„Antrenorul a tăiat-o la cabinele VIP, atacantul nu se dă dus de pe teren, spectatorii huiduie”. Cum se uită olandezul de la Cârlibaba la meciul politic al românilor

foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Mă apucă în zilele astea o tendință pe care nu am mai avut-o din perioada meciurilor Portocalei Mecanice, asta în adolescența mea – strig la televizor. Strigam la ecran ca să le explic jucătorilor ce e de făcut, ce nu au văzut, ce pericol apare. 

Acum strig la televizor când văd echipa națională PSD-PNL-UDMR pe teren și ratează șansă după șansă. Să vă prezint echipa – apărarea pare cât de cât bine organizată, cu fundașii Kelemen și Tánczos. Mijlocașul Ilie Bolojan e un jucător nou, tip Ronald Koeman, și ar putea să împartă jocul stânga-dreapta, dar se lasă intimidat de propriul lui coleg – atacantul Marcel C., vedeta grupului, tip Ronaldo, dar fără talent, care îi interzice lui Ilie B să paseze mingea altcuiva decât lui. Lipsa de talent a lui Marcel umple ecranul televizorului; orice plan sau orice pasă venind din spatele lui, el știe să rateze, se împiedică, șutând mingea în public, mai face câte o simulare – nimic nu iese.

Când un alt jucător i-a strigat ceva, nu am văzut clar cine, Marcel s-a așezat pe iarbă și a început să plângă – nu mai joacă. Restul jucătorilor au sărit în ajutorul lui, să-l scoată din depresia de scurtă durată. Publicul îl huiduie: „Marș, mă, Marcel!” – trei sferturi din ei nu-l mai suportă, literalmente, dar el mai face câte o plecăciune spre tribune, de parcă cu greu acceptă toate laudele. Jocul rămâne total neinspirat, te întrebi – chiar vor să câștige? E un meci plătit sau sunt toți terorizați de jucătorul celebru Marcel? Mă mir că publicul încă nu a invadat terenul, ca să își arate nemulțumirea.

Acum am ajuns și în prelungiri, așteptăm penalty-uri, probabil Marcel o să le ia pe toate, ca să fie măcar o înfrângere istorică. 

Strig la ecran, la antrenor, la ceilalți jucători mai capabili: scoateți-l afară sau puneți măcar un alt atacant lângă el, ca să mai avem o șansă! Dar antrenorul și-a luat ceva de băut, a urcat la cabinele VIP, unde, cu un rânjet larg, explică presei adunate autoprelungirea contractului său. Jocul nu îl preocupă. Sunt zvonuri despre un alt antrenor, cu nume de mareșal, dar bineînțeles că Marcel nu-l vrea – mai bine ar ocupa el și postul de antrenor!

Meciul la care participăm ca spectatori e, de fapt, un vis urât. România se află într-o criză politică și financiară și, pe deasupra, o criză de identitate adâncă, care nu o să treacă fără un plan care să abordeze furia poporului. Am mai scris – faptul că PSD, din nou, l-a pus pe dl. Ciolacu ca o cârpă roșie în fața taurului poporului român este clar dovada că partidul nu are nicio treabă cu bunăstarea românilor. Am văzut discursul de instalare al dlui Ciolacu, în care a încercat să copieze mult din discursul dlui Georgescu – dar nici la copiat nu se pricepe prea bine; despre apă, hrană și energie a vrut să vorbească, dar cuvântul „corupție” nu l-a pomenit... Mulți speră că sentimentul poporului pentru dl Georgescu o să se diminueze, dar nu o să se întâmple în condițiile date. În loc să-i taie vântul de sub aripi, guvernul face tot posibilul să creeze condiții ideale pentru dl Georgescu de a se înălța până dincolo de primul tur.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp