„Dacă vrei să ajungi cineva, trebuie să intri într-un liceu din top 10." Între costumul de bal și abandonul școlar: ce se întâmplă după Evaluarea Națională?

Adina Cuturela și fiul ei/ foto: arhiva personală 

Sunt mai puțin de două săptămâni până la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a și, ca părinte, simți presiunea din aer. Creștem numărul orelor de meditații, calculăm note și medii, facem scenarii. Copiii învață până târziu și toți aleargă spre un finish line al cărui sens nu e întotdeauna clar pentru ei.

Există ceva emoționant în imaginea unui adolescent de 14 ani, îmbrăcat frumos, la costum sau rochie de bal, la finalul clasei a VIII-a. Arată impecabil. Arată pregătit. Dar are el cu adevărat maturitatea să înțeleagă mesajele pe care i le dăm? Dar, poate, o întrebare mai bună este: ce exact îi transmitem?

„Dacă vrei să ajungi cineva, trebuie să intri într-un liceu din top 10."

„Lasă-l, mama, că și alții au trăit bine fără școală."

Prinși între aceste două voci – uneori în aceeași familie, uneori direcționate către același copil – adolescenții din România se confruntă cu o dilemă reală, nu abstractă, despre proverbialul drum al vieții.

Cifrele care se pierd printre alte priorități

Circa 30% dintre elevii care au intrat în clasa I acum 12 ani nu au mai ajuns să se înscrie la examenul de bacalaureat (sursa). România deține, an după an, un record pe care nu ni-l dorim: rata de părăsire timpurie a școlii în 2024 a fost de aproape 17%, cea mai mare din Uniunea Europeană, în ușoară creștere față de 2023 și mult peste media UE de 9,3%. (sursa)

Iar punctul de inflexiune al crizei este chiar momentul evaluării naționale. Aproximativ 4.500 de elevi de clasa a VIII-a au abandonat școala în 2023, echivalentul a 178 de clase cu câte 25 de copii. (sursa) Și asta nu e tot: peste 7.300 de elevi care începeau clasa a VIII-a în 2022 nu s-au mai înscris în clasa a IX-a în 2023, echivalentul a 295 de clase de liceu. (sursa)

Tranziția dintre gimnaziu și liceu rămâne unul dintre cele mai fragile momente din parcursul școlar. Motivele sunt cunoscute: dificultăți financiare, de transport și de adaptare la noul mediu școlar. Pentru 48% dintre familiile din mediul rural, banii abia dacă ajung de la o lună la alta, iar doi din zece părinți nu își susțin copiii să continue studiile la liceu după clasa a VIII-a. (raport Word Vision).

În plus, mai mult de unul din trei adolescenți lipsește de la școală pentru că trebuie să lucreze în gospodărie.

Costul acestor decizii individuale și colective este enorm. Un elev care abandonează școala înainte de absolvirea liceului câștigă pe durata vieții cu aproximativ 190.000 de euro mai puțin decât un absolvent de liceu, conform unui studiu realizat de Universitatea din București pentru AmCham România. (sursa)

Nu e doar o problemă de note

E ușor să privim Evaluarea Națională ca pe un simplu test de cunoștințe. Dar ea se petrece într-un context mai larg, în care copiii absorb, în aceste săptămâni, mesaje despre ce li se potrivește, despre valoarea lor și despre locul lor în lume.

Nu toți copiii se văd absolvind liceul teoretic din centrul orașului, dar asta nu înseamnă că nu au un viitor. Consilierea în alegerea unei cariere poate fi un instrument esențial în aceste momente, un spațiu în care un elev poate să întrebe „Ce pot eu să fac? Ce mi se potrivește mie?” fără să fie judecat. Așa încât, în această vară, după ce ne trec palpitațiile evaluării naționale, un grup de părinți și facilitatori certificați organizăm o serie de ateliere de orientare școlară pentru copii și grupuri de discuții pentru părinți din medii predispuse abandonului școlar. Creăm spații în care să gândim împreună, dincolo de etichete: nu GOAT, nu loser. Nu „liceul bun” vs. „restul”. Ci despre: Cine ești tu? Ce te motivează? Ce ai putea construi?

Fiecare copil are un traseu al lui. Rolul nostru nu e să îi spunem unde să ajungă, ci să îl ajutăm să vadă câte drumuri are la dispoziție.

Dar consilierea școlară, singură, nu poate opri valul de abandon. Necesită politici asumate la nivel politic și instituțional. Dacă noi, ca societate, nu facem din copii o prioritate, de ce am aștepta de la ei să facă o prioritate din țara pe care o vor moșteni? România nu are o problemă cu copiii lipsiți de dorința de a progresa în viață. Are o problemă de adulți care se uită la cifre și, în fiecare an, aleg să nu acționeze. Acesta este abandonul adevărat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp