Care e rețeta autorității, în intervalul 5-9 ani?

Alexandru Voica este de părere că AI va accelera exodul creierelor din România. „Elevii români pasionați de AI nu vor mai putea să fie cum eram noi, care seara ne întorceam de la școală, citeam, programam și reușeam să facem performanță. Ce va face o astfel de persoană? O să se ducă în America și în China unde sunt supercomputerele, nici cu cea mai mare pasiune și cea mai mare dorință nu va mai putea rămâne în țară”,

Îi vedem zilnic. Ne intersectăm cu ei în trafic; așteaptă la semafor pe bicicletă, la 40 de grade. Ne aduc prânzul la birou sau cina acasă. Livrează pungi de cumpărături când nu avem timp să mergem la supermarket. Stau cocoțați pe schelele de pe șantiere ori cară cutii voluminoase în magazinele de mobile. Ne pregătesc cafeaua în baruri sau fac curățenie în hoteluri. Sunt muncitorii asiatici, cei mai mulți provenind din Nepal, pe care angajatorii din țara noastră îi importă pentru a acoperi deficitul de forță de muncă de la noi. Ce știm despre ei? Cu ce visuri și așteptări vin în România? Cum arată "acasă" pentru ei? Mulți nepalezi fac eforturi financiare peste posibilitățile lor pentru a ajunge să lucreze într-o țară din Europa pentru că în propria țară fie nu găsesc locuri de muncă, fie sunt plătiți foarte prost. Foto: Raluca Hatmanu/Arhivă personală

Fiecare început de an școlar aduce cu el și eterna discuție asupra reformei școlare. Marea reformă, cea pe care o așteptăm cu toții de la Revoluție încoace și care se tot anunță sub tot felul de forme, de la propuneri legislative la platforme cum a fost „România educată”. Din păcate, în ultimii ani nu au existat propuneri semnificative care să vizeze schimbarea mentalității și a modului în care ne raportăm la instituția școlară. Foto: Profimedia

Părintele poate să întrețină și el (in)voluntar starea de victimă a copilului. Îl fragilizează și îi transmite o viziune nerealistă, anume că pentru a reuși, are nevoie ca mediul extern să fie aseptic, fără vicii. Părintele ultraprotector începe sa creadă că societatea în general, școala în particular, nu face prea multe pentru copil. Prin această atitudine, părintele nu reușește altceva decât să îi scadă copilului respectul pentru cunoaștere, să-i crească indiferență față de societate și să îi cultive un statut de îndreptățit,

De cele mai multe ori, scufundarea în muncă si material este pentru părinte o surdină pentru propriile dureri din trecut, încă neclarificate. Foto: Dmitriy Shironosov/ Panthermedia/ Profimedia

Părinții sunt cei care aduc coerență sau haos în mediul de hrănire parental. Prin acțiunile lor, ei hotărăsc cât de ecologic este habitatul familial în care cresc copiii și cât de hrănitor este cocktail-ul de comportamente și valori pe care îl administrează prin educație și model personal. Această dimensiune este peste gene (epigenetic) și are potențialitatea de a face suprascriere pe echiparea naturală a copilului. Foto: Max4e Photo/ Alamy/ Profimedia

În lumea reală, aia sănătoasă la cap, feedback-ul este cel mai bun instrument pentru a-ți îmbunătăți calitatea serviciilor oferite. Foto: Inquam Photos

Partea nevăzută a lucrurilor este efortul major de transformare pe care îl depun universitățile pentru a-și îmbunătăți poziționarea în clasamentele internaționale, principalele instrumente care cuantifică succesul instituțiilor de învățământ.

Iată 4 variante, fiecare dintre ele fiind, de fapt, modelul după care conținem sau eliberăm energia apelor vii, libere şi năvalnice ale primei copilării. Foto: Tatyana Tomsickova/ Alamy/ Profimedia