicos, dar subversiv. Simțeam că se ascunde ceva acolo, dar nu îmi dădeam seama ce. Cu Josh, care a găurit o sticlă de apă minerală de doi litri și a făcut țâșnitoare din ea, m-am descurcat, (Fotografie generică Getty Images)

Dacă abuzul sau trauma a fost produsă în primii ani de viață, în copilăria timpurie, copilul dezvoltă în creier o masă de hormoni de stres crescută, care se vor “aprinde” ca niște alarme emoționale la orice situație posibil amenințătoare. (Foto: Getty Images)

Până o să descopere Ministerul cine sunt, până o să pipăie cu tentaculele lui uriașe realitatea vieții mele, aflate la mii de kilometri distanță de ochii-i bulbucați, eu o să fiu de mult timp oale și ulcele. (Foto: Inquam Photos)

Unul dintre elevi mi-a spus trist că el nici nu îndrăznește să viseze că ar putea studia la Oxford sau altă universitate de prestigiu. L-am întrebat de ce. Mi-a răspuns că provine dintr-o familie monoparentala și că singura sursă de venit era nesigură, pentru că mama lui avea contract de muncă pe perioadă determinată. Când l-am întrebat dacă s-ar încadra la criteriile de admitere, mi-a răspuns cu modestie că avea zece pe linie și ar îndeplini cu ușurință cerințele.

Alegeți un program și oameni în care aveți deja mare încredere. Nu testați această încredere în timpul taberei, prin interogatorii telefonice, cu copilul. Acest du-te-vino al neliniștii personale de acasă se transmite copilului și personalului din tabără. (Foto: Getty Images)

Așa cum s-a făcut înzestrarea școlilor cu calculatoare, trebuie ca acestea să fie înzestrate cu cărți, care să nu rămână în custodia bibliotecarului, ci efectiv să fie purtate din clasă în clasă. (Foto: Inquam Photos/ Adrian Pîclișan)

Printre aspectele pozitive ale acestui proiect se află și propunerea de Bacalaureat centrat pe competențe, inspirat din modelul testelor PISA, testare care în anul 2018 a relevat gradul ridicat de analfabetism funcțional din România, declanșând un nou val de discuții despre problemele învățământului românesc.

Totuși, de unde această idee a admiterii la liceu? Cred că ea nu ar fi fost vehiculată, dacă pe masa de lucru a miniștrilor învățământului nu ar fi ajuns mai multe nemulțumiri de la firul ierbii, despre modul cum se accede în prezent în liceele foarte bine cotate. (Foto: Inquam Photos)

Poate un adolescent de 16-17 ani, cu certificat de handicap să se integreze într-o școală de masă? Învață el o meserie care îi poate asigura un loc de muncă pe viitor? Este învățământul profesional pregătit să răspundă nevoilor unui absolvent dintr-o școală specială? Sau alocarea unui loc la categoria CES este doar o formalitate? (Foto: Getty Images)

În acest moment, avem licee bune, licee ok și licee unde nu vrea nimeni să ajungă - nici elevii, nici profesorii. (Foto: Adrian Pîclișan/ Inquam Photos)

Pandemia a lăsat în urmă mii de copii, pe care azi îi vedem doar ca pe niște cifre scrise cu roșu în grafice și statistici. Un grup de antreprenori și profesori excepționali le oferă însă o mână de ajutor. S-a lansat A.E.R. (Alianța pentru Educație Remedială), o inițiativă ce își propune să aducă împreună cei mai smart profesori digitali. (Foto: Jacob Laugesen / Alamy / Alamy / Profimedia)

E suficient să te uiţi la materii, la importanţa lor dată de numărul de ore alocate în fiecare săptămână, la conţinutul materiilor şi la modul în care se predă acel conţinut. Ce materii ai în şcoală, cum le predai, acest lucru spune totul despre ţelurile educaţionale pe care ţi le-ai propus.

A se simți protejat e o dimensiune la care nu prea ne gândim când vine vorba de educația sexuală. Deci, pe lângă discuțiile despre sex, e nevoie să dezvoltăm latura de protecție a relației - cu cine las copilul? care sunt persoanele de încredere? Dacă îmi zice copilul ceva, îl cred? (Foto: Getty Images)

Ce ajungi să ştii bine după 11 ani de şcoală? Atât de bine încât să poţi concura cu ceilalţi pe piaţa europeană. Nu ştii să faci nimic concret. Nu ştii să faci nimic bine. Nu poţi fi mecanic auto, sudor, tâmplar, traducător, chimist, electrician, asistent într-un laborator. Şcolile profesionale au fost desfiinţate. Că erau prost dotate, cu profesori slab pregătiţi, că nu învăţai nimic în ele, e altă discuţie. (Foto: Getty Images)

Joi s-a desfășurat proba de matematică a Evaluării Naționale 2021, iar subiectele au avut, pentru prima dată, puncte de convergență cu testele PISA. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Absolvenții de clasa a a VIII-a au dat luni prima probă a Evaluării Naționale, cea la limba și literatura română. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Stimați membri ai Parlamentului României, în țara noastră sunt, în acest moment, 18000 de adolescente care au rămas însărcinate. Suntem pe primul loc din Europa la acest capitol. 9 din 10 băieți și 6 din 10 fete au accesat conținut pornografic până la vârsta de 18 ani. (Foto: Getty Images)

Tablete sau toalete? „Dacă noi gândim în această paradigmă la nivel de sistem în România, o să ajungem să-i lăsăm pe copii și mai în urmă”

Vârsta la care ai fluturi în stomac cu gândul la prima tabără în care vei pleca. Vârsta la care încă te ia mama în brațe, ca pe un bebeluș, deși abia te mai poate căra. (Foto: Getty Images)

„A face din note singurul scop„ al prezenței tale în școală, este un exces, o prostie care schilodește de multe ori copiii, pentru că nu îi lasă se bucure de evoluția lor”, spune Doru Căstăian. (Foto: Denis Gabriel Photography/ DEGA visuals)

Primăria din Ciugud l-a montat în curtea școlii pe „Verzulică-roboțelul reciclator” și i-a provocat pe copii să recicleze cât mai multe ambalaje și să colecteze cât mai multe monede virtuale - CIUGUbani, până la sfârșitul vacanței de vară.

Practica ne omoară şi o face în sistemul de educaţie de 70 de ani. E greu să treci de la idealuri scrise frumos pe hârtie la programe concrete care să materializeze acele idealuri. (Foto: Getty Images)

Intuitiv, simțim că e greu să gândim în afara cadrelor cunoscute. Pentru că nu-ți explodează în cap ideile noi precum popcornul doar dacă stai și cugeți. Foto Getty Images

Toată lumea știe că e bine să fii creativ, iar corporatiștii au mare nevoie de asta. Dar ceea ce omitem să spunem despre creativitate este că ea înseamnă joacă. Explorare. Căutare. Libertate. (Foto: Fabio Camandona/ Alamy / Profimedia)

„Copiii au mereu idei noi. Poate nu sunt mereu perfecte, dar copiii văd mereu partea bună a lucrurilor, caută mereu o soluție în loc să se axeze pe o problemă”. (Foto: Inquam Photos)

„Noi (ca societate) ne focusăm pe orice altceva: să nu supărăm profesorii, să nu supărăm sindicatele, să nu spunem că o practică e greșită și rescrisă de la 0, să nu spunem că anumite instituții sunt inutile sau învechite – toate „să nu”-urile astea nu au în centru, niciodată, copiii”, spune Gabi Bartic.

Cu un ochi râdem și cu celălalt plângem în timp ce privim neputincioși, an de an, cum zeci de copii buni, care ar putea pune umărul la evoluția țării, lasă totul în urmă și pleacă să studieze la universități de peste hotare.

Nimeni nu „frânge aripile” unui copil în clasa a IV-a cu un text sau un rezultat la un test, oricât de nepotrivit sau neadecvat ar fi acesta, dacă nu i s-a explicat în prealabil (și repetat) că răspunsurile lui și în general că prestația lui la acel examen sunt ceva final și extrem de greu de reparat. (Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu)

„Și așa, Human Capital Index spune despre România că, deși facem, în medie 12-13 ani de școală, învățăm cam de opt ani. Eficiența acestei școli e de 8 ani. Tinerii intră în economie cu competențe mult scăzute față de cât ar putea să aibă în 12 ani de școală, asta în condițiile în care, în multe domenii, au pătruns inteligența artificială și robotizarea”, spune Măriuca Talpeș. (Foto: Inquam Photos/ Ilona Andrei)

„Este evident că suntem într-un dezastru, ce ne interesează este amploarea dezastrului. Cât sută avem pierdere și care e distribuția acestei pierderi”, spune Dragoș Iliescu.

Sunt promovaţi cei simpatizaţi. În situaţiile de criză şi restructurare îşi păstrează slujba cei cu cele mai bune abilităţi de interacţiune. Există o mulţime de studii care prezintă aceste rezultate. Succesul la locul de muncă depinde de abilităţile tale de a interacţiona bine cu ceilalţi (Foto: Getty Images)

Copii care nu merg la școală. Copii aflați în risc de abandon școlar. Sunt noțiuni pe care le auzim atât de des în diverse contexte, încât și-au pierdut în mare parte înțelesul, gravitatea. Dar, atunci când te întâlnești, te joci, lucrezi cu acești copii, toată grozăvia lipsei de educație și de șanse capătă un sens real, palpabil.

Vizualizarea aproape zilnică a oricărui simbol creștin le insuflă elevilor, care sunt expuși la ele încă de la vârsta de 6-7 ani, în mod inconștient ideea de religie dominantă, iar oricare minoritate care are o altă credință va fi implicit discriminată. (Grafică: Andreea Negulescu)

„Datele sunt aur în orice sistem, nu văd de ce ar fi altfel în educație. Ce produc aceste formulare de feedback înseamnă fabulos de multe date, pe care sistemul educațional le poate ingera și cu ajutorul cărora poate genera politici atomizate”, crede Gabi Bartic.

Serialul Gambitul damei are un succes uriaș în România, numeroși tineri români și nu numai fiind inspirați de personajul Beth Harmon, tânăra care ajunge campioană mondială la șah și maestru internațional. O tânără care ar fi putut să o întruchipeze oricând personajul din serialul lui Scott Frank este Francesca Foișor, o șahistă de origine română care a început, inspirată și ghidată de părinți, să practice acest sport încă de la 4 ani.

Care este cea mai bună societate a lumii? Care este ierarhia valorilor ei? Mi se pare important să ne punem de acord în ce tip de societate vrem să trăim. Abia apoi ne putem gândi cum să structurăm sistemul educaţional pentru a modela copiii în spiritul acelor valori şi libertăţi. (Foto: Getty Images)

Acum, după mulți ani, în plină pandemie, îmi scrie Cristinel un mesaj de ziua mea „La mulți ani vechi și drag prieten!”. Un mesaj simplu, dar care pentru mine înglobează toate momentele prieteniei noastre.

De ce în țări precum Olanda primesc pensii speciale doar muncitorii care au făcut munci fizice dure ori în Suedia nicio categorie profesională nu încasează pensii speciale? Culmea, Olanda investea în educație 5,2% din PIB în 2017 iar Suedia 7.4%. (Foto: Inquam Photos)

Ce înseamnă mai multe zile de școală pentru un profesor care nu mai are motivație? Dar pentru niște elevi dintr-o clasă la care se predă prost? România are cel mai mic procent de elevi motivați să vină la școală dintre țările UE. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Dacă nu ne dăm șansa să menținem o abordare educațională echilibrată care să includă învățarea mixtă, orice încercare de a face față unor contexte viitoare, precum pandemia, va eșua. (Foto: Profimedia)

Nu credeam să zic asta vreodată, dar la Sibiu am înțeles, după atâta vreme, de ce anticilor li se părea că școala e o formă superioară de joc, o sărbătoare a sufletului. (Foto: Getty Images)

Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, a susținut în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, că anul școlar ar trebui prelungit în România. (Foto: Captură Digi24)

Evaluarea Națională se va desfășura conform calendarului stabilit, a anunțat joi ministrul Sorin Cîmpeanu, care ceruse inițial ca aceasta să aibă loc după examenul de Bacalaureat. A revenit însă asupra deciziei după ce asociațiile de părinți și elevi și-au arătat nemulțumirea față de această schimbare.

Când un copil aruncă vorbe grele și teatrale despre cât de incapabil se simte, să știți că nu e despre teama lui de slabă performanță neapărat. (Foto: Stefan Wermuth/ AFP / Profimedia)

„Eu susțin în continuare că școlile trebuie închise ultimele, doar dacă situația o impune”, a spus, duminică, ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, la Antena 3

În ciuda introducerii unor rudimente de colaborare în activitățile școlare, prin proiecte de echipă, elevii și studenții continuă astăzi să fie evaluați, aproape exclusiv, pe baza rezultatelor lor individuale. (Fotio: Getty Images)

Azi se împlinește un an de când au fost închise școlile. Era 11 martie 2020, iar vestea a venit ca un trăsnet, așa ceva nu se mai întâmplase până atunci la noi. Apoi, timpul a trecut, lună după lună de nesiguranță, de schimbări, de încercări, de reușite sau eșecuri, am început să ne obișnuim cu greul acestei perioade, cu învățarea la distanță și provocările ei.

„Ce-i punem lui maică-ta la mărțișor? Sufletu’? Sufletu’ i-l punem?”, a întrebat acuzatoare educatoarea. (Foto: Elena Hramova / Alamy/ Profimedia)

Anul 2020 a dezvăluit, din nou, importanța școlii și discrepanța dintre ce vrem și ce facem. Vrem puterea unei Europe unite și pașnice, dar glorificăm războaie trecute. Vrem tineri care să înțeleagă prezentul și să ne contureze viitorul într-o lume în schimbare, dar ancorăm școala în modele curriculare inerțiale. (Foto: Philippe Lopez/ AFP/ Profimedia)

În centrul învățământului universitar românesc – așa cum se înfățișează el astăzi – se află multul, sau mai exact cantitatea. Știm că acest lucru e corelat cu faptul că studenții care depășesc numărul locurilor ”subvenționate” plătesc taxe. Firește că numărul acestor locuri e stabilit de așa manieră încât plătitorii de taxe să fie cât mai mulți. (Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia)

Studiile au arătat că expunerea la ecrane înainte de 18 luni are efecte negative asupra duratei și puterii de concentrare a copiilor, a dezvoltării limbajului, a memoriei pe termen scurt, a abilității de a citi și chiar asupra calității somnului findcă suprimă secreția de melatonină. (Foto: Profimedia)

Cazul celor 40 de studenți care au fost prinși fraudând un examen și propuși spre exmatriculare este unul izolat și trebuie trecut cu vederea numai dacă acceptăm că întreg învățământul românesc este fără cusur, iar copiatul, ascultatul la căști în timpul examenelor, cumpărarea lucrărilor de licență de pe net, plagiatul nu sunt fenomene. (Foto: Unibuc.ro)

Foarte mulţi dintre voi veţi fi văzut, în 2019, serialul "Cernobâl". Cei care nu l-aţi văzut ar trebui să îl vedeţi cât mai curând, măcar pentru felul în care a fost filmat. "Cum puteam să fiu eu responsabil? Eu dormeam!" spune directorul Bryukhanov în serial, un adevărat festival al spălării pe mâini.

Parhida este un sat în pustă, situat la aproximativ 20 de km depărtare de Oradea, cu puțin peste 400 de locuitori, jumătate maghiari, jumătate români și cu câteva zeci de copii care pleacă (plecau, înainte de pandemie) din această stație către școală.

Tot ce își doresc e să fie lăsați în pace, să-și deschidă telefoanele și să facă ce fac ei acolo, cu orele, cu zilele, cu anii, știind tot și despre toate, dar nimic despre ce le predai tu. (Foto: Profimedia Images)

Sunt sătul de sistemul de învățământ din România. Pur și simplu m-am săturat să văd următorul comportament: diverși oameni mă contactează sau scriu pe grupuri de programatori că au nevoie de ajutor contra cost, la un proiect. (Foto: Profimedia Images)

O persoană întâlnește 2 semafoare în drumul spre serviciu. Știe că la fiecare din ele este o probabilitate de 50% să-l prindă pe verde. El trage concluzia că cu siguranță va prinde verde măcar la unul din semafoare. De fapt, nu este așa. (Foto: DPA Picture Alliance/ Alamy/ Profimedia)

Nu prea știu cum să încep articolul ăsta așa că o să zic direct: nu sunt de acord cu nici un fel de gratuitate acordară studenților sau elevilor. Nu există loc de argumente. (Foto: Inquam Photos/ Casian Mitu)

„Sentimentul meu este că mulți dintre copii sunt defocusați, atunci când stau în fața camerelor web, iar atenția lor este selectivă, iar astfel cred că scade și nivelul lor de înțelegere. Fiind la ei acasă, unii copii mănâncă, beau apă, se duc la toaletă, lucruri pe care nu le-ar fi făcut în mod normal în timpul orelor, și își pierd concentrarea. O altă problemă este dificultatea de a verifica temele fiecărui elev în parte ”, spune profesoara de matematică Adela Părăian.

„Copiii și adolescenții au nevoie mai mult decât adulții de predictibilitate. De ce? Pentru că asta înseamnă siguranță, avem nevoie să fim securizați la baza piramidei lui Maslow și una dintre condițiile de acolo era securitatea. La distanță, nu mai este nimic predictibil, pentru că eu nu știu dacă colega mea o să îmi mai răspundă, dar eu văd că a intrat pe WhatsApp acum o oră și eu i-am trimis mesaj înainte”, spune psihoterapeutul Gabriela Enea.

„Am dezinfectat întreaga școală, iar elevii vor găsi, pe fiecare băncuță, dezinfectantul, masca de protecție, o cariocă pentru tablă și scrisoarea de bun venit cu regulile sanitare. De asemenea, aerul din clase și de pe holuri va fi dezinfectat și purificat cu ajutorul unor stații de uz medical”, spun reprezenranții Primăriei din Ciugud.

O programă care îți pretinde din clasele primare să descifrezi ortograme care altădată se regăseau în examenul de gramatică pentru concursul de admitere la Drept este din același film SF cu o navă spațială care tocmai a aterizat lângă toaleta din fundul curții - putea-i-te-ai oare împotrivi?! (Foto: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia)

Ultima găselniță este adjectivul REMEDIAL care apare în următoarele contexte foarte des utilizate: acțiuni remediale în învățământ, cursuri remediale, activități remediale, plata orelor remediale.

Mă tot gândesc de ceva vreme la un proiect prin care noi, profesorii, să valorificăm toată experiența asta din învățământul online. Știu, toată atenția e concentrată acum pe deschiderea școlilor, pe gradul de siguranță în care se va întâmpla acest lucru, ceea ce, până la urmă e firesc să ne preocupe.

Traduse în peste cincizeci de țări, cărțile scriitoarei norvegiene Maja Lunde s-au vândut în peste trei milioane de exemplare.

Planul european de redresare este o oportunitate semnificativă de a reporni economia României pe drumul plin de provocări al ieșirii din această criză.

„Singurul fel în care putem, în mod real, să intervenim în vindecarea unui simptom este să-l analizăm și diagnosticăm. Dacă-mi e permisă o analogie, orice diagnostic începe cu un set de analize.”

Dascălul, ca instituție, este cel care are o contribuție majoră la succesul sau eșecul unei generații. (Foto: revistanoastra.lufo.ro)

„Vehicularea unor date de deschidere, cum este cea de 8 februarie, seamănă cu un concurs viteză, ceea ce nu ar trebui să fie”, spune medicul Mihai Craiu.

Peste 50% dintre profesori nu vor să se vaccineze, potrivit unui sondaj sindical recent. 50 este un număr. Profesorii sunt persoane plătite de stat ca să interacționeze cu mulți elevi, pe care îi pot infecta cu coronavirus, sau pot fi infectați de ei.

Să ne imaginăm că penelul cu care zugrăvim portretul viitorului absolvent nu mai este ținut de cineva sensibil la presiunile sindicatelor. Numai așa, de dragul de a păstra niște ore sau catedre. (Foto: Getty Images)

Alegerea directorilor de către profesorii titulari e o măsură discriminatorie și ineficientă. Veți distruge și ultima rămășiță de profesionalism în managementul școlilor. Ultima care a mai rămas după ani de numiri în funcție de carnetul de partid. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Decizia de a închide școlile și de a trece în regim online a fost, din punctul meu de vedere, una precipitată și, desigur, greșită. (Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu)

Dacă în această țară au mai rămas oameni cinstiți, deștepți și curajoși, ar trebui să se manifeste.

Când eram în echipa de basket am avut parte și de înfrângeri. Uneori era clar că vom pierde cu mult înainte de finalul meciului. Ce ne ținea împreună, ca echipă, era faptul că găseam mereu puterea interioară să încheiem în forță. (Foto: Erik Pendzich / Shutterstock Editorial / Profimedia)

E adevărat, avem obiceiul de a aștepta un erou salvator sau de a găsi un țap ispășitor. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

„Credem ca ar fi frumos in semn de multumire si apreciere sa ii daruim d-nei diriginta un cadou de Craciun!! Noi am zis un "aranjament decorativ"" si bani in plic ! ! ((Noi am zis 700)) Eu personal apreciez mult in care se implica si ii pasa de toata clasa!! Ce zice-ti!? Astept pareri!! Va multumesc!!” (Foto: Guliver/ Getty Images)

Să presupunem că numesc partidele un mare cap luminat acum la Ministerul Educației. Din prima zi de șefie, capul ăsta, oricât de luminat și bine intenționat, va fi paralizat. De cine? (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Acele naţiuni care vor produce siteuri educaţionale naţionale în care toate lecţiile vor fi predate de cei mai buni profesori din ţară le vor lăsa rapid şi iremediabil în urmă pe cele care nu vor face asta. (Foto: Alamy/ Profimedia)

Sunt deseori întrebată de ce recomand studiul pianului: pentru că stimulează inteligența și creativitatea copiilor, pentru că dezvoltă abilități mentale legate de atenție distributivă și memorie, gândire analitică și inteligență emoțională, pentru că formează încrederea în sine, pentru că îmbunătățește dispoziția sufletească, pentru că muzica aduce bucurie... (Foto: Ianni Dimitrov/ Alamy/ Profimedia)

În acest moment, școala românească se află în moarte clinică. Ne facem că facem educație. Ne acoperim cu hârtii. Eliberăm niște diplome. Și ucidem vise. (Foto: Inquam Photos / Casian Mitu)

Un proiect de lege cu un caracter vădit populist, a fost aprobat de Parlament, anterior alegerilor parlamentare. (Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos)

Mihai Zânt este Executive Coach, Trainer și Managing Partner în Humanistic. Are o experiență de peste 10 ani în conducerea echipelor și comunităților și și-a concentrat activitatea pentru a crea organizații care învață și care comunică axat pe valori.

Vreme de mai bine de un deceniu ai fost modelat de o instituţie a statului - școala. Cel puțin un deceniu, în cel mai influenţabil interval din viaţa ta. Din punctul ăsta de vedere, toţi am fost instituţionalizaţi. (Foto: Alamy/ Profimedia)

La nivel inconștient voi începe să mă compar cu ceilalți și voi face tot ce pot să fiu și eu „în rândul lumii” și pentru asta va fi nevoie să îl depășesc pe „cutare”. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În cea de-a treia situație, se afla și Roxana, o adolescentă de 17 ani. (Foto: Guliver Getty Images)

În aceste zile, s-a viralizat pe rețelele sociale o întâmplare care o are ca protagonistă pe o profesoară de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, înregistrată de studenți în timp ce-i instruia cum e corect să i se adreseze cu respect.

Am cunoscut câțiva milionari de top din România, chiar din top 50 (vorbim de sute de milioane de euro). Știind despre situația asta m-am dus cu interes și curiozitate la respectivele întâlniri de serviciu. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Îmi amintesc că și eu la vârsta lor eram la fel de dezorientată și aveam convingerea că viața nu are prea multe de oferit. Cel puțin nu mie, pentru că simțeam că nu merit. Mi se spusese de multe ori asta.

Ei au nevoie să dobândească cunoștințele în mod echitabil și corect, ca să nu ne trezim peste câțiva ani cu o altă generație fușerită și amputată intelectual de către propriul stat. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Învățătorul este managerul clasei. El are cheia schimbării. (Foto: Guliver Getty Images)

„- Da, da, mă trezesc. Dar prima oră avem materia X, zice copilul întorcându-se pe partea cealaltă. Și doamna doar ne dă un link și atât. O să intru la ora următoare.” (Foto: Guliver Getty Images)

Știu că sunt privită ca un ghimpe în coastă de majoritatea părinților...

Este o subspecie din ce în ce mai populară și mai agresivă, dirijând educația din impostura unui individ documentat, zelos și vizionar. (Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos)

„Mai multe unități școlare au sesizat imixtiuni în activitățile de predare realizate în sistemul online”, se arată într-o adresă a inspectoratului. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Ministrul Educației, Monica Anisie, a spus că școlile ar trebui închise în București, după depășirea ratei incidenței Covid de 3 la mie.

Ce fel de şcoală dorim? Una care susţine visurile elevilor sau una care le ignoră sau chiar descurajează activ pentru că şcoala este despre note, referate, portofolii, lucrări de control şi altele asemenea? Una care îi întreabă pe elevi “Care e visul tău?” sau una care îi întreabă orice altceva mai puţin asta? (Foto: Guliver/ Getty Images)

Îmi amintesc adesea conversația cu ea și, deși am sperat de la început că va fi o estimare ușor nerealistă, cu cât trece timpul, cu atât înclin să-i dau dreptate bunicii. (Foto MoiraM/ Alamy/ Alamy/ Profimedia)

Predau cam 10 ore pe săptămână la clasele P-IV și mi s-a format atât de bine ochiul, că identific imediat, cam la 10 minute după ce am început ora, care sunt copiii care primesc după școală telefoane, tabletă pentru jocuri.

Dacă alegi să explici copilului de ce ai formulat o interdicție sau un refuz, treci la aplicarea ei, fără să repeți explicația de multe ori, ca și cum te aștepți ca el să ia decizia pentru sine. Vrei să nu mai petreacă atât timp la ecrane? Nu îi vorbești unui copil de 6-12 ani, în fiecare zi despre cât de rău îi fac și tot aștepți ca el "să înțeleagă" și să renunțe la ele. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Gând bun tuturor profesorilor din România!

Copiii ajung să urască școala pentru că materiile sunt supraîncărcate cu conținuturi monotone, care se succed cu o viteză copleșitoare și care sunt cea dintâi sursă a eșecului școlar. (Foto: Guliver Getty Images)

Am crescut într-o familie de profesori, cu un respect uriaș pentru această vocație. (Foto: Guliver Getty Images)

Când a apărut Uber în România, reacțiile au fost diverse. Taximetriștii, cei îngroziți de digitalizare, s-au revoltat imediat împotriva schimbării. (Foto: Guliver Getty Images)

„În momentul în care un copil îmi aude vocea, îmi vede zâmbetul, știe că l-am încurajat, lucrul acesta poate să facă învățarea mult mai eficientă”, spune Aida Frujină, învățătoare la școala 195 din București.

„Dragă Școală, te rog să ai curajul să te privești în oglindă, să jos dai straiele vechi pe care le-ai tot peticit. Nu te poți îmbrăca în izmene și să faci motocross. Nu ești adecvată zilelor pe care le trăim.”

Acum puneți mâna și citiți tot ce vă cade în mână, scrieți, întrebați, uitați-vă la documentare, faceți grupuri de dezbatere între voi, scormoniți bibliotecile și internetul după informație! (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

„Caracterul...unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile şi judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultatele care nu stau în carte”, scria Eminescu.

După ce am citit ordinul cu măsurile de organizare a activităţii din instituţiile de învăţământ emis de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii rămân cu marea întrebare: cum se va asigura distanţarea de minimum 1 metru între copii? (Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu)

Ministerul Sănătății a publicat în urmă cu puțin timp harta detaliată a ratelor de infectare cu coronavirus în fiecare localitate în parte. În funcție de aceste date, fiecare școală decide scenariul de reîncepere a cursurilor în 14 septembrie.

Avem companii multinaţionale în care directoraşii, pentru a nu pierde nişte bonusuri fiindcă le-ar scădea producţia în caz că ar lăsa prea mulţi oameni în izolare, nu declară toţi contacţii celor bolnavi de covid. Iar aceştia se pozitivează după ce, bineînţeles, mai îmbolnăvesc pe alţii. (Foto: Guliver Getty Images)

Un raport publicat de Biroul de Cercetare al UNICEF - Innocenti a scos la iveală că suicidul, nefericirea, obezitatea și abilitățile sociale și academice limitate au devenit des întâlnite la copiii din țările cu venituri ridicate. „Multe dintre cele mai bogate țări – care dețin resursele necesare pentru a oferi tuturor o copilărie fericită – nu reușesc să realizeze acest lucru pentru copii”, =spune Gunilla Olsson, director al UNICEF Innocenti. (Foto: Guliver/ Getty Images)

„Astăzi vom deschide un portal intitulat educatiacontinua.edu.ro. Acolo, toți cei interesați vor găsi informațiile necesare la anul școlar care începe astăzi”, a declarat ministrul Educației, Monica Anisie.

Citeam ieri declarația unui oficial din educație că totul va fi bine. Mi-e greu să spun și să cred că totul va fi bine.

„Activitatea de scriere nu se desfășoară la clasa pregătitoare și clasele I-II la prima oră”, prevede un ordin al ministrului. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Problemele actuale ale României reprezintă un efect direct al lipsei de educație. Vorbim atât despre educația școlară, nivelul acesteia este unul aflat în neconcordanță cu realitatea zilelor noastre. Școala românească lasă impresia că este o navă aflată în derivă, care cu greutate ajunge la destinație. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În anul 2018, am fost nevoit să predau la clasa a VI-a după manualul VI Limba și literatura română, de Mihaela Daniela Cîrstea, Viorica Avram, Ileana Sanda, Alexandra Dragomirescu; Editura Didactică și Pedagogică, 2018. Eu știam în ce condiții a apărut acel manual. Dar elevii, nu. Au crezut că e o glumă. Una proastă. (Foto: Inquam Photos)

A-i întreba pe elevi “Care e visul tău?” nu mai este un lux. E o necesitate, pentru că de acolo îi va veni elevului motivaţia să rămână conectat (nu doar digital, ci şi cognitiv şi emoţional) încă o oră şi încă o oră. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În România, noul an școlar va începe pe 14 septembrie, dar în unele state ale lumii școlile au fost deja deschise. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Una dintre cele mai triste vești ale anului a venit ieri și a șocat milioane de profesori, elevi, părinți și decidenți din întreaga lume. A murit Sir Ken Robinson, unul dintre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai bun expert în educație pe care l-am avut în aceste vremuri. (Foto: pagina de facebook Sir Ken Robinson)

Am cerut sprijinul unor medici-părinți, dar și Institutului de Boli Infecțioase „Matei Balș”. (Foto: Profimedia Images)

Este evident că nu vom mai putea face, din septembrie, multe dintre orele acestea plăcute în care conta exact apropierea, și nu distanțarea fizică. Forma de organizare a clasei va duce, inevitabil, și la schimbarea conținutului învățării. Probabil, se va modifica și modul în care este percepută școala în plan social. Vor apărea noi ierarhii valorice, noi strategii de remediere/recuperare a decalajelor, o nouă paradigmă a învățării.

În Europa nu sunt precedente ale unei astfel de învățări cu copiii din ciclul primar, de aceea cerul este limita. (Foto: Guliver/ Getty Images)

După închiderea școlilor legată de epidemia COVID-19, copiii au urmat "școala de la distanță", prin programe video computerizate de tip Zoom generate de școlile lor, cu un număr variabil de ore de predare, dar cu un volum mai mare de „teme pentru acasă" decât primeau înainte. (Foto Valerii Honcharuk / Alamy / Alamy / Profimedia)

„Din banii clujenilor” primarul Emil Boc a spus că au fost achiziționate peste 2000 de tablete pentru copiii din familii defavorizate. Tabletele au ajuns la copii în luna iunie. Foto Inquam Photos / George Călin

Ce s-a întâmplat în timpul distanțării sociale și al școlii mutate, brusc, online? Un studiu efectuat în aprilie 2020 relevă că 93% dintre părinți s-au simțit direct responsabili de educația copiilor lor și au preluat în mare măsură rolul de educatori, în timp ce 14% dintre intervievați au declarat că copiii lor nu au avut deloc acces la educație în timpul stării de urgență. În paralel, au fost întrebați și profesorii despre echiparea pentru cursurile online: 24,4%.

Iulia Gheorghiu predă sociologie la Universitatea Baptista din Hong Kong. Inițial, ca asistent în cercetare, apoi – conferențiar. Studenții săi provin atât din China continentală, cât și din Hong Kong. (Foto: Guliver/ Getty Images)

A venit și momentul, ajunși cu această generație la clasa a VIII-a, ca filosofia examenului să reflecte competențele programei construite pe modelul dezvoltării personale și pe cel comunicativ. Primii pași s-au făcut, urmează, cu siguranță să se realizeze și acordul fin. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Criza COVID-19 ne-a arătat cu claritate cât de vitale sunt serviciile noastre digitale și rețelele de comunicații, baza pentru tot ceea ce am avut nevoie să facem. Acestea trebuie să fie disponibile în orice moment, pentru a permite oamenilor să lucreze, să învețe și să rămână conectați cu familia și prietenii, iar business-urile să continue să funcționeze. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Circula la un moment dat pe facebook un meme (pe care orice cititor român îl poate înțelege) despre cele cinci mituri românești fundamentale (parodie după G. Călinescu): 1. Mitul mioriței. 2. Mitul jertfei pentru creație (Mănăstirea Argeșului). 3. Mitul zburătorului. 4. Mitul etnogenezei (Traian și Dochia). 5. Mitul metroului din Drumul Taberei. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

În societățile cunoașterii misiunea permanentă a fiecărui cetățean și cu atât mai mult a guvernanților este învățarea. Învățarea formală și non-formală, curiozitatea, capacitatea de a-ți recunoaște limitele propriilor cunoștințe și de a le îmbogăți prin lectură sau studiu ori prin apelul la profesori și cercetători. (Foto Photopat / Alamy / Alamy / Profimedia)

Cătălin Zaman, un profesor de limba şi literatura română, face performanţă la o şcoală modestă dintr-un sat din Buzău.

La bordul capsulei Dragon, astronauții au folosit, printre altele, echipamente proiectate și realizate de către elevi de la licee americane. (Foto: Guliver/ Getty Images)

În vacanța de Paște din anul 1997 de pe acest aeroport se urca plângând în avionul spre Lisabona un puști de 12 ani care până la vârsta aceea nu părăsise niciodată insula.

Mădălina Vlase este acum unul dintre judecătorii selectați temporar să lucreze pentru divizia română la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu sediul în Strasbourg, Franța. Este persoana prin mâinile căreia trec acum cereri prin care cetățenii reclamă statul român inclusiv pentru discriminare pe criterii etnice, rasiale, sociale. Și fosta elevă care a trăit ani de zile sub “stigmatul Ferentari”, cel mai sărac cartier al Bucureștiului.

Ca dovadă a gândirii bolnave a societății, Facebook-ul este împânzit de tineri cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani care îi iau apărarea vlogger-ului care considera că e ok să violezi adolescente care poartă pantaloni scurți. (Foto: Guliver/ Getty Images)

“Fedra și nu Netflix” rezumă toată ideologia de secol XIX în deciziile referitoare la educație ale guvernului și nivelul arhaic de gândire al ministrului francez. Tot același controversat ministru a interzis orice dispozitiv digital în perimetrul școlilor, chiar și în pauza de masă (care în Franța este de două ore), chiar și la after-school. Acesta vorbește despre un învățământ modern dar fără tehnologie. (Foto: Arie Botbol/ AFP/ Profimedia)

Iar asta ridică o problemă fundamentală - nu poți face online ceea ce făceai în clasă și să te aștepți să meargă bine. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Ne plângem de uriașul declin demografic al României, dar nu înțelegem pe deplin cauzele psihosociale și de sănătate din spatele fiecărui avort. (Foto: Guliver Getty Images)

„Florile pierdute ale lui Alice Hart” scrisă de Holly Ringland a câștigat General Fiction Book of the Year în cadrul Australian Book Industry Awards 2019 și este selectată în TOP 10 pe listele de bestselleruri din Australia în 2018 și din SUA în 2019. (Foto Holly Ringland)

Eu am nu văzut perioada asta ca pe o tortură, sau ca pe o perioadă grea neapărat, deși a fost destul de greu, dar, mai mult ca toate temele asta care ni s-au dat în cantități inumane, că trebuie să recunoști și tu asta, mama, faptul că am văzut copii din familii defavorizate care nu aveau calculatoare sau tablete și am văzut cât de mulți sunt, asta mi s-a părut nedrept…

Mulți adulți consideră că sexul, odată conștientizat, explicat, predat, își pierde misterul. Iar copiii își pierd inocența. (Foto: Giovanni Gagliardi/ Alamy/ Profimedia Images)

Nu vi se pare că este excesivă măsura ca odată ajunși în bănci, dupa triajul inițial și fără febră, stând la distanță de 2 m unul de celălalt și fără să stea față in față, să poarte în continuare măști?

Mulți părinți povestesc despre copiii lor ca despre propriul CV. “Vorbește 3 limbi străine”, “L-am dus la pian și la vioară”, “Am luat premiul întâi la șah“. Suntem îmbătați de puterea asupra lor și încântați că ne retrăim copilăria și avem șansă să luăm alte decizii. Copilul nostru se va spăla mai des pe dinți, va învăța mai mult, va chiuli mai puțin, va mânca mai mult spanac, va câștiga mai bine, va fi respectat de mai mulți. (Foto: Guliver/ Getty Images)

„La fel temele, care trebuie să existe, le pot face foarte bine online și corecta online, chiar mai bine decât față în față, pentru că toți copiii vor trimite în același timp”, a explicat profesorul Radu Gologan. (Foto Facebook/Radu Gologan)

Iată-ne ajunși în postura în care cetățenii, în pur regim democratic, oferă statului putere pentru o hârtie de libertate. (Foto: Dirk Waem/ Zuma Press/ Profimedia Images)

Antoaneta Opriș a devenit mamă de tânără: avea 25 de ani când a venit acasă, de la maternitate, cu fiul său cel mare, Iacob. Simțea o iubire imensă față de copilul ei, însă o foarte mică dorință de a se sacrifica și de a renunța la lucrurile care îi aduceau bucurie.

Acesta e un caz fericit în care învățătoarea nu e înspăimântată de tehnologie și platforme online, ci, dimpotrivă, s-a adaptat din mers la noile condiții. (Foto: Guliver Getty Images)

Eu sunt dintre cei care cred că educația nu este o cheltuială, ci o investiție în viitor. (Foto: Digi24.ro)

Înțelegeți de ce nu avem nevoie sa reinventăm nimic? Este suficient să facem bine ceea ce ar trebui deja să facem. Este suficient să predăm în on-line foarte bine ceea ce ar fi trebuit să predăm în sala de clasă. (Foto: Olivier Douliery/ AFP/ Profimedia)

Guvernul britanic se confruntă la ora actuală cu o situație nu prea roz. (Foto: Guliver Getty Images)

O pandemie care destabilizează o familie este o tragedie dacă membrii ei nu știu cum să se folosească de acest timp pentru a fi împreună cu adevărat. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a spus la postul Digi24 că nu își face iluzii că pandemie ar putea să provoace o reformă în învățământ: „Ca să faci o reformă adevărată în învățământ trebuie o reformă în om, printre adulți. Adulții trebuie să aibă altă atitudine față de învățământ”, a spus el.

Conținuturile școlare se pot recupera. Viața și sănătatea, nu!

Să ridici starea de urgență – adică să lași părinții fără sprijin economic și legal –, dar să menții școlile închise nu e un mecanism care să meargă, cel puțin pentru o parte din populație. (Foto: Mădălina Lungu)

Statul român nu a fost nici cât negru sub unghie pregătit pentru activitate didactică la distanță. Nu are niciun plan coerent, o infrastructură minimă pentru a pune în aplicare o eventuală strategie. (Foto: Guliver/ Getty Images)

O prietenă, fostă colegă din perioada când predam filosofie la liceu, m-a sunat - pentru a mai sta de vorbă - și, la un moment dat, mi-a spus ce i s-a întâmplat în urmă cu câteva zile... (Foto: Guliver Getty Images)

Pandemie, criză, izolare, şcoală online sunt doar câteva din cuvintele pe care le auzim atât de frecvent începând cu ziua de 11 martie. Fiecare cuvânt pe care îl rostim are o putere personală, o energie, şi este asociat cu anumite stări pe care le trăim fie sub aspectul stării de bine, fie sub semnul neputinţei, îndoielii, al fricii de necunoscut, al noului şi nu în sensul optimist…. (Foto: Olivier Douliery/ AFP/ Profimedia Images)

Vorbim despre unii dintre cei mai promițători tineri ai generației Z de la noi. (Foto: Cornel Noana Facebook)

Poate că acum e destul de clar de ce sănătatea e mai importantă decât pensiile speciale și de ce învățământul este decisiv în soarta unui popor, ci nu disciplina de partid ori socotelile politice. (Foto: Inquam Photos)

O școală privată din București a început un program prin care oferă cursuri online gratuite pentru copiii cadrelor medicale aflate în aceste zile la datorie. Elevii se pot înscrie la lecții de limba română, matematică, chimie, biologie, fizică, limbi străine, istorie, muzică și arte. În plus, copiii pot alege și cursuri de informatică, dezvoltare personală, antreprenoriat, sport, pian sau design.

Cum poți sa te numești profesor și să-ți imaginezi ca meseria ta este una ușoară, omogenă și predefinită? Cum poți face tu înțelegeri de tip monopol cu alți profesori? „Așa se procedează de ani de zile!” (Foto: Inquam Photos)

Ce nu am făcut: Nu am trimis CV în disperare. Nu am lăsat panica să se instaleze în fiecare zi în fotoliul meu. Nu am zis da oricărui proiect îmi era propus. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Profesorul universitar Marian Popescu, fostul președinte al Comisiei de Etică a Universității din București, își amintește de o discuție cu Marcel Iureș care acesta se plângea de lacunele absolvenților de teatru și spunea că ar trebui înființate „școli de reparație”, care să îi ajute să le acopere. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Profesorul universitar Marian Popescu, fostul președinte al Comisiei de Etică a Universității din București, își amintește de o discuție cu Marcel Iureș care acesta se plângea de lacunele absolvenților de teatru și spunea că ar trebui înființate „școli de reparație”, care să îi ajute să le acopere. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Când a început semestrul al doilea, elevii de clasa a V-a de la școala din Parpanița, județul Vaslui, și-au împresurat profesoara de română și au întrebat-o nerăbdători: „Doamna, tabletele? Când mai facem oră pe tabletă? Când ne mai dați teste?” (Foto: Alexandra Pandrea)

Cum ne-am simți noi, cu toții, beneficiari ai unor servicii de care nu ne putem lipsi, atunci când, spre exemplu, am ști că instalatorul care vine să repare o defecțiune la instalația sanitară este „un prost”, un elev de nota 4. (Foto: Guliver Getty Images)

Această măsură adîncește clivajele existente deja în învățământul românesc. Este nevoie, mai degrabă, de lucruri care să ne apropie. Să ne învețe cum să colaboram mai bine intre noi. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Când fiul meu trebuia să intre în clasa pregătitoare, i-am depus dosarul de înscriere la școala de cartier de care aparțineam, o școală aflată undeva la mijloc în ceea ce privește rezultatele la Evaluarea Națională. (Foto; Inquam Photos)

Încerc să explic în articolul de față sistemul de învățământ din Olanda, comparativ cu cel din România. (Foto: Guliver Getty Images)

Dirijorul român Cristian Măcelaru și violonista Nicola Benedetti au fost declarați recent câștigători la categoria Cel mai bun solo instrumental, pentru concertul de vioară Marsalis; Fiddle Dance Suite. Foto: Petr Francan

Elevii mei, copii de 10 și 11 ani, sunt siguri că atunci când nu știu să rezolve la mate ceva sunt proști. Azi i-am auzit spunând despre ei că sunt proști. Sunt atât de convinși încât se comportă cu frică de greșeală, cu frică de propriile acțiuni, cu neîncredere în forțele proprii, se fac mici și devin muți. Se anulează.

O femeie de 58 de ani din județul Galaţi merge zilnic la şcoală cu ambiția să termine clasa a treia ca premiantă. Foto captura Digi24

Ne vom educa studenții pe holuri și pe casa scării, vom proiecta pe pereți „adecvați videoproiecției” și ne vom uita cu jind la colegii din universitățile din vest...Foto Guliver/Getty Images

În pedagogie și în psihologie acest episod poartă numele de bullying. De ce spun asta și unde a greșit doamna ministru?

„La început am învățat cum se înmormântează copii. A fost o perioadă grea și mi-a luat ceva timp să mă echilibrez. Nu am fost sigur că pot să rezist. A fost foarte greu să conving oamenii că ceea ce fac eu e o chestiune dezinteresată. Acum e fabulos: vin mamele și ne ajută la curățenie. Ultima înmormântare a fost acum 2 ani, nu mai am niciun copil care să fie pe droguri”. spune Valeriu Nicolae.

Analfabeții funcțional sunt printre noi, ei nu stau izolați în sate colorate, uitate de timp și de infrastructură. Analfabeții funcțional lucrează în administrațiile urbane, în companiile multinaționale sau sunt mici întreprinzători privați. Ei sunt prezenți și activi pe facebook, pe insta sau pe Tinder. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Carmen Lică a adus în urmă cu 25 de ani alternativa educațională Step by Step în România și a militat constant pentru accesul tuturor copiilor din țară la o educație timpurie de calitate.

Pentru simplu fapt că eram, de la bun început, la tablă, m-au tratat de parcă venisem să predic drumul adevărat și viața. (Foto: Guliver Getty Images)

„În loc să protestăm, cu mic, cu mare noi, profesorii, să cerem să se lege odată învățământul ăsta al nostru de viața reală, noi ne complăcem în aceleași cunoștințe sterile, utile pentru 1% din elevi”, spune profesorul Borodi.

De ce avem de decenii în șir un model social-școlar neschimbat în condițiile unei dinamici extraordinare a societății și a modurilor de acces la informație și cunoaștere? Pentru că dacă profesorul își pierde acest ascendent de putere prin cunoașterea de tip școlar asupra elevului, el devine insignifiant din punct de vedere social. Foto Guliver/Getty Images

Aveam 25 de ani când am fost copleșită de prima mea vizită într-un centru de plasament. M-a tulburat plânsetul continuu al unui copil de 3 ani, despre care am aflat apoi că fusese adus acolo în urmă cu o săptămână. După ce mamă l-a abandonat la naștere, asistentul maternal căruia i-a fost încredințat l-a abandonat și el.

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care prevede reducerea numărului de ore în școlile și liceele românești. Potrivit noului act normativ, care intră în vigoare în anul școlar 2020-2021, numărul de ore este, în medie, 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, 25 de ore pe săptămână la învățământul gimnazial și 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal.

Mulți spun despre astfel de activități că sunt un hobby. Alții le spun distracție. Foarte mulți oameni își găsesc liniștea construind, zburând, navigând. Eu însă cred că este vorba despre educație. (Foto: Romania TV)

„Ne propunem resetarea mentalității, iar acest lucru înseamnă a înțelege că la tine e schimbarea, că nu mai trebuie să aștepți să se întâmple sau să se facă”, spune antreprenorul Dragoș Anastasiu, co-fondatorul SuperTeach.

„Dacă învățământul superior e slab și formează profesioniști slabi, poți să vii tu cu ce strategii deștepte vrei că nu ai resursa umană care să le implementeze. Inundăm piața cu oameni slab pregătiți”, crede Daniel David. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mi-era teamă să nu-mi vadă defectul, să nu mă stigmatizeze, să nu mă alunge. Preferăm să mă mă alung singură. (Foto: Guliver Getty Images)

Îți trebuie multă siguranță și stăpânire de sine astăzi ca să n-o iei și tu pe urma prietenilor tăi cu copii inscriși după școală la clase de excelență, cu ghiozdane doldora de gazete matematice încă de la clasa I, cu meditatori măcar din două în două zile incă de la Pregatitoare. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

În studenție, am lucrat ca instructor de schi pentru turiștii englezi care umpleau hotelurile din Poiana Brașov. (Foto: Guliver Getty Images)

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

De curând, un prieten m-a rugat să îi fac o listă cu întrebări de care să se poată folosi, ca reper obiectiv, în discuțiile pe care urma să le aibă cu diferite școli private, unde ar vrea să-și înscrie copilul. (Foto: Guliver Getty Images)

Bianca, o tânără dintr-un sat de lângă orașul Vatra Dornei, își amintește că avea numai 11 ani când a zburat prima dată cu avionul. Fusese un cadou de la tatăl ei, iar „avionul” era în realitate un motodeltaplan lansat de pe o pistă cu o lungimea de numai 550 metri de pe Aerodromul Floreni. A simțit un sentiment de bucurie și libertate nemaiexperimentate până atunci.

Copiii resimt adeseori temele ca pe un calvar, fiindcă trebuie să le facă singuri, în camera lor, adică în izolare. Iar izolarea nu place nimănui, mai ales când faci ceva ce nu îți place. Dacă le putem aduce și ceva bun în timp ce își fac temele, un ceai cald și o vorbă bună de încurajare, plus prezența noastră, temele își pierd din încărcătura care îi apasă pe umeri. (Elevi - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Societatea românească e clădită pe un număr de minciuni fondatoare. (Foto: Guliver Getty Images)

Că ani de zile la rând va învăța pe de rost mii de pagini inutile; că în școala noastră se învață în trei schimburi și că ăstora de la primărie nu le pasă de școlari, ci doar de cocalarii care pun ștampile după dictare; că prima testare din Gazeta Matematică o va avea în câteva luni, chiar în clasa pregătitoare. (Foto: Cornel Putan/Inquam Photos)

Reflexul multor părinți și profesori este să îi încarce pe copii cu cât mai multe informații și activități. „Am văzut mulți părinți dispuși să sacrifice ore în trafic. Reflexul tuturor părinților, nu numai din România, e de a-și duce copilul la cât mai multe activități. După școală,înainte de școală, meditații”, spune Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea școlii private Helikon. (Foto: Guliver/Getty Images)

La 30 august a venit și a patra confirmare a documentului ISU la care nu au mai avut ce spune. Ce am realizat eu foarte târziu – pentru că nu sunt unsă cu toate alifiile birocratice - e că niciodată nu fusese vorba despre o autentică chestionare a unui act, ci de o strategie de întârziere a procesului de autorizare. La 30 august mi-au spus că documentul e bun – deși este exact același, în formulare – ca cel emis în aprilie – dar, că, ghinion, este prea târziu. (Foto: Guliver/Getty Images)

Tabăra de vară a copiilor de la Seeding Knowledge ne-a purtat la Viscri anul acesta. Era pentru prima oară când ajungeam acolo și aveam mari așteptări legate de loc. Citisem și văzusem atâtea lucruri frumoase despre el. Însă, odată ajunși, mi-am dat seama că articolele cu poze impecabile și laudele decupaseră mult din realitate. (Foto: arinaangelescu.ro)

Am fost educat cu multă violență. Am fost educat cu bătaie, pedepse, urlete și amenințări. Ultimatumul reprezentat prin afișarea palmei, însoțită de întrebarea retorică de intimidare: „O vezi?” era decisiv. (Foto: Guliver Getty Images)

Sistemul educațional așa cum îl știm se va prăbuși complet mai devreme sau mai târziu. Multă lume recunoaște acest adevăr, dar se agață de speranța că trebuie să existe o reformă sau măsură magică de resuscitare. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

La finalul primului semestru noua doamnă învățătoare îi anunță pe părinți că cel mai probabil nu va continua să vină aici și anul următor căci e departe de casă, naveta nu a fost încă decontată, ajunge târziu acasă și nu reușește să se mai ocupe de propriul copil. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mă cheamă Ion. Am 27 de ani. De câteva luni am părăsit un job călduţ într-o bancă de investiţii din Londra, unde am stat 3 ani. În prealabil am făcut facultatea la Oxford. Da, acel Oxford. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mari mi-a împărtășit, cu tristețe referitor la subiect, că e profesoară de limba română în mediul rural, face naveta din 2000, deci deja are 19 ani de navetă, și că nu dă meditații. (Foto: Guliver Getty Images)

„Din școala unde sunt director, doar 30% au ajuns unde și-au dorit. Ar fi avut aspirații mai înalte probabil, însă cei mai mulți au fost conștienți că nu au șanse să acceadă la anumite licee”.

„Un lucru pe care l-am observat este că de îndată ce profesorii se acomodează cu tehnologia, se schimbă puțin și raportul dintre dascăl și cel din bancă: devin un fel de parteneri în acest proces”, spune Yvonne Thomas, Director, Global Programs, Microsoft Philanthropies.

Cuvintele de laudă și felicitare merg în special către școlile din urban care au profesori motivați și mai bine plătiți (majoritatea fiind titulari și având gradul didactic II), cu condiții mult mai bune față de școliile din rual, cu acces la diferite oportunități culturale,educaționale, sociale, de divertisment. (Foto: Inquam Photos)

Frica este universală – dacă nu iei acest examen în condițiile pe care deja ți le-ai impus singur, după atâția ani de școală românească, nu ești bun. Nu meriți. Ce se întâmplă dacă nu obții rezultatul care trebuie? Nu îți poți imagina. Rațional, știi că nu pățești nimic, că nu îți ia nimeni mâncarea din farfurie, știi că mama și tata nu te vor da spre adopție. La nivel de trăire emoțională însă, ești înspăimântat, fiindcă știi că vei dezamăgi. (Foto: Inquam Photos)

Absolvenții de clasa a VIII-a au susținut joi proba de matematică a Evaluării Naționale. Ca în fiecare an, cerințele primite au avut prea puțină legătură cu viața reală, crede profesorul de matematică Sorin Borodi, de la Liceul Teoretic „Al. Papiu Ilarian” din Dej, care a analizat și rezolvat subiectele pentru Republica.

„Dorința de a fi cool!”, „Pofta nestăpânită pentru succes!”, „Pasiunea mistuitoarea pentru iubirea din partea unei alte persoane”, „Dependența față de dulce, alcool, droguri”. Ușor exagerat, am putea spune că fiecare idee fixă de acest gen indică prezența unor lipsuri sufletești. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Noi nu l-am educat pe băiatul nostru în ideea de a pleca. Deloc, deloc. Probabil va pleca să studieze afară, dar cu dorința de a se întoarce”, a spus Mihai Călin în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)

Pe cântarul vânzătoarei se afla o tavă cu sărățele, fetița a luat una de acolo, neștiind că aceea nu aparține părinților, ci unei alte persoane. (Foto: Guliver Getty Images)

Ema e o fetiţă de o frumuseţe incredibilă, aproape intimidantă prin candoare. Dar are un ritm de învăţare mai lent şi, pentru că rămâne în urmă, uneori îşi pierde răbdarea. Din aceste motive, este considerată leneşă şi obraznică, iar întrebările ei, sfidări la adresa profesorului. (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)

Un copil pentru care părinții nu sunt disponibili, va învăța că nu este important pentru ei, că nu îi poate deranja și dacă este admonestat deseori atunci când solicită atenție, va învăța că este acceptat doar atunci când nu face nimic. Va învăța că ceva nu este în regulă cu el, pentru că altfel părinții l-ar băga în seamă și nu ar fi tot timpul ocupați. (Foto: Guliver/Getty Images)

Visez la un moment în care fiecare clasă din România este înzestrată cu un panou pe care se află fotografiile elevilor însoţite de o imagine sau un simbol al visurilor lor. În aceste clase ar lucra adulţi care mai mult decât “cadre didactice” se simt facilitatori ai aspiraţiilor elevilor lor, cu conştiinţa faptului că de felul în care ei imaginează viitorul va depinde tot ce vom avea şi vedea mâine, inclusiv supravieţuirea noastră şi a planetei noastre. (Foto: Alberto Groșescu/ Inquam Photos)

Un miros puternic de băutură spirtoasă însă îmi fură atenția. Ridic ochii din carte și văd în stanga mea un bărbat cam la 30 de ani, același om pe care mai devreme îl întrebam dacă locul e liber, cum desface o sticlă de coniac probabil, ce poartă numele regiunii din care vin. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mulți tineri ies din școală cu convingerea că a minți, a păcăli fără a fi prins e o necesitate sau chiar o virtute. O mare șmecherie. (Foto: Guliver Getty Images)

Acum, lucrând cu clienții și vorbind cu copiii din jurul meu care sunt încă la școală în România încep să-mi amintesc și am tot felul de revelații, care mai de care mai „iluminatoare”. (Foto: Guliver Getty Images)

Trăisem cu speranța ca poate mi-a fost păstrat. Nu. Răspunsul dirigintei a venit sec: „Păi nu ai zis că pleci din București?”

O mare parte din procesul de admitere la universitățile americane constă în scrierea unor eseuri creative menite să izoleze esența personalității elevilor astfel încât comitetul de selecție să îi cunoască și la nivel uman, dincolo de performanțele academice sau extrașcolare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Doamna profesor din film trăiește singură, este plăpândă, sensibilă, cu aer de dăscăliță onestă, iubitoare, dedicată meseriei. Mama domnișoarei este o țoapă cu bani, strident machiată și, evident, o patroană care suge sângele poporului, inclusiv al profesorilor copilei ei. Realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultători, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei?

Cancelaria devine un loc al bârfei pe care oamenii așezați încep să o evite. Școala la rândul ei devine un loc apăsător pentru adulții care sunt acolo. S-a ajuns în situația în care fiecare se consideră nedreptățit și nu-și mai face cu drag meseria ci vrea să plece cât mai repede acasă, în parc, la cumpărături, într-o excursie cu cei dragi, cât mai departe de colegi.

În anul 2005, începeau școala 226.324 de copii. 12 ani mai târziu, în 2017, doar 86.813 reușeau să promoveze examenul de Bacalaureat. (Foto: Inquam Photos/Bogdan Dănescu)

Sunt mamă de 5 luni și jumătate. Mai exact, din 14 noiembrie 2018. La ora 12:44 a venit pe lume Maria. Un pic înainte de termen și cu oareșce complicații, dar cu bine și sănătoasă.

Era obligatoriu să ajung la acest stadiu deoarece la următoarele alegeri VOTEZ! Voi, cei care faceți 18 ani, ce faceți?

„Finding Nemo” este una dintre preferatele mele din toate timpurile pentru felul cum reușește să livreze mesaje și lecții importante despre viață, într-o manieră amuzantă și care merge direct la țintă. Se poate folosi scuza animației pentru a discuta cu cei mici despre depășirea temerilor, a limitelor proprii, deschiderea la nou, la aventură.

Mi-am făcut până la urmă curaj și i-am spus preotului că m-ar ajuta dacă le-ar povesti oamenilor despre faptul că strâng fonduri pentru un grup de copii dintr-un trib uitat de lume. Fără să stea prea mult pe gânduri mi-a propus ferm ca după ce-și termină predica să le vorbesc chiar eu oamenilor.

Locurile de joacă din orașele noastre sunt pline de atotprezentul plastic din China, fiind, în general, construite din materiale prea puțin prietenoase cu mediul, cu un design previzibil și lipsit de imaginație. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Nu e o surpriză pentru nimeni că atât părinții, cât și profesorii folosesc etichete în relaționarea cu copiii. Aud des în jurul meu: „Tu o să ții cheia de la casă, tu ești serioasă. Fratele tău e un amețit”…; „Grăbește-te, ești tare leneșă”; „Doar nota asta? Credeam că ești deștept”. (Foto: Guliver Getty Images)

O imprimantă 3D ia naștere din mâinile a doi tineri care muncesc la ea cu pasiune.

S-a anunțat inspecție în școală. Au urmat indicațiile de regie: copiii să vină îmbrăcați în cămașă; să le pregătim un portofoliu cu toate fișele de peste an; creioanele să fie ascuțite și frumos orânduite în penar; sticlele de apă să aibă etichete cu numele elevilor; gustarea să fie servită pe un prosopel. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)

În timpul unei întâlniri a Ecaterinei Andronescu cu profesorii din Satu Mare, Andreea Varga, eleva de 17 ani care și-a scris pe foaie nemulțumirile față de sistemul de Educație în timpul simulării pentru Bac, s-a ridicat în picioare și i-a adresat ministrului Educației câteva întrebări incomode. (Foto: Captură portalsm.ro)

Atena Boca, fondatoarea comunității de sprijin pentru mame „La primul bebe”, este singura româncă selectată de Facebook pentru a face parte din programul Community Leadership 2018, din peste peste 6000 de aplicaţii internaționale. „Comunitatea de mame a început din nevoia mea de a nu mă simți singură și incompetentă, după ce am născut”, a povestit ea în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24.

„Eu nu mai cred în mitul autorităţii familiale şi a creşterii copiilor cu bâta. Noi am avut parte de asta din când în când. Ne punem întrebarea de ce sistemul nu merge. Sistemul de învăţământ este oglinda felului în care ne creştem copiii”, a declarat Tudor Chirilă într-un interviu pentru Știrile Pro Tv. (Foto: Captură Știrile Pro TV)

Nu susțin că toți experții în parenting promovează corect ceea ce arată cercetările sau studiile experimentale. Dar nici nu este înțelept să-i dăm științei în cap, doar pentru că un cititor nu a procesat în mod corect o informație sau pentru că o anumită recomandare de parenting nu s-a potrivit, într-un anumit moment, unui anumit comportament în care s-a implicat copilul. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mă adun și printr-un efort susținut îmi mut atenția pe copii și relația dintre ei. Îi văd cum o parte copiază mecanic de pe tablă rezolvările unor exerciții. La câteva minute se mai aude un „dă-te mai așa, că nu văd ce ai scris” și ora continuă firesc. (Foto: Inquam Photos)

- Vai, doamnă, dar nu ascultă deloc! continuă doamna. Măi, faceți liniște odată, altfel doamnele nu mai fac nicio activitate cu voi, se adresă doamna apoi copiilor. Răi, de altfel. (Foto: Guliver Getty Images)

Mihai Ispan era departe de a fi un simplu elev de liceu, lăsat de voia sorții într-un orășel mediocru de la capătul județului. (Foto: Guliver Getty Images)

O elevă de 17 ani din Satu Mare a scris pe foaia de examen la simularea examenului de bacalaureat o analiză de șase pagini despre sistemul de învățământ din România. (Foto: Facebook/Andy Varga)

Când m-am dus să văd cum a rezolvat, prima reacție a fost să se ferească de mine ca și cum urma să o lovesc sau să o cert foarte tare. A văzut că îi explic frumos, și că nimic rău nu i se întâmplă, a prins curaj, a început să vorbească chiar “Aha, deci așa se face? Acum înțeleg. Vă rog să îmi mai dați exerciții.”

La începutul lui 2016, mi-am retras copilul de la grădiniță după ce una dintre cele două educatoare mi-a cerut să îl țin acasă în ziua inspecției ei.

Încă de la început pe traseul nostru spre a o aduce acasă la noi, ne-am lovit de chichițe birocratice. Adopția nu era posibilă de fapt, din motive pe care aleg să nu le expun, așa că am fost îndrumați spre varianta cea mai apropiată ei, plasamentul familial.

În timp ce îi filma pe copiii de la clasa pregătitoare cântând „De ziua ta, mămico”, o învățătoare de la la Școala Gimnazială nr. 27, începe să îi imite în batjocură pe cei mici, apoi să țipe ca ieșită din minți la un băiețel pe care îl acuză că se relaxează și că nu și-a terminat copacul.

Când simți și vezi pe propria piele cum se face deseori treaba de mântuială în multe locuri din România, îți vine să te apuci singur. (Foto: Guliver Getty Images)

„Aproape toți specialiștii condamnă practica de a da teste standardizate copiilor mai mici de 8-9 ani. Și spun aproape ca să mă acopăr. Pentru că deocamdată nu am găsit niciun studiu făcut de un cercetător reputat în domeniul educației timpurii, care să susțină o asemenea testare pentru copiii mici”, spune Alfie Kohn. (Foto: Guliver/Getty Images)

De multe ori, absolvenți ai sistemului preuniversitar românesc care optează pentru o facultate din afară au mărturii similare: se regăsesc într-un mediu extrem de competitiv, serios și performant, în care trebuie să studieze într-un ritm susținut. Unii renunță, dar mulți se adaptează repede și cu rezultate foarte bune. (Foto Guliver/Getty Images)

La Gala Merito, unde 12 profesori valoroși au fost premiați pentru felul în care schimbă educația, cei prezenți în sală au găsit, prinsă de fiecare scaun, câte o foaie împăturită de hârtie de copt. (Foto: presidency.ro)

„Sectorul privat, atât de defăimat mai nou de unii politicieni tributari reflexelor comuniste, autoritariste, merită apreciat pentru angajamentul de a fi tot mai prezent în viața comunității și de a suplini nevoi pe care actuala guvernare pur și simplu le ignoră”, a spus președintele Klaus Iohannis. (Foto: Presidency.ro)

Învățătorul Spiridon Andrieş a fost acuzat de părinții unui elev că i-a tăiat varianta corectă a cuvântului patinoar, înlocuind-o cu una greșită, patinuar. Deși învățătorul a spus că a fost acuzat pe nedrept, Consiliul de Administrație al școlii a stabilit că acesta a greșit.

Stă singură în bancă, nu are niciun prieten în clasă. Sunt toți prea mici pentru vârsta ei. (Foto: Guliver Getty Images)

Sunt părinţi care îmi spun “când mi-aţi descris fetiţa, am simţit că m-aţi descris pe mine şi îmi dau seama că eu am unele lucruri de schimbat şi că îi sunt model”. (Foto Guliver/Getty Images)

Școala la care Ion mergea zi de zi a intrat pe lista rușinii. E o școală într-un sat în care asfaltul nu a ajuns. Doar satul comună ce are de vreo 3-4 ani asfalt pe strada principală. E sărăcie multă în comunitatea unde e școala. Mulți dintre părinții copiilor sunt plecați la muncă în Austria, Italia sau Spania. Acasă rămân bătrânii care iau loc de mamă și tată.

Marea majoritate a părinților am făcut școala într-o perioadă în care nu aveam atâtea semne de întrebare privind rolul școlii, ci din contră, era cât se poate de clar că dacă „ai carte, ai parte”. (Sursa foto: Arhiva Fundația Noi Orizonturi)

O reformulare a întrebării des folosite: “Cine iese la tabla să calculeze…?” în “Cine îşi doreşte o excursie gratuită la tablă?” aduce mult mai multe zâmbete şi relaxare în situaţia în care vor fi necesare reveniri, corectări, explicaţii suplimentare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Am fost învăţată să înot de prietenii mei din copilărie. Cum îşi explică între ei copiii este o adevărată artă. O artă pe care am găzduit-o în clasă încă de acum 5 ani. Copiii devin profesori. Şi sunt recunoscuţi de ceilalţi ca atare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Nu există un model ideal de a da teme, nu există rețete. În fiecare clasă, fiecare copil are propria reteță. Treaba profesorului e să fie conștient de asta, să-și pună mereu întrebări și să comunice deschis cu elevii. Profesorul face magia! El descoperă cine sunt copiii, cu ce bagaj emoțional, social și cognitiv vin aceștia. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mărturisesc că sunt „TED – sceptică”. Mai ales sceptică privind felul în care publicul utilizează prezentările TED, confundând urmăritul unei prezentări de 15 minute cu lectura cărților respectivului prezentator, considerând aceste mini-prelegeri ca formatoare de cultură profesională și sceptică privind abuzul de emoție în argumentare și persuasiune.

Aceia dintre noi care suferă de boli cronice aud deseori întrebări precum “Ce mai faci? Ce ai mai făcut? Cum te simți? Te simți mai bine? Mai poți să reziști?”. Senzația care ne încearcă de cele mai multe ori este de teamă și atunci încercăm să zâmbim și să răspundem cu formulele deja exersate.

Umanitatea în medicină trebuie să primeze și să înțelegem că acest concept al empatiei trebuie să fie bilateral, împletit cu bunătate, fundament științific, respect, picioare pe pământ, cap pe umeri, mult bun simț și poziționare mereu în centru a pacientului, asupra căruia trebuie îndreptate toate eforturile pentru a-i reda starea de sănătate.

Societatea românească are o fascinație pentru geniu. Pentru apartenența la elite. O obsesie de-a dreptul. Indiferent de cât de adâncă e prăpastia istorică în care ne aflăm, vom clipi vesel ori de câte ori vom auzi de olimpici, Hagi și Nadia Comăneci. Ne hrănim cu iluzii și refuzăm să ne acceptăm mediocritatea. Poate pentru că ne-a însoțit mereu de-a lungul istoriei. (Foto: Guliver/Getty Images)

Totul a început într-o seară când, supărat că (iar) nu și-a văzut copilul decât dormind în ultimele două zile, Andrei a izbucnit: „Ce rost are, pentru ce facem noi toate astea?!? Hai să lăsăm totul și să plecăm, să luăm o pauză!”.

„În cele din urmă toţi copiii implicaţi în situaţia de bullying sunt într-un fel victime, pentru că toţi (indiferent de ipostază: martor, ţintă, agresor) suportă consecinţe psihologice negative, atâta vreme cât nu se ţin în afara acestui „joc”. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Îmi permiteți să vă spun că inspectorul școlar de la București, inspectorul școlar general, doamna profesor Neacșu, când ne-a raportat situația, cu asta a început: «În toate școlile avem apă și săpun.» Deci cred că e responsabilitatea directorului de școală, a profesorilor de acolo, a autorităților locale de unde se cumpără aceste elemente de igienă elementară le-aș numi”, a spus Ecaterina Andronescu. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

După ce a fost declarată epidemia de gripă, ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, anunță că inspectorul școlar general din București i-a comunicat că toate școlile din Capitală au apă și săpun. (Foto: Inquam Photos)

O să vă supărați rău pe mine și-mi veți spune că v-am sedus și-apoi v-am abandonat. Adevărul este unul singur: nu puteți umbla la imunitate și ar fi dezastruos să o aveți mai intensă decât e normal. (Foto: Guliver/Getty Images)

Să-ți bazezi meseria pe pasiune, să pui preț pe oameni în locul banilor, să vezi bucuria în mai puțin și să te bucuri de cei ai – toate țin de o educație a sinelui pe care noi, românii, o avem doar pe alocuri și numai la nivel de bulă. Când opt din zece români admit că îi chinuie invidia, câți și-ar goli fericiți dulapurile știind că vecinul are mai mult? (Foto Guliver/Getty Images)

După ce am început facultatea și m-am mutat la București, mi-a lipsit tare mult. O vizitam mereu când mergeam acasă. Îmi puneam capul în mâinile ei muncite, închideam ochii și parcă treceau toate. Așa pace și liniște ce simțeam lângă femeia aia, nu am mai simțit nicicând, cu nimeni. (Foto: Guliver/Getty Images)

„- Am fost doar 4 copii care am luat zece. Cea mai deșteaptă fată din clasă a luat 6 și a plâns aproape toată ziua.” „- Adică cum cea mai deșteaptă fată din clasă?”, am întrebat-o. (Foto Guliver/Getty Images)

Toată lumea e dispusă să îți spună cum să-ți trăiești viața și ce să faci ca să îți fie mai bine. (Foto: Guliver Getty Images)

O febră poate fi lăsată în pace, fără a se lua măsuri antitermice. Organismul controlează mai bine infecțiile la o temperatură puțin mai înaltă. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Oamenii nu mai pleacă de foame, ci pentru că nu văd oportunități în viitor. Este o ambianță toxică, mai ales cu ce se întâmplă în justiție, dacă ești șmecher reușești mai bine ca unul care este capabil”, spune fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu.

Uitându-mă în urmă pot spune că am fost un om norocos. Am avut alături de mine modele care să-mi direcționeze pașii spre educație, care să facă eforturi susținute și să ne asigure condiții decente pentru a putea învăța. Sunt conștient totodată că foarte puțini dintre copiii României care trăiesc la limita sărăciei sau în sărăcie au parte de asemenea adulți în viețile lor.

În Finlanda, zgomotul din clasă arată că acolo se petrece învățarea. De foarte multe ori intram în clase și nu știam unde să mă uit să-l găsesc pe profesor: era așezat pe jos sau la nivelul copiilor și discuta cu ei, nu scria texte nesfârșite pe tablă și nici nu dicta. (Foto: Guliver/Getty Images)

Textul domnului Mircea Mihăieș reușește performanța uluitoare de a pune sub semnul întrebării întreita dumnealui calitate de persoană publică. În general e de presupus că un formator de opinie este suficient de bine informat ca să nu-și inducă în eroare publicul cititor. (Foto: Suplimentul de cultură)

Eu centrez cu mingea mea și tot eu apăr poarta în care am centrat cu propria minge, apoi fug repede în tribună și mă încurajez cu bannere gândite, desenate și executate de mine, lipite și ținute tot de mine. Super tare, nu? Credeți că mă pot plictisi vreodată? (Foto: Alberto Groșescu/Inquam Photos)

Generația nevorbită suntem noi toți. Copii, tineri, adulți, bătrâni – toți ne mulăm perfect pe criteriile acestei categorii. Nu vorbim pentru că ne e rușine, nu vorbim pentru că ne e frică, nu vorbim pentru că nu ni se vorbește. (Foto: Guliver/Getty Images)

Ne concentrăm pe materiile de examen: matematică, română – de parcă ele sunt tot ce contează la finalul anilor de școală. Renunțăm la orele de muzică, arte, sport și turăm motorul la materiile care, credem noi, vor decide viitorul copiilor. Dar câți copii devin matematicieni sau lingviști? (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Aș lucra într-o școală de stat, dar cu următoarele condiții: (Foto: Guliver/Getty Images)

Când m-am plâns unui profesor străin că “în România nu se poate” el mi-a răspuns cu înțelegere „Dovedește-o”. Când le scriu profesorilor din Finlanda și din alte state despre corupția cu care ne confruntăm în România ei îmi răspund simplu „Să nu renunți niciodată. Niciodată.” (Foto: Guliver/Getty Images)

Atunci când angajatorii se plâng că investesc mult prea mult timp şi bani pentru a-i învăţa, de la zero, pe tineri ce se întâmplă, cu adevărat, într-o companie, ştii că tot la educaţie e problema. (Foto Guliver/Getty Images)

Un parenting sănătos începe în inima părintelui și se continuă în fiecare moment în care copilul este copleșit de emoții, când e trist, supărat sau panicat. Esența parentingului este să fim alături de copii într-un mod specific, unul în care acesta să se simtă văzut, auzit și sprijinit. (Foto: Guliver/Getty Images)

Schimbări esențiale se vor întâmpla, efectul bulgarelui de zăpadă deja a început. E un moment de renunțare la orgolii de culoare politică sau din alte cauze pentru ca dă copiilor șansa pe care o merită, pentru ca ei să poată să îți cunoască, îndeplinească și chiar depășească propriul potențial.

De doi ani este în Japonia, cu o bursă de cercetare la Toshiba. În timp ce tatăl său caută piețe de desfacere pentru produsele firmei în afara României, Radu Berdan vrea să se întoarcă acasă și să pună Iașul, Moldova și România pe harta industriei de AI din lume.

Un profesor de la o școală din Ploiești a pus în practică, mai zilele trecute, o inedită metodă pedagogică. I-a aruncat unui elev de-al lui, probabil în scopul transmiterii de cunoștințe, un scaun în cap. (Foto: Observatorul prahovean)

Președintele Klaus Iohannis a lansat în dezbatere publică rezultatele proiectului „România educată”, al cărui scop este, potrivit șefului statului, redefinirea sistemului de educație românesc în conformitate cu cerințele secolului 21.

Orice aberație repetată până la sațietate devine, prin cedare, banalitate. (Foto: edupedu.ro)

Cea mai bună școală este școala de lângă casă, spun finlandezii. La noi, la români, cea mai bună școală este aceea unde învățătoarea este „bună”. (Foto: Guliver Getty Images)

Sunt privilegiată să mă aflu săptămânal în mijlocul a zeci de elevi de liceu din aproape toată țara și să-i ascult. Nu fac altceva decât să-i ascult. (Foto: Guliver Getty Images)

Am înțeles că deputații au aprobat proiectul de lege prin care școlarii I-IV vor primi miere de albine ca supliment nutritiv. Asta-i minunat! Pentru apicultori, că pentru școlari e dezastru, ținând cont de faptul că mierea e practic un zahăr lichid, galben, fermecător. (Foto: Guliver/Getty Images)

M-am grăbit către camera mea și am preluat apelul. La celalalt fir, o voce seacă, a tatei: “Sorina… a murit mama”. În acea ipostază, am realizat că tata vorbea de mama lui, bunica mea. Și că, în acel moment, nu era tatăl meu ci copilul bunicii mele. Aș fi dorit să îl strâng în brațe. Nu era posibil.

Dacă ar fi să o judecăm pe Nadia Comăneci doar după un test standard, cel mai probabil am pierde esența, n-am vedea niciun talent în ce o privește și am crede că nu ar excela în niciun domeniu. Nimic mai neadevărat! Școala trebuie să descopere talentul din fiecare copil, nu să-l forțeze să se potrivească unui șablon prestabilit. (Foto: Guliver/Getty Images)

Copiii trăiesc și cu un alt fel de tovarăși în afară de cei umani, pentru că îmi doresc să înțeleagă că există mai multe feluri de iubire pe lumea asta. Iar uneori cea dintre un animal și un om o poate depăși ca intensitate, profunzime și frumusețe chiar pe cea dintre oameni.

M-am gândit cu teamă și chiar cu durere la analfabetismul științific al copiilor noștri, de 70%, manifestat atunci când nu știu la ce folosesc în viață acele noțiuni simple de știință.

Culorile aprinse suprastimulează, iar copiii sunt suficient stimulați în viața lor: la grădiniță, la școală, la sport, în parc, la cursuri și așa mai departe. Măcar acasă le putem oferi un mediu calm, liniștitor în care să se concentreze și să se deconecteze cu ușurință. (Foto: Guliver/Getty Images)

În principiu, simplul fapt că o persoană face 15 ani de studii ar trebui să însemne că acea persoană ar trebui să fie (considerabil) mai productivă decât o persoană care a făcut doar 9 clase.

„Am văzut în ochii lor atâta entuziasm și atâta dorință de a învăța, încât nu am putut să las pe nimeni pe dinafară”

„Luăm încă de la clasa pregătitoarea Gazeta Matematică. Și o introducem în clasă ca pe un dușman, să vedeți la ședințele cu părinții, câți încep să se cerceteze din priviri piezișe: „O fi deștept al lui ăsta de lângă mine, a luat Gazeta Matematică. Ia uite ce zice, că deja a lucrat. Mă duc și eu repede, să o cumpăr””, povestește Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea școlii Helikon.

Într-o astfel de lume, lectura ar putea aduce cu adevărat ceva copiilor. Un alt ritm al vieţii interioare şi o creştere în complexitate, o identitate mai coerentă şi mai solidă, un simţ mai pronunţat al comunităţii şi valori comune cu alţi cititori. (Foto: Guliver/Getty Images)

Într-un weekend pe care politicienii și Biserica îl declară „decisiv” pentru viitorul României, departe de referendum, mii de liceeni își caută rostul și locul în afara țării... (Foto: Ionuț Păucă Tăzlăoanu)

Ca toate minoritățile, nici cea din care făcea parte Popovici nu era prea de înțeles pentru oamenii obișnuiți. Doar noi, așa tineri și cruzi cum eram, îl iubeam necondiționat, iubeam poantele lui, aluziile, tăcerea, nonconformismul. (Foto: Guliver Getty Images)