Până în clipa de față, documentarul Recorder a realizat ceva important: câțiva magistrați au crăpat tăcerea din Justiție, câteva mii de oameni au ieșit să protesteze împotriva caracatiței din zisa Justiție. E un început bun, dar dezmembrarea monstrului poate fi realizată doar prin măsuri operative.
Președintele Dan a fost votat de 6 milioane de români în speranța că, spre deosebire de predecesorul său, va FACE ceva. După 7 luni, deosebirea față de Iohannis e că Nicușor vorbește mai mult. Cât privește făcutul, singurul gest clar asumat a fost să-l dea afară, după o lună, pe consilierul Ludovic Orban. Pentru vina de a nu crede în Drulă și a-l apăra pe Bolojan. În rest...
Despre Justiție nu ne-a spus decât că magistrații români muncesc mai mult decât cei din Europa. Că a văzut el cum vine grefiera cu căruciorul de supermarket plin cu dosare. Și nu l-a susținut pe Bolojan în încercarea de a tăia pensiile bestiale ale magistraților. Documentarul Recorder ar fi trebuit realizat din inițiativa președintelui la un nivel logistic mai ridicat, cu mijloace instituționale mult mai puternice decât ale jurnaliștilor. De pildă, e de crezut că SRI, de care președintele nu se atinge, nu știa tot ce e în ancheta Recorder? Corupția e peste tot, dar cea din Justiție e cea mai periculoasă, căci Justiția e puterea care poate pedepsi corupția. Pus în ofsaid, dl Dan a aruncat următoarele întrebări pe facebook: „Cine strânge probele și cine face sesizările? De ce nu avem încă un raport din interiorul sistemului de justiție, deși se vorbește de lucrurile astea de mult timp? Câte sesizări s-au făcut din interiorul sistemului de justiție pe faptele de care vorbim? Câte acțiuni în justiție s-au făcut pe faptele de care vorbim? De ce sunt doar trei magistrați în activitate care au acceptat să vorbească deschis cu reporterii? De ce nu a contracandidat-o nimeni pe Lia Savonea la conducerea Înaltei Curți?”.
Rar am văzut ceva mai lipsit de sens: răspunsul la toate aceste întrebări este în chiar documentarul Recorder: dictatura Savonea. N. Dan nu a rostit niciodată acest nume până a-l scrie acum pe net. Întrebările ar fi avut rost dacă le-ar fi adresat direct CSM, participând imediat la o ședință, așa cum l-a sfătuit gratis concediatul Ludovic Orban.
Mă veți întreba: de criticat, criticați, dar soluții aveți? Treaba mea ca gazetar e să critic, soluții să dea cei din conducerea statului, plătiți pentru asta. Totuși, propun o cale de acțiune:
Justiția monolit Savonea e foarte greu să fie spartă din interior. Trebuie un pickhammer din afară. Acesta poate fi Secția Specială de investigare a infracțiunilor comise de magistrați. Bineînțeles, nu cu cei doar 35 de procurori pe care îi are acum. Reorganizată, înzestrată cu procurori valoroși profesional, curajoși și onești (mai există, trebuie doar să-i cauți), subordonată direct Procurorului General care va fi numit de președintele Dan. Această Secție Specială ar putea ancheta cel puțin cazurile din documentarul Recorder.
Președintele Dan poate face asta. Sau altceva. Dar SĂ FACĂ, și repede, ceva cu cap și coadă. Altfel, va fi doar un postac pe facebook care „a văzut documentarul Recorder cap-coadă”.
P.S.
Nu îmi surâde ideea repunerii DNA în dreptul de a ancheta corupția magistraților. De ce? Deoarece șeful DNA, Marius Voineag, poartă la încheietura mâinii un complet de brățări, curelușe și mărgelușe.
P.P.S.
N-am mai trăit așa ceva de la momentul tălăzuirii mulțimii în Piața Palatului, în vreme ce N. și E. Ceaușescu își roteau ochii furioși și speriați în toate părțile. Aidoma CPEx, în spatele președintei CAB Arsenie au fost aliniați 3 bărbați și 6 femei care au tăcut mâlc. Intervenția judecătoarei Raluca Moroșanu, hotărâtă, curajoasă, întristată, precisă mi-a adus lacrimi în ochi. A spus doar atât: cu toată viața și cariera mea de 26 de ani în magistratură, confirm că tot ce a spus judecătorul Laurențiu Beșu este adevărat, suntem terorizați de conducere. Din sală s-au auzit destule aplauze, dar cred că au fost ale jurnaliștilor. Apoi, la tirul de întrebări care a urmat, singurul răspuns al lui Arsenie a fost: „Alo, alo, așezați-vă liniștiți la locurile voastre!”. O încercare disperată, cum nu credeam să văd într-o sală a Justiției române, a fost redarea, pe un laptop, a unui dialog dintr-un proces, care era menită s-o scoată isterică pe judecătoarea Daniela Panioglu; a fost oprită la jumătate, din gâtul mâinii, de Arsenie, pentru că arăta limpede că Panioglu avea dreptate.
Arsenie a pus capăt în forță conferinței de presă, condusă în stil Florin Iordache Altăntrebare, refuzând să răspundă întrebărilor tuturor jurnaliștilor înscriși pe listă.
Nu îndrăznesc să sper că pentru caracatiță va urma ce s-a întâmplat cu regimul ceaușist...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
