Am prietenii educați care au devenit fani AUR din lipsa unei alternative credibile. Propunerea mea, olandezul de la Cârlibaba, pentru domnul George Simion

Foto: Inquam Photos / George Călin

În ultimul timp apar pe Facebook numai postări cu fața domnului Simion de la AUR, promițând tot felul de lucruri improbabile – nici nu mai reușesc să deosebesc postările din campania AUR de glumele care se fac pe seama lui. Faptul este că atacul împotriva AUR a pornit este un semn de frică a partidelor existente, în opinia mea. Observ în mine o tendință care cu siguranță există și în societate – cu cât mai dur este atacat domnul Simion, cu atât mai simpatic devine – probabil din două motive. Primul ar fi că, în general, ținem cu "underdog-ul", iar al doilea este că știm de unde vin atacurile – din partea establishmentului care și-a împărțit bunurile și veniturile României!

Eu nu am nicio simpatie pentru partidele populiste în nicio țară – mă respinge categoric vulgaritatea discursului lor și xenofobia -, dar am observat că partidele moderate, în general, nu au un răspuns eficient contra forței populismului. Nici în Olanda – demonizarea partidului Wilders nu a făcut decât să crească partidul lui până în momentul în care a devenit un factor imposibil de ignorat în formarea guvernului. Așa ceva ar putea să se întâmple și în România!

Dar de unde atracția pentru domnul Simion? Am prieteni cu studii, cu cărți scrise, care s-au declarat fani AUR – justificarea lor constă în lipsa unei alternative credibile pentru a schimba ceva în România.

Impresia pe care mi-o lasă domnul Simion este cea a unui reparator de aparate casnice, căruia cu încredere poți să-i lași orice aparat să-l demonteze, dacă nu ai pretenții să-l și asambleze corect înapoi și să mai funcționeze. Cred că de aici vine atracția pentru el – ar putea să demonteze „cloaca" politică așa cum nu a reușit nimeni până acum. „Lasă-l pe el să facă treaba, după aceea vedem noi cum punem piesele la loc!”

Pentru că, de prea mult timp, partidele care dețin puterea nu au luat în serios dorința de schimbare a societății. Din contră – s-au baricadat cu toate mijloacele democratice. Pragul electoral de 5% este între cei mai sus în Europa, prin asta se opresc partidele noi să formeze sau măcar să intre în arena politică. Și votul proporțional cu liste închise duce la disciplină cadaverică în partid, totul se decide la vârful partidului. Dacă cumva ai fi putut identifica un politician ca lumea mai jos pe lista lor, nu poți să-l votezi direct, votul merge la partid, iar partidul decide tot. De aici vine sentimentul că ne trebuie ceva drastic, și speranța în ceva care nu poate să fie o soluție.

Dar dacă domnul Simion ar ajunge la putere, am și eu o propunere constructivă – nu ar fi bine ca toți cei care au făcut parte din sistemul politic dubios să fie trimiși la un stagiu în străinătate? Pentru că, din cauza lor, a plecat partea bună a populației din țară, nu ar fi corect să preia ei ștafeta. Frumos, cu Wizz Air, la sere sau la construcție – mult mai educativ și realist decât plimbările first class la Dubai pe spinarea poporului, cu care s-au obișnuit. Nu pledez pentru o soluție agresivă, nu propun un gulag ca pe vremuri, nici măcar închisoare – pur și simplu un birou de deplasare pentru foștii politicieni corupți și pentru toți cei din jurul lor care s-au consolat cu emolumentele puterii. În schimb, i-am putea chema înapoi pe toți cei cu experiențe în străinătate să ajute la refacerea țării.

Am și un slogan pentru domnul Simion inspirat de olimpiade. Înainte de revoluție, orice activitate sportivă sau culturală prestată de români în străinătate era hipercontrolată, ca nu cumva vreun membru să rămână în străinătate ca refugiat politic. Acum avem trafic liber în Europa, nu se compară, dar sportivii care au luptat pentru onoarea țării s-au exprimat clar – în România nu există condiții optime pentru dezvoltarea sportivă. Logic – sălile de sport s-au făcut, dar nu unde era nevoie, ci doar unde unii aveau de câștigat – în satul Brăiești, de exemplu. A numărat vreodată cineva câte săli de sport stau nefolosite în țara asta, cu buruieni cât ușa, sau lacăt pe gard? În sate unde mai au rămas doar bătrâni – cu banii altfel buni de investit în academiile sportive.

Și aici sloganul, o promisiune care ar fi frumoasă din partea domnului Simion - dăm tuturor sportivilor olimpici care, după ce au concurat într-un mediu superprofesionist și se întorc în țară, în ciuda condițiilor suboptimale, o medalie de AUR pentru patriotism!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp