O posibilă soluție constă în administrarea privată a acestor școli publice defavorizate - școlile să fie administrate de antreprenori sau organizații caritabile, însă să rămână proprietatea statului.

Iubesc oamenii simpli. Pe acei oameni care, din diverse motive, nu au avut acces la educație înaltă, dar care au acel bun simț care-i înalță la rang de înțelepți. Oamenii care spun lucruri despre viață fără să-și înceapă zicerea cu „Am să-ți spun un singur lucru” și a căror zicere o închei tu cu: „Asta am vrut să spun și eu dar cuvintele erau la dumneata!” (Foto: Adel Al-Haddad/ Inquam Photos)

Pe un traseu de linii roșii, galbene și albastre, câțiva roboței, ceva mai mari decât o monedă de 50 de bani, se mișcă la stânga, la dreapta, ori înainte după cum le dictează codul scris cu câteva minute înainte. Copiii îi iubesc pe micii roboți, care le deschid drumul spre programare.

Educația economică a românilor este extrem de precară, iar acesta este unul dintre eșecurile școlii, crede Cristian Păun, profesor la ASE. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Copiii japonezi, duși în parc și lăsați pe iarbă fără niciun alt element ajutător, nu vor sta cu ochii în gol, dând cu degetul în palmă, ca niște zombie dependenți de smartphone sau tabletă. Vor găsi un băț, cu care vor face, strămoșește, o gaură în pământ. (Foto: Guliver Getty Images)

1 din 3 copii nu este bucuros să meargă la şcoală. În traducere liberă, o treime dintre copii se duc la şcoală fără nici un drag, fără chef, poate chiar cu frică şi silă. Şi foarte obosiți pentru că 1 din 5 copii munceşte aşa de mult în gospodărie încât numai de şcoală nu mai prea are chef

Dezastrul din educaţie nu se mai datorează demult deciziilor individuale, ci este rezultatul unor politici publice care au tranformat educaţia dintr-un serviciu public într-un business, care funcţionează ca orice business: cei care au bani sunt atraşi şi primesc statutul de clienţi mai mult sau mai puţin adulaţi, iar cei care nu au bani sunt lăsaţi la poartă, chiar dacă şi-ar dori produsul pe care noi îl avem de vânzare. (Foto: Guliver Getty Images)

Dana este unul dintre oamenii care au depășit condiția sistemului românesc de învățământ și s-a poziționat între profesorii care pot schimba ceva. Pasionată de operă, a început prin a-și duce elevii la spectacolele Operei din Cluj-Napoca, cu promisiunea că “poate să nu vă placă ceea ce vedeți, dar trebuie să știți să-mi spuneți de ce nu v-a plăcut“. (Foto: Facebook/EducaTIFF - Film Education)

„Vreau să mă întorc și să fac antreprenoriat în România, știu că aici pot să am impact. Văd pe oamenii din generația mea că vor să schimbe ceva”, spune Elena Ionescu, studentă la calculatoare.

Mesajul transmis de părinte: “Dacă continui să plângi, plecăm în secunda asta acasă!” Interpretarea mesajului de către copil: Copiii înțeleg foarte bine limbajul nostru non-verbal. Poate el nu ar fi avut o problemă cu a merge acasă, dar i-am arătat că “acasă” poate fi și un loc rece unde distracția se termină. (Foto: Guliver Getty Images)

Când însuși criteriul propus – bacalaureatul – nu este obiectiv și constant, deci nu are cum fi un instrument de măsurare și departajare precis și obiectiv, cum l-am putea alege drept criteriu pentru sufragiul universal, temelia democrației peste tot în lume?

Zilnic ma întâlnesc cu părinți și elevi și aud povești. În dimineața cu pricina, un copil era amenințat cu nepromovarea anului școlar, cu ratarea pe viață, altul cu pedepse inimaginabile, altul cu retragerea afecțiunii, în caz că nu ,,livrează’’ calificativul de foarte bine cu artificii, conform așteptărilor... (Foto: Guliver Getty Images)

Agenţii economici, ai căror copii merg la şcoala privată sau semi-privată, nu au înţeles încă dimensiunea dezastrului care îi va afecta în curând şi ale cărui semne se văd deja în lipsa forţei de muncă. Nu fac legătura între refuzul statului de a mai oferi educaţie tuturor copiilor şi problemele lor de personal, într-o ţară în care rata şomajului în rândul tinerilor a atins cota 22% iar 54% dintre oamenii din mediul rural nu au un loc de muncă.

România se află pe penultimul loc din Europa în ceea ce privește analfabetismul funcțional: 40% dintre elevii de 15 ani nu pot înțelege sensul unui text, deși cunosc literele și pot să îl citească. (Foto: Guliver Getty Images)

Chiar atunci, în lumina mantiei strălucitoare a Reginei Mierii care a învins pentru o clipă întunericul din sală, văd revelat negru pe alb, tot adevărul: sunt la filmul «Albinuța Maya». Dar nu înțeleg, am verificat, trebuia să vedem «România neîmblânzită»! (Foto: Facebook România neîmblânzită)

În Finlanda nu există inspectorate școlare. Acestea au fost desființate la începutul anilor ‘90. Sistemul se bazează pe competența profesorilor și a restului personalului din învățământ. Condițiile din școlile finlandeze sunt aceleași, oriunde ar fi aceste școli. O școală dintr-un cartier central din Helsinki oferă aceleași condiții ca o școală dintr-o comunitate izolată din Laponia. (Foto: Guliver Getty Images)

Mă hotărâsem că vreau să-mi continui studiile, că vreau să învăț ceva nou, care să-mi placă, ceva care să-mi deschidă noi drumuri. Și aveam peste 40 de ani. Prima opțiune a fost aceea de asistentă. (Foto: Guliver Getty Images)

De multe ori, atunci când se vorbește despre oportunitatea școlilor private, se aduce în discuție - ca un contraargument - situația universităților private din România. (Foto: Inquam Photos)

Pe parcursul celor 12 ani de învățământ am fost mereu convinsă că fac eu ceva greșit. Din moment ce toată lumea trata sistemul ca pe o normalitate, cine eram eu să mă opun? Însă, la cinci ani de la terminarea liceului, mi-am dat seama că tocmai asta ar fi trebuit să fac. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Acești oameni nu așteaptă miracole de la guverne, sisteme înțepenite în trecut și oameni care țin cu dinții de puterea pe care o dețin sau din partea altor oameni de bine, ci acționează aici și acum, așa cum pot, determinând schimbare în cercurile lor de influență. (Foto: Guliver Getty Images)

Atunci, când am simțit prima dată că ar putea să fie ceva în neregulă cu viața mea din Statele Unite, mi-am spus imediat că nu pot să țin cont de un argument emoțional. Era un instinct împărtășit de mulți dintre colegii mei hiper-raționali care considerau că nu poți să lași o simplă `trăire’ să afecteze ceea ce, din punct de vedere rațional, era un succes: o carieră prestigioasă și un venit considerabil. (Foto: Guliver Getty Images)

Într-un noian de probleme în care educația românească este afundată, într-o mare de concepții împământenite în inimile împietrite de obișnuință ale profesorilor noștri, încercăm să trecem de la educația bazată pe cunoștințe la una bazată pe abilități, pe deprinderi, pe sentimente. (Foto: Guliver Getty Images)

Copiii au nevoie să fugă. Au nevoie să întâlnească pericole pentru a învăța să se apere. Au nevoie să-și facă bube în genunchi și-n coate. Au nevoie să dea piept cu bacterii pentru a primi seturi competente de anticorpi, apărare imună pe măsură. Au nevoie de interacțiune cu ceilalți copii și cu natura. Au nevoie să viseze. Au nevoie să încerce și să greșească. (Foto: Guliver Getty Images)

- O să te certe rău mama ta? O întreabă prietenele pe Ana. - Mama mea nu mă pedepsește niciodată, le spune mereu ea. Și nici nu prea mă ceartă. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mi se pare că societatea a rămas blocată în niște pattern-uri de evoluție în viață moștenite dintr-o altă eră. În comunism știai exact ce utilitate are fiecare facultate și ce vei deveni după absolvirea ei. Nu era loc de nicio variabilă care să îți schimbe destinul. Acum mediul de lucru s-a diversificat, domeniile de activitate se întrepătrund, iar viața este mai dinamică ca oricând

„Am ridicat o provocare pentru prietenii noștri care predau lucruri faine: „Puteți face, în timp scurt, un curs din care liceeni să iasă câștigați?” Și au făcut”, spune Alexandru Ghiță, fondatorul Educativa. (Foto: Guliver Getty Images)

Dosarul de plastic a sughițat funest într-o zi și a făcut implozie. I-am adunat cu sfințenie mațele revărsate și le-am transplantat într-un biblioraft cu arcuri zdravene. Apoi în două, unul de profesor, celălalt de diriginte. De la o vreme, un perete al cancelariei a fost baricadat cu un șir de dulapuri înalte până la tavan, care să adăpostească monștrii rupți de foame, aflați într-o nesfârșită perioadă de creștere. (Foto: )

Îmi doresc ca acestor oameni de admirat, profesorii-eroi, să le fie recunoscute eforturile și răsplătite. Vreau să văd cum energia consumată pentru a face față obstacolelor va fi transferată pentru căutarea de noi provocări și inovații, în căutarea excelenței, în cercetare. (Foto: Guliver Getty Images)

Astfel, școala română, în loc de a fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întâietate între cetățeni, de ieftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii.

Râdeau pentru că aveam breton. Și vreo 200 de noi porecle. Și toată lumea voia 15 secunde de glorie, să o împingă pe „chihuahua”, „caniche” sau „pudel” peste o bancă. Toată lumea voia să îmi facă poze pe ascuns și să le pună pe Hi5, după ce scriau ceva atât de “LOL” pe ele. Toată lumea voia să facă mișto de fata care fusese cu ei în clasă nu știu câți ani, dar care brusc a devenit ținta. (Foto: Guliver Getty Images)

„Când am ajuns la Harvard, m-am simțit ca roțile unui avion care ating pista de aterizare și încep dintr-o dată să se învârtă foarte repede și iese fum. Din orgoliu, ca să fiu între cei mai buni, mi-am luat un curs foarte greu de matematică, un curs celebru. Nu reușeam să terminăm niciodată niciunul tema la timp, așa că, după ce lucram în fiecare zi cam toată ziua, joi noapte nu dormea nimeni”, povestește Tinu Bosînceanu.

Cititul a devenit astăzi aproape o practică spirituală: un fel de zen îți trebuie deja ca să descoși rând cu rând, idee cu idee, realități care nu ți se întâmplă pur și simplu ca pe ecrane, care nu îți sunt servite în împachetări colorate. (Foto: Guliver Getty Images)

Orice creștere a salariilor și a pensiilor fără o creștere a productivitătii ar trebui să ne dea frisoane reci, foarte reci, gândindu-ne că bunăstarea aparentă de azi o vor plăti copiii noștri. Faptul de a nu le lăsa moștenire o infrastructură bună, un sistem de educație performant adaptat nevoilor pieței, un sistem public de sănătate modern este grav, dar a transfera asupra lor datoriile noastre este cinic și profund iresponsabil.

De-a lungul experienței mele de profesor, am întâlnit adesea copii inteligenți și silitori, cărora nu le place să se mândrească cu realizările lor, să își prezinte proiectele în public. Pe de altă parte, există o a doua categorie de copii, gata să profite de slăbiciunea primilor și să cucerească audiența cu ușurință și fără urmă de remușcare. Ba, mai mult de atât, să își asume meritele celorlați, fără a depune vreun efort. (Foto: Guliver Getty Images)

– Câți ani au trecut de la anul 53 î. Hr. la anul 56 d. Hr.? ne-a întrebat profesoara de istorie din generală. – Trei ani! am răspuns eu în scris, pe o foaie de hârtie. Așa am luat nota trei în catalog. Nu punea patru la astfel de teste fulger, ci un trei pe care îl făcea fascinant, cu bucla de sus mică și componenta de jos impozantă, disproporționat mai mare. (Foto: Ziua de Constanța)

Acum se termină semestrul I, o bucată semnificativă din primul an al familiei noastre în contact cu școală românească, cu bune și rele. Cu trezit la 6 jumătate și cu ajuns acasă la 6 seara, cu o toamnă în care ne-am adaptat cu greu la noul ritm, dar, mai presus de toate, cu un copil care nu mai e deloc curios să învețe. (Foto: Guliver Getty Images)

Dezinteresarea pe care o apreciem la ceilalți devine un defect atunci când e vorba de noi. Altruismul se transformă în „sunt prost de bun”. Iar productivitatea... În fond, de ce ar și-ar dori cineva să devină mai productiv? Doar ca să primească mai mult de muncă? (Foto: Guliver Getty Images)

Preotul din Copşa Mică, care este şi profesor de religie şi care este acuzat de gesturi obscene la oră, este nevinovat, gestul lui fiind unul „necontrolat, provocat de o mâncărime în zona inghinală”, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, potrivit News.ro.

Până la urmă ce-mi spunea doamna: multiculturalism să fie, dar cu flegmă britanică; încurajăm copiii să-și exprime emoțiile, dar într-o engleză perfectă; și să fie emoții rezonabile, de oameni cu cap și trecuți prin viață, că doar nu suntem la grădiniță! (Foto: Guliver/Getty Images)

Pericolul se află mult mai aproape de noi decât am crede. Acesta se poate ascunde în umbra unui vecin de bloc; în spatele privirilor prietenoase ale unui părinte la care ne-am lăsat copilul în vizită; în comportamentele extrem de favorizante pe care le manifestă un antrenor, profesor, educator, îngrijitor față de copilul nostru; și în multe altele locuri aparent sigure. (Foto: Guliver Getty Imges)

Liviu Pop, părăsește, pentru câteva zile, masa cercetărilor lingvistice de mare subtilitate semantică (a nu se uita episodul „greșeală” versus „eroare”) și realizează un bilanț al mandatului de șase luni, în care inventariază reușite, precum: compendiul pentru clasa a V-a, motivarea personalului didactic, legea manualului unic sau extinderea programului „masă caldă”. (Foto: Inquam Photos)

Am observat în primele zile că, lăsați singuri la masă, unii copii mor de foame cu bucata de carne în față. Începând o discuție cu ei, am primit răspunsuri de genul: “Nu-mi place să mănânc cu mâna.”, “Nu vreau să mă murdăresc.”, “Nu pot să-mi tai carnea.”, “Nu am forță.”, “Mama îmi taie acasă carnea mare”. (Foto: Guliver Getty Images)

În educația de mâine, constanta va fi performanța, iar variabila va fi timpul. Adică: elevii vor sta în școală exact atâta vreme cât are nevoie, fiecare dintre ei, să ajungă la o performanță definită și cuantificată. (Foto: Guliver getty Images)

Deși spun că notele nu sunt importante, o spun doar din vârful limbii, pentru că mereu eu am învățat pentru note. Au trecut mulți ani până am dat o altă semnificație notelor și se pare că nu am făcut-o încă în totalitate.

Suma de bani pentru cadoul doamnei se anunță pe grupul creat pe WhatsApp, iar cele mai vocale mămici și în general organizatoarele chetei au grijă să anunțe că se va face totuși o listă cu cei care participă și care, evident, va fi înmânată doamnei. (Foto: Guliver Getty Images)

Ionuţ, un băieţel de 7 ani, era lovit mereu pentru că era ‘rău’ ca foamea. Era un copil drăgălaş tare, un pic ruşinos, dar cu privire vioaie pe sub gene lungi. L-am întrebat pe loc dacă ar vrea să îmi dea un pupic. Şi-a şters gura moşcoşită cu dulceaţa de dimineaţă şi mi-a dat cel mai bun pupic din câţi ar putea să fie. I-am mai cerut unul şi încă unul şi copilul, generos, mi-a dat. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Acum, la aproape 40 ani, am învățat să am încredere în mine, să nu mă mai critic atâta și să fac ceea ce simt. (Foto: Guliver/Getty Images)

Când eram în clasa a 4-a și am început să joc baschet într-o echipă, eram destul de slab și mă întrebam ce îi face pe unii să fie buni și să aibă succes și pe alții să rămână la un nivel scăzut. (Foto: Facebook Petru Trîmbițaș)

- Dă-mi brief-ul, mi-a spus el. - Habar n-am ce e un brief, însă o să îți scriu pe scurt povestea din spate, viziunea din spatele numelui și ce vreau să fac cu această asociație. (Foto: Guliver Getty Images)

Cel mai comun feedback întâlnit de-a lungul carierei mele didactice este acela prin intermediul căruia i se comunică elevului, de multe ori într-o manieră abruptă și impersonală, greșelile comise. Ca o sentință rușinoasă, ca o stigmă perpetuă. Am ascultat astfel de feedback-uri și de fiecare dată am simțit un gol în stomac

Imaginați-vă un profesor de psihologie care invită elevii să construiască liste de comportamente pro-sociale și anti-sociale, iar la final afișează rezultatele muncii elevilor pe pereții sălii de clasă. Și imaginați-vă un scenariu în care directorul îi cere profesorului să elimine materialele elevilor din sala de clasă

Fii așadar adultul care va ieși din copilul pe care-l crești. Vrei să ai un copil civilizat? Nu arunca gunoiul pe jos. Vrei să ai un copil respectat? Crește-l într-un mediu în care cei din jur sunt respectați. Respectă-i pe cei de lângă tine. Vrei să ai un copil căruia îi place să citească? Citește tu zilnic. (Foto: Guliver Getty Images)

Acum ceva vreme în urmă am sărbătorit 7 luni de când suntem pe drumurile Americii de Sud pe roțile lui Lollipop, Combi-ul nostru născut în 1974. Cum am scris și pe blogul nostru în postul aniversar, am sărbătorit învățând despre cifra 7 și semnificațiile ei și asta ne-a ocupat toată ziua. (Foto: Facebook/ I AM Family)

Când ajungem la discuția despre revenge porn, râsetele și chicotelile se întețesc. O fată din prima bancă, îmbrăcată în hanorac, se întoarce furioasă spre colegii din spate și le spune să tacă. E micuță - dar, într-un fel ciudat, pare impunătoare. Se întoarce spre noi și apleacă în față, pregătită să asculte. Peste clasă se lasă liniștea. (Articol de Ruxandra Burcescu și Nicoleta Rădăcină. Fotografii de Alexandra Crisbăşan)

Nu mi-a fost deloc ușor în primul an - deși eu sunt o persoană riguroasă -, dar eram obișnuit cu „se poate și așa”.

O grădiniță din București a primit din partea Comisiei de atribuire de denumiri a Municipiului București aviz nefavorabil pentru folosirea numelui „Springfield”, sub care a fost deja autorizată, pe motiv că nu este românesc. „Se propune utilizarea în denumirea unității de învățământ de nume sau sintagme specifice limbii române”, se arată în documentul postat pe Facebook de fondatoarea grădiniței, Mihaela White.

Un oraș de provincie. Fata-băiatul-fotografia-despărțirea-răzbunarea: așa încep toate poveștile de “revenge porn” din liceele românești. De-aici încolo, fiecare istorie personală înaintează pe propriul făgaș. Niciuna, însă, nu se încheie cu happy-end. Uneori deznodământul e exmatricularea, alteori plângerea la poliție, câteodată tentativa de sinucidere. (Articol de de Ruxandra Burcescu și Nicoleta Rădăcină. Foto: Alexandra Crisbăşan)

„Simțim cum crește furia în noi și ne stăpânim cu greu, sau deloc, tonul vocii, expresia facială, cuvintele și corpul”, spune psihologul de la Diana Stănculeanu, de la organizația Salvați Copiii. Aproape întotdeauna, enervare părinților pe copiii lor are la bază, spune ea, o teamă: teama că ei nu sunt părinți suficienți de buni, iar copiii vor eșua și vor avea o viață grea. (Foto: Guliver Getty Images)

În drum spre serviciu, pe bd. Mărășești, aceeași scenă. Pe o străduță laterală se află o școală cu o bună reputație. În jur de ora 8 mai mult stai decât avansezi. Și toți se grăbesc. Și unii se enervează. Și alții nu sunt atenți la trecerea de pietoni. Un început neplăcut al zilei.

„S-a întâmplat atâția ani să scriu zile și nopți, dimineața eram așa de obosit încât nu mai aveam încredere în ce am scris”, a povestit profesorul în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24

Încă din clasa a 9-a, m-am evidențiat. Liceul la care studiam se înfrățise cu unul din Europa și urmau tradiționalele vizite de peste hotare ale străinilor, tratate de către administrație și diriginți cu relaxarea unei inspecții de-ale lui Ceaușescu. (Foto: captură Digi24)

Inspectoratul Școlar al Municipiului București a anunțat că va face verificări după ce o mamă a reclamat faptul că fiul său este nevoit să care un ghiozdan care cântărește 25% din greutatea lui și a cerut ca școlile să fie dotate cu dulapuri în care copiii să își poată ține rechizitele. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Vinovații pentru jihad-ul din traficul bucureștean din timpul școlii suntem noi și numai noi. Noi, cei care găsim cea mai bună școală sau grădiniță numai în cartierul vecin, la doar 20 de minute de mers cu mașina. 20 de minute care dimineața la 8 devin 200. Noi, cei care ne-am luat apartamente în suburbii fără să conteze că nu există drumuri de acces și care alegem să dăm copilul la școală în centru, că acolo se învață mai bine. (Foto: Liviu Florin Albei/Inquam Photos)

Au existat zvonuri în oraş dar, spre deosebire de altele, care înfloreau în micul oraş de la Dunăre şi se transformau în adevarate păduri ecuatoriale, în acest caz, zvonul a însemnat un firicel de praf în faţa adevărului pe care l-am aflat.

A început școala. Și cu ea o grămadă de griji și de întrebări. Și dacă grijile și întrebările tale sunt despre „unde parchez lângă școală”, „cum o fi doamna cea nouă” sau chiar și „ce mă fac cu manualele” ești dintre cei mai norocoși. Chiar dacă grijile sau întrebările sunt despre „nu are școala aviz de funcționare”, tot nu sunt ieșite din normă.

Profesoara de limba română Cristina Tunegaru, devenită titulară cu media 10 în comuna Petrăchioaia, din județul Ilfov, și-a propus ca în acest an să facă pregătire gratuită cu elevii care au nevoie de un nivel minim de cunoștințe.

Din această toamnă, profesoara de limba română Cristina Tunegaru a devenit titulară cu media 10 în comuna Petrăchoaia, din județul Ilfov. Pentru a ajunge acolo la ora 8 dimineața trebuie să plece din locuința ei înainte de ora 7:00 și să meargă vreo 30 de kilometri. Acolo o așteaptă copiii care o strigă „Doamna, doamna!” și o iau în brațe, a povestit Cristina Tunegaru în emisunea „În fața ta”, de la Digi24.

Am plecat din România în urmă cu două luni, la o vârstă la care astfel de schimbări îți înfig un pumn în stomac și mult timp nu te lasă să respiri cum trebuie. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Ceea ce se întâmplă în acest început de an școlar reprezintă cel mai grav atentat de după anul 1989 la însăși esența educației. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Asta au ajuns toate manualele ... nişte reviste! Cu texte puerile, neapărat cu tâlcul la vedere. Prostia umblă prin şcoli fără chiloţi, dar cu nasul pe sus. Copiilor trebuie să le dai ce vor ei, sunt deştepţi, aşa am citit pe Facebook.

Scriitorul Mircea Cărtărescu i-a criticat luni, la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, pe politicienii de la putere, despre care spune că dacă au de ales între un specialist și un politruc obedient, vor alege întotdeauna politrucul, căruia îi vor da o sinecură, în timp ce specialistul este dat afară.

Ministrul Educației, Liviu Pop, a anunțat că pregătește o nouă lege a educației. „Prin programul de guvernare, anul viitor, în septembrie, vom înainta Parlamentului un nou proiect de lege a educaţiei naţionale, o lege aplicabilă şi dezbătută în Parlament. Actuala lege a educaţiei naţionale a fost angajată prin răspundere şi vedem că deja a fost modificată în peste o treime din corpul ei”, a declarat acesta la RFI. (Foto: Alexandru Bușcă/Inquam Photos)

Sunt o mamă de copil care începe pe 11 Septembrie clasa 0. Și doar cu câteva zile înainte de a începe școală, simt că încep să urăsc acest sistem unde-mi voi trimite copilul, de bunăvoie, pentru cine știe câți ani? (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Am descoperit că matematica are un ritm propriu în mintea fiecărui copil, ritm pe care eu nu îl pot influența, însă îl pot identifica și respecta ca atare, am început să le permit elevilor mei să lucreze în echipă și să se ajute atunci când se împotmolesc într-un raționament. (Foto: Guliver Getty Images)

La final am rămas cu una dintre mămici care ştiam că e vecină cu Sânziana şi am întrebat-o dacă ştie ceva de ea. Răspunsul mi-a dat întreaga lume peste cap – chiar în acea seară, o seară de joi, Sânziana se căsătorea cu un băiat cu 5 ani mai mare ca ea. M-am aşezat pe scaun şi nu-mi venea să cred ce aud. M-am gândit cam un sfert de oră ce să fac: să merg la nuntă şi să le spun părinţilor că nu e bine ce fac, să merg acasă? (Foto: Guliver Getty Images)

Sună teribil de naiv și comun, dar omul este cu mult mai mult decât mintea lui. Copiii învață, prin abuzul pe care îl dăm judecându-le doar productivitatea, să se uite pe sine, să nu își simtă spiritul. (Foto: Guliver Getty Images)

V-aș ruga să-mi spuneți unde sunt sălile de sport în care ar trebui să ni se târască copiii, domnule ministru, conform noilor manuale? (Foto: recorder.ro)

Dacă afli că a fost reabilitată în 2009 printr-un proiect al Băncii Mondiale, ai zice că Școala Veche din cel mai nordic oraș din România, Darabani, e mai norocoasă decât majoritatea unităților de învățământ. Dar nu e deloc așa. (Foto stiri.botosani.ro)

O înregistrare video în care o tânără le înapoiază o sticlă de plastic unor persoane dintr-o mașină care o aruncaseră pe marginea străzii a devenit virală pe Facebook. (Foto captura video)

O zi toridă, în București, în 2017. Ca altele din trecut. Mi s-a defectat brățara ceasului. La parterul unui bloc, înghesuită între scara de intrare și restul, o ușă cu grilaj, intru la ceasornicar. Știam locul. Domnul e așezat, lucrează, cu lupa prinsă de frunte. O doamnă îi spune de câteva ori același lucru despre cum nu îi mai merge comanda de deblocare a ușii de la mașină.

Aşadar, cum să topim decalajele dintre România şi ţările dezvoltate? Cum să redobândim locul nostru de drept în ierarhia economică a Europei? (Foto Guliver/Getty Images)

Tu ce făceai la 25 de ani? Eu îmi amintesc că m-am măritat și ceva mai târziu, am făcut doi copii.

Iată un sport extrem: mersul cu copilul în parc. Îl asemăn uneori cu lupta pentru supraviețuire într-o junglă. (Foto:Guliver/Getty Images)

Deunăzi în stația de metrou Iancului pășesc grăbită spre ieșire, în timp ce mintea îmi zbura zglobie sesizez că, la patiseria din incinta stației, roboteau de zor, un el și o ea – filipinezi. (Foto Guliver/Getty Images)

Atunci când ne distrăm și ne jucăm ne însușim multe lecții prețioase. Da, am formulat corect, noi cu toții. Pentru scurt timp, putem și noi adulții să redevenim copii fără să fie capăt de lume. Avem nevoie să ne amintim că este în regulă să lași deoparte controlul, masca de adult resonsabil și să te distrezi. (Foto: Guliver Getty Images)

Elevii români concurează împotriva a 160 de echipe din toată lumea

Majoritatea discuțiilor dintre câțiva părinți care se întâlnesc ajung, indiferent de unde încep, în același punct: la școală. „Noi o să îl înscriem la școala din cartier de care aparținem. Mi s-a părut cât de cât ok”, zic în treacăt și primesc la schimb o întrebare: „Și ce faci dacă, după aia, ajunge la un liceu din Titan?”. „Păi un liceu din Titan am terminat și eu...”, încerc să parez

Când a împlinit doi ani, l-am serbat acasă la soacră-mea. Doamna soacră suferise un mic accident, se izbise cu motoreta pensionarilor de un raft cu mazăre, în timp ce încercase să evite un preşcolar pe trotinetă. Îi pregătise o lădiţă plină cu cadouri. M-a lăsat fără cuvinte. 'Jucăriile' erau cutii de margarină, de iaurt, de budinci umplute cu macaroane, orez, linte sau fasole uscată. Făceau un zgomot îngrozitor. (Foto: Guliver Getty Images)

Asaltat de multe mesaje pe care le primește zilnic, în care sunt reflectate norme și ritualuri de conviețuire socială, copilul are nevoie de timp ca să internalizeze toate acestea și să le poată reda într-un mod coerent, semn al unei adaptări echilibrate. (Foto: Guliver/Getty Images)

Tot mai des asist la discuții între prieteni și cunoscuți despre ce și cum ar trebui să facem pentru a schimba lucrurile în societate. Și de fiecare dată se ajunge la aceeași concluzie: schimbarea vine din lucrurile mărunte făcute bine, intenționat și consecvent; de la nivel micro, adică de la fiecare în parte. (Foto Guliver/Getty Images)

După exact 13 luni, primesc un plic. Bine că eram acasă, că trebuia să confirm și primirea, altfel mai pierdeam o oră cu drumul și coada de la Poșta Română, care funcționează mai mult ca centru de plăți facturi pentru pensionari.

An după an, profesorul de matematică Sorin Borodi, de la Colegiul Național „Papiu Ilarian” din Dej primea de la părinți aceeași întrebare: Domn` profesor, ce părere aveți despre subiectele din acest an? S-a dat greu sau ușor? „Mă simțeam ca un diletant. În urmă cu trei ani, s-a produs un declic”, își amintește Borodi.

Pe la final de liceu, când situația mea materială era cunoscută deja de toată lumea, o colegă mi-a mărturisit că ea a crezut multă vreme că eram putred de bogată de mă îmbrăcam așa non-conformist. M-am amuzat și i-am spus povestea hainelor mele. (Foto: Guliver Getty Images)

65% din copiii care intră astăzi în sistemul de învățământ vor face la locul de muncă activități care astăzi nu există, potrivit studiului Future of Jobs Report, publicat de World Economic Forum (WEF) în 2016.

Până la sfârșitul clasei a VIII-a am fost cel mai bun din școala mea micuță. Urma Examenul de Capacitate și toți se așteptau să iau printre primii. Ei bine, nu știu ce s-a întâmplat cu mine la examenul ăla. (Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos)

Luni, a avut loc prima probă scrisă a examenului de Bacalaureat, cea de limba și literatura română. Peste 135.000 de absolvenți de liceu au fost înscriși pe lista de examen. (Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos)

Invitată în emisiunea „În fața ta”, senatoarea PSD Ecaterina Andronescu a fost întrebată de moderatori despre rezultatele proaste ale elevilor români la testele internaționale. Potrivit rezultatelor de la testele PISA, 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Ați auzit de teoria geamurilor sparte? Este o teorie lansată în 1982 de doi sociologi/criminologi americani, James Q. Wilson și George L. Kelling. În elaborarea teoriei lor, cei doi au plecat de la observația că o clădire părăsită, care are câteva geamuri sparte, va sfârși prin a fi mult mai repede vandalizată decât în cazul în care primele geamuri sparte ar fi fost reparate imediat. (Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos)

Le spunem copiilor că e important să încerce, să participe, nu să câştige, pentru a-i proteja pe cei timizi, slabi. De fapt, fără să ne dăm seama, îi domolim şi pe cei curajoşi. (Foto Guliver/Getty Images)

Doi elevi își dau unul altuia un CD, în liniște și fără să deranjeze. Dar profesorul ridică chiar atunci privirea din catalog, interceptează schimbul și cere ca CD-ul să fie pus pe catedră. ”Iron Maiden, ce-i asta?” ar fi spus profesorul. ”E o trupă heavy metal clasică”, a răspuns unul dintre elevi. ”Păi și voi ascultați prostii din astea? Se confiscă.” (Foto: Guliver Getty Images)

Pentru că robotul pe care trebuiau să îl construiască avea de ridicat la un moment dat o sferă uriașă, l-au botezat Atlas. Vreme de câteva luni, elevii, împărțiți în mecanici, programatori, designeri și piloți au construit, cu ajutorul kitului pentru competiție, mașinăria. Unele dintre piese trebuiau desenate și făcute însă special de către copii la imprimanta 3D.

Cei mai puternici declanșatori ai fricilor noastre sunt copiii. Atașamentul puternic trezește, de regulă, și cele mai grozave instincte de protecție. Ne temem în permanență pentru siguranța și fericirea lor, căci așa suntem programați genetic să îngrijim și să ne îngrijorăm, să protejăm și să procreăm, să supraviețuim și să supra-reacționăm.

Mame singure care cresc 7 copii și îi trimit la școală. Mame care cresc cu bucurie și o putere incredibilă frați cu dizabilități grave. Am văzut femei rome cu puțină școală descriind diagnostice complicate de cancer și zbătându-se pentru copiii lor. (Foto Guliver/Getty Images)

Atunci când am apucat-o pe calea educației, am fost convinsă de două consecințe majore ale acestei decizii: prima, că urmează să mă transform radical interacționând cu acest mediu, iar a doua, că de atunci înainte urma să fiu privită ca plictisitoare de mulți apropiați sau cunoscuți din cauză că orice aș face, aduc vorba de acest domeniu. (Foto: Guliver Getty Images)

În prezent, unul dintre kitsch-uri îl constituie diplomele de studii superioare obținute de la niște universități dubioase. (Foto Guliver/Getty Images)

Din start vreau să menționez că nu cred că goana după confort, distracție, lux și o viață așa-zis „bună” îi ajută prea mult pe oameni. Dimpotrivă. Părerea mea e că îi secătuiește de puteri și nu le aduce nicidecum mulțumire cu adevărat.

63 echipe din șase orașe. București, Cluj, Iași, Sibiu, Timișoara și Alba Iulia au beneficiat, vreme de trei luni, în cadrul Innovation Labs, de un program de mentorat care să îi ajute să dezvolte produse inovative.

Din 230.000 de copii care au intrat în anul 2004 în clasa I în România, doar 35% au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de Bacalaureat. Instituția fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor cunoaștere, valori, repere, evoluție s-a specializat, de fapt, în a-i pierde pe drum, de la semestrul 1 la semestrul 2, de la un ciclu de învățământ la celălalt.

„Cu elevii trebuie să discuți multe, chiar dacă ești de mate”. (Foto: Facebook Hermina Lazăr)

„Dacă ar fi să aflu că mâine am să mor, ce mi-aș reproșa că nu am făcut?”

”Aşa cum este organizată evaluarea (naţională - n.r.) în momentul de faţă, corespunde şi se racordează foarte bine cu sistemul românesc de învăţământ. Noi avem obligativitatea învăţământului până în clasa a X-a, iar dacă introduci un examen de admitere... nu este necesar. Evaluarea naţională este un examen care ne permite să repartizăm elevii în ciclul următor”, a declarat ministrul Educației Pavel Năstase.

„Școala e creuzetul care fabrică francezi”, a lansat Marine Le Pen contracandidatului Jean Luc Mélenchon în dezbaterea electorală din martie. Emmanuel Macron insistă pe „zonele de educație prioritară” , mai precis școlile de banlieue din care mulți elevi ies neștiind „să scrie, să citească, să numere”. Pe scurt, criza educației naționale, de care nu se mai îndoiește nimeni, a fost unul din subiectele fierbinți în discuțiile electorale. (Foto: Guliver Getty Images)

Oamenii sunt mai mult de niște simpli ocupatori de slujbe, împlinirea personală nu vine doar din meseria pe care o ai, visele prin definiție se raportează la ceva ce nu există, slujbele pot fi schimbate, iar la o întrebare prost formulată ai dreptul să nu răspunzi.

Studenții români au încercat în weekend să găsească soluții la unele dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă Pământul, în cadrul concursului NASA „Space Apps Challenge”, organizat de laboratorul de inovație al agenției spațiale. Concursul a avut loc în orașe din 100 de țări ale lumii, între care București, Timișoara și Cluj Napoca.

Copilul e un om neafectat de tirania lui „trebuie“, nepervertit de societate, nealterat de neîmplinirile părinților, de dorințele și așteptările lor. Copilul e, într-un anumit sens, un ideal, o formă de sine pe care ar fi grozav dacă am putea-o păstra și în viața adultă. Copilul are impurități perfecte. (Foto: Guliver Getty Images)

Ministrul Educației, Pavel Năstase, a vorbit despre locul României în evaluările internaționale care măsoară performanța elevilor. „Avem, în zona învăţământului preuniversitar, evaluări internaţionale care ne poziţionează pe locuri mai la coada clasamentului şi nu cred că este tocmai potrivit, pentru că avem tineri talentaţi, bine pregătiţi”, a declarat acesta.

Ministrul Educației, Pavel Năstase, a vorbit despre locul României în evaluările internaționale care măsoară performanța elevilor. „Avem, în zona învăţământului preuniversitar, evaluări internaţionale care ne poziţionează pe locuri mai la coada clasamentului şi nu cred că este tocmai potrivit, pentru că avem tineri talentaţi, bine pregătiţi”, a declarat acesta.

Ni se sugerează direct sau indirect că dacă vrem să aibă copilul succes este important să facă: balet, dans, karate, engleză, franceză şi lista poate continua cu câte opţionale dorim să adăugăm – fiecare furnizor vine cu o ofertă foarte tentantă şi de nerefuzat – iar noi, părinţii, credem că cu cât copilul va avea un portofoliu mai mare cu atât succesul lui va fi asigurat. Nici pe departe! (Foto: Guliver Getty Images)

Studiile din ultimii ani ne încurajează să adoptăm stilul de parenting pozitiv în educația copiilor. Foarte mulți însă, cred că acest stil presupune o anumită pasivitate, o libertate totală a copilului să exploreze și să facă orice fără a exista consecințe. Acest mod de a proceda ar însemna o lipsă a punerii limitelor, cu consecințe serioase în experiența de viață a adultului. (Foto: Guliver Getty Images)

Mi-am dat seama că tânărul meu client nu era deloc prost, ci doar se confrunta cu o problemă de atitudine și lipsă de motivație de a studia pentru bac. (Foto: Guliver Getty Images)

Aşa-zisul „abandon” şcolar afectează predominant copiii săraci şi foarte săraci. Dacă operăm într-o paradigmă a „abandonului” şcolar, în care copiii decid în cunoştinţă de cauză că renunţă la un drept, ar trebui să observăm că, paradoxal, acest lux al deciziei îl au doar copiii săraci. Un lux pe care îl vor plăti scump ulterior. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Gesturi mici, priviri, tonul vocii, atingeri, atitudini, emoții, sunt ca niște bule de dialog din revistele de benzi desenate și ele transmit mesaje despre noi, despre alții, despre lume. Privite de undeva dintr-o perspectivă exterioară, aceste bule formează bagajul mental, emoțional și spiritual colectiv al unei societăți

Astăzi elevii care nu au aprofundat deja fenomenul au șansa să primească informații direct de la doamna primar Gabriel Firea și de la doamna ministru de Interne Carmen Dan, care au anunțat că pleacă în turneu prin școlile bucureștene să vorbească despre acest joc. (Foto: Facebook Gabriela Firea)

Cum ar arăta așadar, în educație, varianta organică? Simplu - ar fi construită în jurul naturii copiilor: ar fi dinamică, s-ar baza pe dorința lor înnăscută de cunoaștere, ar avea la bază pasiunile lor și s-ar îndrepta spre îndeplinirea viselor lor cele mai îndrăznețe. (Guliver Getty Images)

Dacă limitele au fost prea lejer setate în copilărie, dacă acestea au fost inconsistente sau aproape absente, părinții fiind prea permisivi sau neglijenți, copilul nu a reușit să înțeleagă ce se așteaptă de la el. În spatele comportamentului unui copil aparent "scăpat de sub control" de fapt este copilulul care se simte fără control din cauza lipsei de limite. (Foto: Guliver Getty Images)

Pendulând grațios între „cum a fost azi la școală“ și „puișor, nu te cert, vreau doar să discutăm“, părinții de astăzi lovesc aprig în stilul de parenting al anilor ’80 și privesc blând către un viitor pe care îl construiesc zilnic alături de „puișorii“ din dotare. (Guliver Getty Images)

Trei echipe dintre cele 54 care au participat la competiția de robotică BRD FIRST Tech Challenge Romania powered by Vodafone s-au calificat, duminică, la Campionatul Mondial de Robotică FTC care va avea loc în luna aprilie la St. Louis în Statele Unite ale Americii.

Probabil că mulți sunt de aceeași părere: „școala e așa și pe dincolo, ai mare dreptate”. Să mergem mai departe de-atât. Ce facem noi pentru a schimba asta? (Foto Guliver/Getty Images)

Copii din mediul rural din județele Dolj, Ialomița și Vâlcea participă gratuit la activități de tip „școală după școală" desfășurate în cinci centre dotate cu mobilier adecvat, cu echipamente IT și cu materiale educaționale.

România este bolnavă de impostură, care este, de fapt, tot o formă de corupție.

Există oameni care suferă de o disfuncţie psihică şi îşi doresc să le fie amputat un membru. (Guliver Getty Images)

Un copil care s-a jucat la timp, a visat la timp, s-a cățărat în copaci la timp, a construit la timp, a exerimentat la timp şi nu a fost forțat să înghită informație sau să îşi formeze deprinderi anacronic are, probabil, o mie de şanse în plus să crească academic la standarde înalte, dacă este croit pentru ele. (Foto: Guliver Getty Images)

„Pentru mine ce este îngrijorător în legătură cu România este că există un număr mare de elevi care nu dobândesc abilități de bază”, spune profesorul Eric Hanushek, membru al Institutului Hoover din cadrul Universității Stanford și membru al Academiei Americane de Cercetare în Educație. (Foto: Romanian Business Leaders)

La noi, vor fi ceva manifestări și concerte cu artiști îndrăgiți, fasole cu ciolan și speech-uri de la Ministerul Identității Naționale, pe rețeta de succes a fatidicului „românii au talent și se descurcă pe ultima sută de metri.” (Guliver Getty Images)

Așadar, fără să ascultăm ce ne spune distinsul domn, scoatem din buzunar câteva hârtii de 100 de lei și, pentru 1 an de zile, ne mutam teoretic în cartierul 1 Mai sau Cotroceni ori Piața Amzei. (Alexandru Bușcă/ Inquam Photos)

„Atunci când s-a creat acest sistem industrial al școlii, în care intră în clasă 30 de inși și stau acolo șapte ore, nu s-a gândit nimeni că elevii ar trebui să vină cu plăcere”, spune Dumitrel Toma, care predă filosofie la Liceul „Danubius” din Călărași. Este încă o voce care vorbește despre infinitele probleme ale școlii românești, însă acest profesor este o parte a soluției.

I-am lăsat pe nomenclaturiști să ne conducă spre democrație, pe foștii delatori și torționari să prospere. Noi, adulții, am picat la examenul înțelegerii trecutului, dar le dăm subiectul copiilor, ca și când am fi fost premianți, și le punem și notă.

Matematicianul Radu Gologan a comentat propunerea prin care Academia Română vrea să îi oblige pe absolvenții de facultate să rămână în țară, în contul studiilor plătite de stat. „Cred că e un grup la Academie care a rămas încremenit într-un proiect vechi. Nu se poate pune problema în ziua de astăzi de așa ceva”, a spus el. (Foto: Facebook Radu Gologan)

Green School va fi inaugurată în Cluj-Napoca în septembrie 2017 cu o grădiniță și o școală primară (clasa pregătitoare și clasa întâi). Cursurile vor fi susținute în limba engleză și în română - engleză și maghiară - engleză, cu accent pe limba maternă. (Foto Guliver/Getty Images)

Din 1989, școala românească a suferit multe încercări de reformare, unele mai bune, altele mai puțin bune. Totuși niciodată nimeni, până azi, nu a cutezat să atingă în mod nechibzuit conținuturile, nici prin defrișare periculoasă, nici prin aruncare în derizoriu.

După experimentul tehnocrat de 1 an, ne întoarcem, așadar, la România normală, unde carnetul de partid bate orice concurs. (Foto: Facebook Liviu Pop)

Au existat vremuri, când eram mai tânără, când rezoluțiile mele de Anul Nou puteau fi „să nu mănânc bomboane un an întreg” sau „să economisesc 50% din banii pe care îi câștig”. (Foto: Guliver Getty Images)

Așa că ultimul cadou al doamnei nu putea fi altceva decât o carte, între copertele căreia s-a ascuns – timid și mult mai subțire de data asta - un plic. (Foto: Alexandru Busca / Inquam Photos)

Citim despre cum să fim mai buni lideri la muncă, despre cum să ne motivăm angajații, despre cum să fim mai eficienți. Cu alte cuvinte, credem că putem deține controlul în toate aceste domenii, dacă ne educăm, dacă aflăm mai multe, dacă citim. Dar nu căutăm activ informații despre cum ar trebui să selectăm un partner de viață, de pat, de crescut copiii. (Foto Guliver/Getty Images)

Am cunoscut-o când era o studentă foarte bună cu examenele luate în mod cinstit, ajunsă astăzi un profesor dedicat materiei predate și elevilor săi, care suferă pentru că lucrurile merg prost în învățământ. Vede de foarte aproape cum dezinteresul, plafonarea, lipsa de profesionalism se extind și încep să constituie normalitatea.

Aceea a fost ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. Astăzi, în tren fiind, m-am decis să o sun pe mama lui. M-am prezentat, iar ea a zis imediat, ca o scuză imuabilă: „Aaa, domnișoara învățătoare… Eu sunt internată în spital de o lună”. I-am zis „Sper că sunteți bine. Voiam să vă întreb ce mai face Radu”, moment în care răspunsul ei m-a lăsat perplexă: „Nu mai știu nimic că eu sunt în spital”.

Cum s-a ajuns în punctul în care nonsensul a devenit noul sens?

M. este șatenă și are ochii albaștri, e minionă și e îmbrăcată simplu, dar elegant. E medic de familie și mama unei fetițe de 11 ani. Vorbesc cu ea despre căsnicia ei recent încheiată și, deși suntem prietene de mai bine de 5 ani, ce îmi povestește acum mă stupefiază. (Foto: Guliver/Getty Images)

Iar acum vine ministrul Educației cu o idee creață: cică să se dea mai puține teme pentru acasă, să nu stresăm copilul. Tocmai acum, când eram pe cale să depășim planul la caiete suplimentare, la materiale auxiliare, la culegeri de exerciții și probleme amuzante. (Inquam Photos / Liviu Chirica)

Ministerul Educației a adresat marți profesorilor de fizică din România o scrisoare metodică prin care aceștia sunt încurajați să predea fizica prin metoda investigației. (Foto: Facebook Cristian Hatu)

„Să lăsăm deoparte ipocrizia. Noi, oamenii maturi, aşteptăm vara ca să ne relaxăm, să ne odihnim, iar o elevă sau un elev care are şapte, opt, nouă ani, 11 ani, trebuie să lucreze încontinuu în aşa fel încât în septembrie, când ajunge la şcoală, să nu o supere pe doamna învăţătoare sau pe doamna dirigintă”, spune ministrul Educației. (Foto: Inquam Photos)

Gabriela Alexandrescu vorbește despre atmosfera toxică din școlile românești, despre cum afectează volumul mare de teme dezvoltarea copiilor, dar și cum în multe situații, drepturile profesorilor abuzivi prevalează în fața drepturilor copiilor. (Foto: Inquam Photos/Alexandru Busca)

Pentru a ne regăsi unii pe alții, pentru a face și altceva, este de dorit să... ni se ia curentul, să uităm plata către firma de cablu și internet, să fim siliți spre alternativă? (Foto Guliver/Getty Images)

Ești o persoană deșteaptă. Mai deșteaptă decât cred profesorii tăi, colegii sau șefii tăi. Ești o persoană puternică. Mai puternică decât cred părinții tăi. Ești o persoană remarcabilă. Chiar dacă toți îți spun că este mai sigur să fii ca ceilalți. (Inquam Photos/ Stefan Sandu)

Stai în banca ta. Nu vorbi neîntrebat. Dacă ai ceva de spus ridică două degete. Degetele vorbesc în locul tău. Îi spun celei de la catedră că ești pregătit. Elevii clasei a VII-a și-au învățat bine lecția. Nu, nu lecția de chimie. Lecția tăcerii. Nimeni nu vrea să spargă gheața. (Articol de Anca Chimoiu și Ramona Loznianu. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

PNL susține că: „PSD fură! Acestea sunt dovezile incontestabile ale faptului că PSD nu știe să facă altfel de politică în România decât încălcând legile în Parlamentul României.”. Și agenția News.ro publică o filmare realizată de la balconul sălii de plen a Camerei Deputaților care arată că doar 153 de parlamentari se aflau în sală la votul final, sub numărul de 177 necesar.

Mi-am continuat ora, puțin încordat, gândindu-mă cât de diferit sunt față de copii. (Foto: Alexandru Busca/ Inquam Photos)

Nu contează apoi că viaţa îl va umili, când superficialitatea asta, ca un balon de săpun, i se va sparge în faţă. Nu contează că i se va reproşa că nu ştie capitala Germaniei, a Suediei sau a Egiptului. Nu contează că nu va mai şti ce-s acelea metaforă, epitet, antiteză sau alegorie. Nu contează că Ion Creangă va fi un autor exotic pentru el. (Foto: Guliver Getty Images)

Potrivit proiectului, firmele care urmează să investească în dezvoltarea școlilor profesionale și care urmează să trimită specialiști pentru a-i pregăti pe elevi ar urma să beneficieze de o serie de facilități fiscale. (Foto: Cornel Putan/Inquam Photos)

„Nicio” pare extrem. „Nicio” nu lasă loc de echivoc. „Nicio librărie” sună a „nicio speranță”. Dar uite o… Librăria Moromeților, Str. Dunarii, Bloc G103, parter, Alexandria, România. (Foto: Inquam Photos)

Eu nu am știut/conștientizat niciodată că X este țigan, că Y are un retard sever sau ușor, că Z are 3 degete sau că V merge șchiop. Poate nu mă credeți, dar eu nu îmi mai aduc aminte de astfel de situații, deși erau multe. (Foto: Guliver Getty Images)

Părinții care își țin acasă copiii și cer ca turbulentul să fie dar afară din școală au dreptul să fie îngrijorați, dar reacționează exagerat și le dau copiilor o lecție oribilă despre discriminare și ură. (Foto captura digi24.ro)

Grupul Andronescu și ejusdem farinae sunt monedele calpe cu care a fost plătit politic acest trist proces care a sacrificat de ani de zile interesele elevului/studentului și a pus profesorii în situații de multe ori nedemne. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Toți funcționarii stau pe Facebook, nicio problemă, dar nu puteau să mă scutească de un drum, printr-un simplu e-mail? (Inquam Photos/ Octav Ganea)

Până să ajungă să se bucure de roadele succesului, un antreprenor muncește mult mai mult decât un angajat. Un antreprenor la început într-un start-up este cu mintea acolo 24 din 24 de ore, spune Cosmin Alexandru, fondatorul Academiei Antreprenorilor.

Cei care au plagiat trebuie recuperați din gura publicului căci sunt oameni onorabili, nu-i așa?, școlile trebuie conduse de oameni numiți de noi, fără concurs, complicitatea de sistem trebuie încurajată căci ea este combustibilul rămânerii noastre pe loc. O Școală care „merge” cu frâna pusă a necinstei.

Adrian Bejan, profesorul de inginerie mecanică de la Duke University care a formulat o noă lege a fizicii, legea constructală, a vorbit la Universitatea Politehnică despre cea mai recentă carte a sa: „The Physics of Life: The Evolution of Everything”.

Între timp mă agit și curg apele pe mine. Eduard a plecat din cort și nu dau de el. Îi sun părinții și, ca prin minune din cortul alăturat iese Eduard. Vine la mine zâmbind și îmi spune că a fost într-o călătorie 3D.

Părintele nu știe că profesorul, în clasă, se întâlnește și cu cel care provoacă pentru a se impune în grup, și cu altul obosit de o noapte în fața monitorului (a apărut noțiunea de generație-bufniță), și cu fata foarte inteligentă, dar concentrată doar pe oglindă și pe like-uri, și cu celălalt băiat ce aparent te urmărește politicos, dar se gândește la necazuri familiale ori la respingerea din grup.

Câțiva liceeni stau pe marginea unui câmp de bătaie pentru roboți, îmbrăcați în niște tricouri mov, inscripționate cu un ochi încadrat de roata unui mecanism și un nume de echipă: Robo Sapiens

Într-o școală din Suedia am văzut că, la finalul de lecție și de program, elevii se adunau în cerc lângă fotografii luate de un alt profesor, în timpul zilei. Se revedeau pe ei în imagini, lucrând. Făceau în grup, un exercițiu de rememorare a orei sau a zilei, a lucrurilor pe care le-au gândit sau înfăptuit.

Pare că între cei care acum fac ce știu mai bine, adică modifică legea Educației ca să convină unor interese politicianiste, e o legătură strânsă. În ani, ea a produs un grup de interese condus de aceleași figuri care fac Școala românească una nefuncțională, neperformantă, inhibată. Un pod șubred spre un viitor tot mai îndepărtat.

O tânără în vârstă de 26 de ani a pus bazele unui proiect de antreprenoriat educațional care îi ajută pe tineri să învețe cum să învețe eficient

„Eu am intrat în școală în 2006. Generația mea nu a prins manageri profesioniști, a prins numai directori numiți politic”, spune tânărul care este astăzi președintele Asociației Elevilor din Constanța. (Foto: Alexandru Lache/Facebook Alexandru Manda)

„E mult mai similar decât crezi procesul de marketing prin care încerci să vinzi o pictură prețioasă de Degas cu cel prin care încerci să vinzi o bere“

Carmen Iohannis, soția președintelui Klaus Iohannis, a declarat că este mult mai bine ca un copil să fie într-o şcoală, iar acest lucru este atât în beneficiul lui, cât şi al familiei.

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a comentat în emisiunea „În fața ta”, de la Digi 24, amendamentul din Comisia de Învățământ din Senat, care ar putea duce la amânarea concursurilor pentru directori până în 2017. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a criticat la postul tv Digi 24, gestul primarului din Voluntari, Florentin Pandele, de a se urca cu picioarele pe catedră.

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a vorbit la postul tv Digi24 despre fondul clasei și a arătat că acesta este ilegal.

Mărturia unei mame care face homeschooling: „Când citim, facem și istorie, pentru că plasăm în timp evenimentele, facem legături cu alte cărți, facem și geografie, facem legături cu viața noastră actuală, după care ne gândim că am putea face legătura și cu un muzeu”.

Ministrul Educației a atras atenţia, la Digi24, că legislaţia este neclară în privinţa sistemului de homeschooling și a spus că pot apărea probleme legate de înscrierea la liceu sau facultatate, din cauza cursurilor care nu pot fi echivalate sau a diplomelor nerecunoscute. (Foto Facebook/Dana Nălbaru)

Pe 14 septembrie ajunge în Comisia de Învățământ din Senat un proiect de lege referitor la orientarea școlară a elevilor. Nu era pe ordinea de zi și se îmbogățește cu un amendament care nu are legătură cu obiectul actului normativ. Potrivit acestuia, concursurile pentru posturile de director și director adjunct de școala, urmează să fie amânate până în 2017

„Mi-am dat seama că sistemul de învățământ, acesta organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în fața altora că și cât știu, că și cât au învățat, este depășit de vremurile pe care le trăim”, spune Dana Nălbaru. (Foto: Facebook Dana Nălbaru)

- Îmi place cum știți să așezați cuvintele așa în propoziție și că vorbiți corect. Lucrați în televiziune sau la radio? Sau poate în politică?

Primarul orașului Voluntari, Florentin Pandele, a explicat pentru Hotnews de ce s-a urcat pe catedră pentru a le vorbi copiilor, părinților și profesorilor la deschiderea anului școlar. „M-am urcat cu picioarele pe catedră că erau 2000 de părinți și copii și nu mă vedea lumea. Asa mi-a dat mie prin cap”, a spus Pandele.

Românii au o vorbă cam din topor, dar duritatea ei stilistică are întotdeauna corespondență în realitatea noastră mâloasă.

„Unii își aleg profesii care să le dea sentimentul de putere, alții vor să aibă mulți bani... de cele mai multe ori vedem că suntem nemulțumiți de domeniul pe care l-am ales". Panoul de orientare profesională, școală de cartier, sec XXI.

La o facultate din București era un paznic care nu făcea mai nimic, că doar era paznic. Și cum stătea el așa în ghereta lui nefăcând nimic, doi părinți care tocmai își înscriseseră copilul la admitere l-au întrebat, mai direct, mai pe ocolite, dacă nu îi poate ajuta cu o pilă.

De cele mai multe ori, intervențiile părinților între copiii care se ceartă sunt nepotrivite. Copiii se împacă adeseori foarte repede și fără urmă de ranchiună. (Guliver Getty Images)

Unii sunt mai atenţi la evitarea unor asemenea grupări cacofonice decât la exprimarea exactă a ideii pe care încearcă s-o comunice. (Foto: Guliver Getty Images)

Cum vede un părinte român sistemul de educație britanic (Guliver Getty Images)

Peste 300 de copii și 50 de profesori vor începe noul an școlar într-un mediu mai sănătos și primitor. Inițiativa de a renova și eficientiza energetic Școala Gimnazială nr. 125 face parte din proiectul "O școală nouă, un viitor mai bun", dezvoltat de Habitat for Humanity România.

GENERAȚIA B. La început, cursurile erau susținute chiar de fondatori, acum antreprenorii au ajuns să aibă anjagați nouă profesori, între care sunt și programatori seniori, care lucrează în multinaționale, iar după programul de lucru vin să susțină cursuri pentru copii.

La școala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o să primească temă pentru acasă, decât dacă el își dorește asta. Temele mele vor consta în discuții cu membrii familiei, plimbări, studiul apusului de soare, al apariției stelelor pe cer, analiza viselor. (Foto Facebook/ Corina Chiran)

Copiii care au alături părinți mereu îndoiți, neliniștiți, în căutare și cântărire comparativă cu restul lumii par mereu să-și epuizeze bateriile înainte de vreme. (Foto: Guliver Getty Images)

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, vorbește într-un interviu pentru Republica.ro despre rolul internetului în educație: „Când eram student în anii '80, era uneori o sarcină imposibilă să citești cărți care apăruseră cu doi ani, trei ani, cinci ani în urmă. Ce eforturi uriașe făceam să obținem această informație, să aducem acele cărți...”.

Discursul domnului Ioan-Aurel Pop, rector al Universității Babeș-Bolyai, a stârnit un număr copleșitor de reacții în media românească. Foarte mulți l-au susținut, dar sunt și mulți cei care contestă deja celebrul discurs. (Foto Guliver/Getty Images)

Renunţând să ne gândim la banii pe care îi producem pentru stat, renunţăm în mod subconştient la proprietatea lor. (Foto Guliver/Getty Images)

Știu că ai viață grea la catedră. Mi-e suficient să mă plimb vara, pe străzile orașului meu, târziu, ca să înțeleg cu cine ai de-a face în clasă. Îi văd pe bănci scuipând coji de semințe, îi aud băgându-și-o la fiecare cinci cuvinte, le simt privirile pierdute în selfie-urile țuguiate din telefon.

De ce școala mai încearcă să ne apropie de literatură și care e rolul ei?

Dintre cei care-au răspuns, cei mai mulți au fost optimiști despre viitor. Unii au zis că habar n-au. Alții că mai au timp să se gândească. Cei mai tineri au ales să-mi spună despre viitorul personal, cei mai mari s-au gândit și la România (Articol de Ioana Pelehatăi. Fotografii de Larisa Baltă)

Mirela Ștețco, director Training and Support Teach for Romania, vorbește despre veriga fără de care nu poți să faci educație de calitate: o relație bună a profesorului cu elevii săi

Bariera pentru o viață mai activă este în primul rând mentală. (Foto Guliver/Getty Images)

Sunt Mina, am 22 de ani și mi-am petrecut ultimele 5 săptămâni trăind alături de 50 de oameni pe care la început nu îi cunoșteam. Ne unesc multe lucruri, însă unul singur e mai răzleț: vrem să ajutăm educația din România.

După ce văd documentarul despre copilăria lui în Ferentari, mulți îl caută pe Toto pe Facebook, găsesc poza unui puști serios cu părul mare care seamănă cu cel din film și-i trimit cereri de prietenie. (Articol de Vlad Odobescu. Fotografii de Adi Bulboacă)

La 49 de ani, Răzvan Gelca este cel mai în vârstă antrenor al lotului olimpic de matematică din SUA. Majoritatea colegilor săi antrenori i-au fost la un moment dat elevi și a împărțit cu ei moștenirea pe care a adus-o din țară: 120 de ani de Gazeta Matematică

Mă uit la foștii mei elevi, la întâlnirea de nu știu câți ani de la terminarea liceului. Sunt la fel de dezinhibați ca în liceu. Conștienți de propria lor valoare. Sunt ei înșiși. I-am întrebat: V-a folosit matematica predată de mine la ceva? (Foto: Adriana Neagoe/InquamPhotos)

În acest moment însă, școala românească nu are cum să fie altceva decât o instituție traumatizantă, atâta vreme cât funcționează ca un sistem autoritar, un sistem bazat pe frică.

În 2016 tinerii ar fi trebuit să înțeleagă că mobilitatea este mult mai importantă decât să fii prins toată viața de un credit ipotecar. (Foto Guliver/Getty Images)

Totdeauna, în ochii lumii, e mai sfânt sângele învingătorilor, după cum e mai sfânt sângele alor noștri.

Să-ți faci o asigurare de viață este simplu, iar ideea că astfel de produse sunt complexe și greu de înțeles de către publicul larg este un mit, spun specialiștii din domeniu. (Foto Guliver/Getty Images)

Acum câțiva ani, am aflat cu stupoare de la unul dintre polițiștii din satul soției că este student la... Amara: una dintre celebrele fabrici private de diplome universitare deschisese un sediu la Amara. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)

Mutarea noului primar nu este o noutate în ce privește modul în care tratează clasa politică ideea de sport și mișcare. Aproape jumătate dintre românii care au peste 18 ani sunt considerați supraponderali după criteriile de evaluare ale greutății (peste 46%), iar unul din zece face parte din categoria obezi. Date îngrijorătoare, dar care au și o explicație, dacă citim cifrele INS mai departe- doar 9,2% fac sport cel puțin o dată pe săptămână.

Mutarea noului primar nu este o noutate în ce privește modul în care tratează clasa politică ideea de sport și mișcare. Aproape jumătate dintre românii care au peste 18 ani sunt considerați supraponderali după criteriile de evaluare ale greutății (peste 46%), iar unul din zece face parte din categoria obezi. Date îngrijorătoare, dar care au și o explicație, dacă citim cifrele INS mai departe- doar 9,2% fac sport cel puțin o dată pe săptămână.

Peste 1.400 de profesori de fizică din învățământul preuniversitar românesc au învățat să predea materia din manual printr-o altă metodă, cea a investigației. Adică îi încurajează pe elevi să descopere singuri relațiile cauzale, să își explice de ce un anumit experiment a decurs într-un anume fel, să ajungă pe cont propriu la formule. (Foto: CEAE)

„Școala românească, punând accent în mare măsură pe reproducere și pe memorizare, a fost un mediu în care s-a cultivat involuntar un fel de cultură a copiatului. Copiem de oriunde putem”, a spus ministrul Educației în timpul dezbaterii publice organizate de Ministerul Justiției și Cancelaria premierului pe tema noii Strategii Naționale Anticorupție (FOTO: Octav Ganea/Inquam Photos)

Când am evaluat primele cazuri de plagiat, la Comisia de etică a Universității din București, am realizat, nu peste multă vreme, că a descoperi, a demonstra un plagiat e mai mult decât atât. (Foto: Guliver Getty Images)

Robert Neagu, singurul elev din Buzău care a luat Bacalaureatul cu media 10, a fost admis în luna ianuarie la Universitatea din Oxford. Robert a terminat Colegiul B.P. Hașdeu din Buzău cu media 9,95.

Un tânăr absolvent de facultate m-a întrebat dacă este mai greu să găsești un job bun în prezent decât atunci când am terminat eu facultatea. I-am răspuns că depinde de el. Este ușor să găsești un job bun, dar nu este simplu. (Foto: Bogdan Dănescu / Inquam Photos)

Ca universitatea să fie centrată pe student, așa cum este cerut astăzi, ar trebui o revoluție. (Foto: Inquam Photos)

Sunt sigur că fiecare dintre cititorii noștri poate întocmi cu relativă ușurință liste similare de profesori ministeriabili, care însă nu au fost considerați demni să ocupe o poziție atât de înaltă în statul român. (Inquam Photos / George Călin)

Acum, cu atitudinea anti-părăsire a Uniunii, Scoția va atrage probabil masiv afluxul de studenți care poposeau în Anglia. Drumul mai lung și vremea oribilă din Nord nu vor mai fi obstacole așa mari în fața perspectivei de a plăti 40 de mii de lire pe an. (Foto: Guliver/Getty Images)

Când eram profesor debutant, mi-au dat o clasă „de tâmpiți”, pe care nimeni n-o voia. (Guliver Getty Images)

Pentru a înţelege ce li se întâmplă copiilor gândiți-vă la următorul scenariu. Vă luaţi concediu, dar şeful dvs. nu vă permite să plecaţi fără să vă asumaţi că va trebui să lucraţi cel puţin o oră din timpul dvs. liber pentru serviciu. Cum credeţi că ar arăta concediul dvs.? Cât de uşor v-ar fi să vă deconectaţi? Cât de relaxaţi aţi fi?

Are sandale maro ponosite și un costum vechi. Dar dacă îl vezi pe stradă, părul alb, spatele drept și demnitatea lui rufoasă te-ar face să îți scoți pălăria. (Foto: Andrei Cucu)

Utilizarea lui „şi” după „ca” se supune unor condiţii semantico-sintactice, iar nerespectarea lor are ca efect – nu „ca şi efect”! – o exprimare incorectă. Ne referim la anumite situaţii în care pot apărea greşeli cauzate de necunoaşterea condiţiilor de folosire a lui „şi” după „ca”.

„Au fost multe greutăți. Am făcut și multe greșeli, unele mari. Mai bine nu le scrieți”. A.L. a fost unul dintre miile de copii ai străzii. (Foto: Guliver/Getty Images)

Câteva zeci de mii de tineri nu s-au înscris la bacalaureat. Alte câteva zeci de mii nu vor lua examenul. Un oraș întreg de creiere și de potențial uman se pierde pe drum, anual, sau, dimpotrivă, hotărăște că drumul, în sine, nu merită. (FOTO: Guliver Getty Images)

Una dintre prejudecățile actuale, reluate uneori cu naivitate de oameni cu cele mai bune intenții, este aceea că elevii de azi sunt altfel decât odinioară, altfel decât noi, adulții. Mai talentați, mai creativi, mai abili, mai spontani.

În sălile de clasă am văzut copii care, pur și simplu, adoră să învețe când sunt în fața un iPad, de exemplu. Există nenumărate instrumente pe care profesioniștii în educație le pot folosi și copiii sunt entuziasmați să învețe dacă stau în fața unui calculator - și învață repede! (Foto: Guliver Getty Images)

BAC 2016. 45.000 dintre elevii care au fost înscriși în acest an în clasele a XII-a și a XIII-a nu au intrat în Bac. (FOTO: Inquam Photos)

Școala este primul contact al oricărui copil cu societatea, iar pentru copiii supradotați de cele mai multe ori reprezintă prima experiență de marginalizare. Orice copil supradotat trebuie să facă față unei contradicții greu de gestionat pe cont propriu, fără sprijin specializat. (Foto: Centrul Gifted Education)

Ușor, ușor, dom’ profesor a început să-mi reproșeze că sunt prea timidă în exprimare și m-a sfătuit să fac niște cursuri de actorie. (Guliver Getty Images)

Echipa formată din Anca Chimoiu, Ramona Loznianu și Antonio Cioarek, de la Republica.ro, a câștigat una dintre cele șase burse Superscrieri oferite de Fundația Friends For Friends împreună cu BRD pentru a documenta în profunzime articole pe tema educației.

„Sistemul educațional finlandez are în centrul său copilul. Orice decizie s-ar lua, la orice nivel, finlandezii știu că totul se va răsfrânge asupra copilului, elevului, studentului. Când un profesor finlandez are de completat un document, se întreabă automat: „Mă face această hârtie un profesor mai bun?” Dacă răspunsul este „da”, atunci o va completa, altfel nu”

A fost o situație hilară, penibilă chiar, când a început să facă selfie cu tableta! Nu a ratat niciun unghi, a făcut selfie având ca fundal scena, dar și sala. Evident, selfie fără un zâmbet forțat/calculat și fără duck-face nu există! (Foto Inquam Photos / Ștefan Sandu)

„La noi, ideea de familie este legată de ideea de căsătorie și asta nu se prea mai potrivește cu realitatea, iar legea ar trebui să reflecte realitatea socială”, spune Diana Olivia Hatneanu, avocat specializat în drepturile omului. (Foto Guliver/Getty Images)

Când a înțeles despre ce e vorba mi-a spus: „Ilinca, eu aș vrea să uit că am fost dirigintă la voi la clasă, mi-a fost foarte greu și am suferit mult, prefer să nu vin să mă văd cu voi”. (Foto Guliver/Getty Images)

Fenomenul cel mai primejdios care se propagă tenace în aceste săptămâni, este configurarea scutului anti-Educație în România. Cum am ajuns aici? De ce reacțiile unor oameni ai Școlii, voci credibile, cu competențe dovedite, nu sunt încă suficiente pentru a stopa ceea ce pare o operațiune de succes: scutul anti-Educație. (Inquam Photos/Octav Ganea)

„Îl iau acasă la Brașov. L-am lăsat săptămâna trecută la bunici, a stat tot timpul în casă și s-a plictisit. Nu sunt parcuri în Sighișoara, n-are ce face copilul aici.” Aceste vorbe pe care mi le-a strecurat o veche prietenă vara trecută pe strada copilăriei noastre purtau în ele amărăciunea blasfemiei. (FOTO: Niculae Ardelean)

„Culmea e că părinții mei nu înțeleg ce fac eu aici, chiar azi i-am chemat să vadă cum îmi petrec ziua. Ei nu au experiența acestor lucruri, dar mă susțin, însă nu înțeleg foarte bine ce fac”.

Mental Health Europe și Organizația Mondială a Sănătății au desemnat doi factori care amenință cel mai grav sănătatea mintală a unui copil. Unul este abuzul în familie. Celălalt, bullyingul la școală. O agresiune sistematică de care victima nu poate scăpa niciodată de una singură. (FOTO: Guliver Getty Images)

Câteodată, din oglindă ne privește un om care a dat o mică șpagă ca să nu ia o amendă de circulație sau care a strecurat câteva bancnote în buzunarul asistenței ca să treacă în față cu copilul la medic. (Foto: Guliver/Getty Images)

De ce atâția oameni care performează ca angajați, eșuează ca antreprenori? (Guliver Getty Images)

Nu poți face carte adevărată cu bățul lângă tine și cu frica dezamăgirilor. Nu poți face carte nici cocolit, ținut de mână, împins ușor de la spate și îmbrăcând fiecare provocare în glazură dulce. De cele mai multe ori, cunoașterea înseamnă tensiune, frustrare, efort, transpirație. (Foto: Guliver Getty Images)

Mi se pare îngrijorător că premierul cere demisia unui ministru într-o situație de criză a unei instituții de spectacol ajunsă aici nu din vina ministrului. Mi se pare absurd ca președintele României să mai răsucească și el cuțitul în rană, tocmai el, primar al Capitalei Culturale Europene în Sibiul din 2007. (Liviu Florin Albei/Inquam Photos)

Înainte de Paște, peste copiii rămași fără familie din toată România se revarsă pungi întregi de dulciuri, de parcă binefăcătorii de pretutindeni ar încerca să toarne peste viețile lor amare glazură de ciocolată. Acest tip de caritate, făcut din cele mai bune intenții, are însă o problemă: aidoma unui iepuraș de Paște construit din zahăr, lapte praf și cacao, este gol pe dinăuntru.

„Vulpe, tu mi-ai furat gâsca. Dă-mi-o înapoi. Dă-mi-o înapoi”. Mai țineți minte cântecul? Hai să facem un mic test. Nu câștigați nimic, nu pierdeți nicio reputație, deci vă rog să nu trișați cu google. Știți cine l-a compus? De unde vine? E românesc?

Cea de-a doua ediție a programului Bursele Superscrieri/BRD oferă 6 burse în valoare de câte 2.000 de euro acelor autori care vor să realizeze materiale jurnalistice pe această temă.

Tot mai mulți copii ajung să pronunțe un singur cuvânt: „ma-ma”. „Ta-ta” rămâne pentru ei un cuvânt dezbrăcat de orice sens, îmbrâncit din vocabularul uzual, lăsat gol, prostit de la sens. (Foto Guliver/Getty Images)

Călărași, 1991. Un bebeluș de cinci luni și mai puțin de trei kilograme trecea din mâinile tatălui său în cele ale lui Geraldine, o irlandeză. Pentru bebelușul firav acel moment a părut doar o îmbrățișare care s-a schimbat cu alta. A fost însă momentul în care i s-a schimbat viața, soarta, norocul. (Foto și video: www.bryanminton.net)

Avem, fiecare, în noi un copil invizibil, spune psihologul Gaspar Gyorgy. Este o parte a sinelui care a suferit în perioada copilăriei de pe urma unor neajunsuri, a unor nevoi nesatisfăcute, a unor părinți care n-au putut să fie cu adevărat prezenți atunci când a fost nevoie de ei

Și doare mai puțin o palmă, zgârie mai blând un urlet, ori coșmarul devine parfum atunci când un copil este lovit / violentat ori abuzat într-un spațiu public sau particular? Sunt alte semne la cap și în suflet ori pericolul e mai mare când copilul e tras de brațe într-o grădiniță de stat, sau într-una cu ștaif, acreditată ori ba?

„Singurul lucru inteligent despre planul cadru este împachetarea într-un scenariu mediatic, numai bun să salveze reputația unui mandat. Chestia cu Istoria și latinitatea a picat numai bine”, spune Oana Moraru

„Faci lucruri bune pentru ceilalți, pentru angajatorul tău. Dar ce faci pentru tine?” se întreabă jurnalista Livia Dilă. (Foto: Facebook Livia Dilă)

Și povestea lui Keșeru e de poveste: a ajuns olimpic pentru că îi plăcea fotbalul la nebunie, iar mama sa nu-l lăsa la antrenament dacă lua vreo notă mai mică de 9.

Cum ar fi ca modelul subscripției publice pentru Cumințenia pământului, pentru a aduce celebra sculptură a lui Brâncuși în tezaurul național, să se extindă și la cheltuielile partidelor pentru campania electorală?

Copiii învaţă responsabilitatea de la părinţi. Prin ceea ce fac şi spun, părinţii îi învaţă pe copii să îşi definească corect sfera responsabilităţii personale. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Eu le-am spus alor mei înainte de simulare: Vă rog eu, aveți încredere în mine așa cum mă știți până acum, nu vă panicați dacă iau notă mică la mate, că eu știu foarte bine ce trebuie să învăț”, îmi spune Cristina, o puștoaică simpatică de 17 ani.

Ce s-a întâmplat de la declarațiile din februarie ale domnului ministru al Educației privind universitățile care vor acorda și vor retrage titlul de doctor?

O profesoară și-a întrebat eleva, dacă știe ce este aceea o enciclopedie. „Un fel de Wikipedia?”, i-a răspuns aceasta. (Foto: Guliver Getty Images)

„De la an la an aveam impresia că evoluam în direcția bună. Nu-mi aduc aminte să fi fost deprimat de sosirea zilei de mâine, eram mereu cu fața înainte”, spune Adrian Bejan

Citind o propoziție ca „Andrei are doua fete”, nu putem înțelege, cel puțin dacă nu știm cine este Andrei, dacă are două fete, adică două fiice, sau este o persoană duplicitară.

Mi s-a întipărit în memorie această imagine şi mă înfior de câte ori mi-o amintesc. (Guliver Getty Images)

Vrem să fim și noi oameni între oameni, primii între pares. Ca să ne recunoașteți, să nu intrați în noi pe contrasens, căci sensul nostru nu ni-l ia nimeni. Pe-acolo, cu girofarul academic strălucind și țiuind și-n ceața cea mai groasă, ne veți vedea.

„De multe ori, profesorii nu conștienți de stilul de învățare continuu schimbat de la generație la alta. Iar ce facem noi este să încercăm să îi facem să înțeleagă cum e auditoriul, care sunt nevoile copiilor și ce aspirații au și să își plieze metoda pe cerințele reale din clasă”

Un număr semnificativ dintre cei care se revoltă împotriva sistemului educaţional actual ar trebui să nu uite că, în acelaşi timp, acelaşi sistem hulit le-a facilitat obţinerea unei diplome universitare la care, altminteri, nu ar fi visat.

Simulările au apărut în zilele noastre, când impostura a fost adusă la cote maxime, frauda fiind regula, și nu excepția. Iar examenul a fost transformat într-unul național. (Foto: Marius Dumbrăveanu/Inquam Photos)

Într-un local din centrul Bucureștiului intru să mănânc ceva rapid, între un curs și un seminar (am o „fereastră”). În timp ce aștept, aud constant un zgomot de ronțăit, ca și cum un rozător lucra fără pauză. (Guliver Getty Images)

Ne-am săturat ca nonvalorile şi incompetenţii să hotărască soarta noastră! Vrem o ţară cu oameni educaţi şi binecrescuţi, frumoşi, nu vulgari, oameni care să facă treabă, nu să îşi bată joc de noi. (Guliver Getty Images)

Cu sacou și papion sau cu un tricou negru de fan „metal” și blugi, sau purtând un costum al echipei, cele mai strălucite minți tinere din domeniul matematicii și fizicii la nivel mondial s-au reunit joi seara în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din București (ASE).

Vindem incultură. Toți o facem. Zilnic. Măcar puțin. Că n-avem bani. Dar cine are tupeul s-o spună? Aveam 20 de ani și mi-era atât de teamă că nu-mi plătesc chiria și părea o scuză atât de bună. Eram iresponsabilă. Eram 5 euro, bitte (FOTO: Domestic Film)

În urmă cu două săptămâni, Grațian Mihăilescu, un tânăr din Reșița, și-a făcut bagajul pentru plecarea în Bangladesh. Bunuri personale: câteva haine. Bagaj: 40 de kilograme de cărți de donat, două laptopuri de dat, șase mingi de bucurat copiii. Sufletul: plin.

A Patra Revoluție Industrială tinde să distrugă ceea ce a treia a creat: clasa de mijloc. Tehnologiile tind să înlocuiască multe slujbe călduțe, care cereau un nivel mediu de pregătire, accesibil celor mai mulți oameni, cu educație fără mari pretenții. (FOTO. Guliver Getty Images)

În România, există undeva o fericită și armonioasă comunitate a oamenilor perfecți. Totul acolo stă sub semnul infailibilului. Oamenii perfecți știu care român merită pedeapsa cu moartea și care nu. (Foto: Guliver Getty Images)

Elevul pe care îl auzeam deunăzi vorbind la telefon în stația lui 62, plângându-se de „jegoasa aia de maică-mea”, este elevul maltratat (etimologic, tratat rău) prin lipsa de autoritate a părinților și a școlii. (Adriana Neagoe / Inquam Photos)

Am auzit prima dată acum 10 ani că fac parte din generația X și că nu trebuie să îmi fac griji, e normal să nu mă prea înțeleg cu generația Y. (Foto: Guliver Getty Images)

Martorii bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii, se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei ţinta şi tind să evite agresorul, nefiind dispuşi să intervină (Foto: Guliver Getty Images)

Prima calitate a unui profesor este să aibă conștiința datoriei. Dacă este pătruns de ideea datoriei, aceea de a face educație, atunci toate acțiunile lui le va subordona acestui interes. Nu îi va păsa de alte influențe, dificultăți sau de imaginea proprie

E, în continuare, posibil ca Justiția și Universitatea să ia leapșa. Universitarii știu cât de multe sunt posibilitățile de a fura, de a înșela folosite de studenți și chiar de colegi. Justiția, cu atât mai mult. (Inquam Photos/Octav Ganea)

Guvernul Cioloș a prezentat miercuri un set de 47 de măsuri antisărăcie, care ar putea reduce, până în 2020, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie, cu peste jumătate de milion de oameni (FOTO: Facebook/ Dacian Cioloș)

Ne plângem că se „urâţeşte” limba, ne îngrozim când citim lucrările unor elevi la examenele de bacalaureat sau la admiterea la facultate (și ne mai și amuzăm dându-le, în fiecare an, pe cele mai „originale” la televizor sau în ziar), ne oripilăm când vedem greşeli peste tot. Dar ce putem face ca să schimbăm situația? (Foto Guliver/Getty Images)

Ce poate fi mai trist decât să te lupți cu prostul școlit, absolvent de înalte școli și mai ales MBA-uri obscen de scumpe? Bunica mea vehicula adesea o vorbă: „mamaie, unde e carte multă e și prostie multă.” (Foto Guliver Getty Images)

Trafic de influență, favoritism, „merge și așa”. Ca profesor, oricât de creativ ai fi, ai mâinile legate, pentru că „merge și așa”, ți se reproșează că dacă încerci să atragi atenția asupra unui comportament deviant, nu „vezi” copilul, unicitatea lui, nevoia sa de libertate. (Foto Inquam Photos / Octav Ganea)

În școli fenomene rele se propagă ca focul în bibliotecă, iar manualele și performanța multor dascăli agresează elevul, după cum spune profesorul Solomon Marcus (Foto Inquam Photos/ George Călin)

Acesta este limbajul lor extraterestru către niște bădărani de adulți care nu văd dimensiunea din care au coborât. Nu le înțeleg nevoia de libertate, de acceptare, de sens și relevanță. (Foto Ovidiu Micsik / Inquam Photos)

În jurul multor învățători, diriginți, profesori de materii de examen găsești adesea o gardă de de părinți fideli care stau cu simțurile încordate ca să le ghicească dorințele înainte ca ele să fie formulate

Auzeam printre copiii mai mici, rostită apăsat, jignirea „nemernicule!”. Cine mai folosește astăzi acest cuvânt, în afară de acea voce care dublează desenele animate și care încearcă să găsească traduceri eufemistice? (Foto Guliver Getty Images)

Echipa de robotică din care fac parte liceeni de la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București a câștigat recent locul 1 la concursul First Tech Challenge din Coreea de Sud

Vlad Alexandrescu vrea să propună Administrației Fondului Cultural Național înființarea unor rezidențe de creație pentru scriitori și artiști. În prezent, România este singura țară din Europa în care nu există astfel de burse

La fiecare ediție a Festivalului Enescu, România culturală deplânge lipsa unei săli de concerte adevărate, care să ofere o acustică pe măsura valorii artiștilor invitați să cânte la București. (Foto: Inquam Photos/George Călin)

Ni se oferă un simulacru de democrație, unele aspecte fiind introduse tacit și doar câteva supuse dezbaterii publice: creșterea numărului de opționale la decizia școlii, dispariția unei ore de română la a cincea și ora de latină la clasa a opta.

Un inginer electronist din nordul țării a pus la cale o academie sportivă pentru juniori. (Autor: Oana Sandu. Fotografii: Călin Ilea)

Ministrul Educației, Adrian Curaj, a anunțat că, de acum înainte numai universitățile vor putea retrage titlul de doctor, chiar și atunci când acesta este deținut de un demnitar (Foto:Ovidiu Micsik/Inquam Photos)

Winston Churchill spunea că nu ar trebui să irosim o criză bună, iar în unele cercuri politice şi economice asta a devenit o regulă de aur pentru cei care doresc să pună pe agenda publică o anumită tematică. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Jurnalista Gabriela Lupu a spus sâmbătă povestea abuzurilor pe care le-a suferit în copilărie din partea propriilor părinți. Mărturia sa le-a dat curaj și altora să vorbească despre rănile neînchise încă ale unei copilării traumatizante (Foto: Guliver Getty Images)

Nu îmi iese din cap replica unui cascador abulic, care se lăuda prin anii '90 în câte filme a jucat el și c-a avut și replici și bătăi și c-a schimbat nu știu câți cai și cel putin tot atâtea partenere, actrițe în vogă. Ce mai: mușchiul cu sclipici! Replica lui mă obsedează

„Sunt părinți care și-au pălmuit copilul o dată sau de două ori, care au o toleranță mai redusă la frustrare. Aceștia ar trebui să primească îndrumare pentru a oferi grijă într-un fel care răspunde nevoilor copilului. Cred că un număr uriaș de părinți vor să facă ce este mai bun pentru copiii lor, dar unii nu reușesc”

În generală, am asistat de nenumărate ori la pedepsele fizice aplicate de doamnă dirigintă: 20 de linii la palmă date cu muchia şi cu mare sete. Aţi văzut vreodată cum arată mâinile unui copil bătut la palmă? (Foto: Guliver Getty Images)

Odată cu pornirea procesului „o parte de Românie vs. Barnevernet și cealaltă parte de Românie” cetățeni, media, instituții de Stat am intrat în fibrilație morală, vădindu-se, dacă mai era nevoie, că lipsa de cultură informală ne face vulnerabili.( Foto Facebook // Norway Return the children to Bodnariu Family)

Avem o cultură educaţională care promovează un stil de educaţie bazat pe pedepsă şi pe critică. În România zilelor noastre, copiii încă sunt loviţi de către părinţi atunci când se comportă nepotrivit. Patru din zece părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor şi 6 din 10 copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor (Foto: Guliver Getty Images)

Un robot mătură în lung și în lat podeaua în căutarea unor bile pe care să le pună apoi în niște tuburi înalte. E un fel de cutie cu pereți laterali de alubond și cu un steag dacic desenat pe un panou de plexiglas aflat în față. I se spune Tancul

Prescurtarea din titlu se folosește, după cum bine știm, pentru îmbinarea din punct(ul) de vedere, la care facem apel, pentru a câștiga timp și spațiu, în notițele pe care le luăm, în diversele însemnări, SMS-uri etc (FOTO: Guliver Getty Images)

Disparitățile dintre venituri sunt mai deranjante de multe ori decât lipsurile personale. Așadar, oricât ar părea de ciudat în era globalizării, sărăcia este un concept relativ și cu localizare geografică strictă. (Foto Guliver Getty Images)

Mai țineți minte ora aia prizărită de latină din clasa a opta? Aia în timpul căreia făceam cu toții ba dirigenție, ba ce îi convenea dirigintelui sau dirigintei, engleză, română, matematică, educație civică, sport... (FOTO: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Acești așa ziși intelectuali seamănă cu acele păsări mici africane care curăță măselele hipopotamilor. (Cornel Putan/ Inquam Photos)

Meseria de profesor este considerată stresantă peste tot în lume. Peste 40% dintre dascăli renunță la predare în primii cinci ani de învățământ (FOTO: Dragoș Savu)