„Avem planuri mari în viitor”. Visele ascunse ale lui Viktor Orban, în urma câștigării alegerilor de către Donald Trump

Foto: Francesco Fotia / Shutterstock Editorial / Profimedia

Fiind un țuțer trumpist desăvârșit, Viktor Orban, acest premier ireal și iliberal al Ungariei, i-a transmis lui Donald Trump un mesaj de felicitare în care a afirmat că „avem planuri mari în viitor”. Fără a cultiva spaime inutile, dar în limitele unui exercițiu contrafactual, cred că ar fi vorba despre planurile și visele nutrite dintotdeauna de conducătorii maghiari privind Ungaria Mare, planuri ce durează de o jumătate de mileniu, după Mohacs, 1526. De atunci, Ungaria a intrat într-un declin iremediabil recunoscut în celebra formulă fatalistă: „în afara Ungariei nu este viață și dacă este, nu este astfel” (Extra Hungariam non est vita, si est vita, non est ita (lat.)). 

Este vorba de un vis pe care și V. Orban îl nutrește și îl reactivează din când în când, la intervale mai mult sau mai puțin regulate, vis rezistent și permanent în mintea și sensibilitatea unor maghiari. „Planurile mari” s-ar putea origina dinspre un infantilism istoric al maghiarilor radicali și s-ar putea referi în mod concret la anexarea unor teritorii precum Transilvania, cu sprijinul amicului D. Trump, odată cu eventuala disoluție a NATO și totodată cu favorabilitatea climatului geopolitic din această parte a Europei, prin victoria lui Putin în Ucraina și prin similitudine cu anexarea teritoriilor ucrainene cucerite de către Rusia.

Dincolo de nerealismul acestor planuri, ele sunt totuși o realitate în mințile înfierbântate, precum cea a lui V. Orban, acest Gică Contra al Europei. Rezultat al aceluiași infantilism politic și istoric al personajului, aceste planuri pot deveni periculoase și pline de agresivitate specifică acestui ins mărunt, dar mult isteric. Îmi aduc aminte de două episoade din istoria recentă ale resurgenței acestor vise sau „planuri mari” pentru Ungaria. Primul episod se leagă de Campionatul mondial de fotbal din 1954, când în folclorul revizionist din zonele informale ale opiniei publice maghiare s-a vehiculat ideea că dacă Ungaria va câștiga finala pe care a jucat-o cu Germania la acest campionat, va „primi înapoi Transilvania”. Al doilea episod a fost cel din 1968, când URSS a invadat Cehoslovacia, iar ungurii radicali au așteptat și invazia României care făcea pe atunci o politică independentă față de Moscova, invazie care s-ar fi soldat cu cedarea Transilvaniei către Ungaria. În acest context unii maghiari așteptau nerăbdători, cu ochii nesățioși îndreptați spre orizont, apariția trupelor sovietice și în România. Iată că acest nemântuit conducător reactivează visele de mărire ale Ungariei odată cu „planurile mari pentru viitor” pe care le are cu fiorosul D. Trump.

Aștept posibilele reacții ale cromozomilor suveraniști din AUR, PSD și SOS în ceea ce privește neatârnarea și integritatea României, sau se fac că le plouă în farfuria tricoloră, ca întotdeauna lași, lătrători, dar toxici asemenea defunctului lor părinte-tribun, C.V. Tudor. La toate acestea putem să adăugăm integraționismul maghiar al UDMR-ului lui Kelemen Hunor, care paradoxal joacă și cartea autonomismului/suveranismului secuiesc în Transilvania.

P.S. Din fericire, Ungaria a pierdut meciul din finala cu Germania de la CM din Elveția, din 1954, cu scorul de 3 – 2, scor neașteptat, pentru că Ungaria avea o situație mai bună în campionat, dar Germania și-a adjudecat victoria sub denumirea istorică de „miracolul de la Berna”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp