Doru Radosav

Din toate acestea, rezidă și „aroganța” sa, în contrast cu hăhăitul lui Băsescu. Iohannis nu a dat cu capul în gura cuiva, asemenea mardeiașului de mahala, T. Băsescu. Trebuie să recunoaștem că unii români au prizat cu savoare astfel de manifestări. foto: Alex Nicodim/NurPhoto/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia

​Chipciu afirmă cu radicalitate, radiografiind societatea românească de astăzi aflată într-un acut conflict cultural, cu insistență asupra acelei părți din societate care a „votat un debil mintal” (n.r. - Călin Georgescu), două milioane de oameni, după care „nu trebuie să ne mirăm ce se întâmplă”. Același Chipciu constată cu amărăciune că timp de „40 de ani, am fost conduși de un dement, de un incult” (n.r. - N. Ceaușescu). foto: Profimedia

Avem toată îndreptățirea de a aprecia consecvența și repetabilitatea nesimțită a câtorva inși de a se întâlni în fiecare an la comemorarea morții lui Iuliu Maniu, aici la Sighet. Această consecvență și chiar încăpățânare depășește orice rațiune de partid, depășește cadrul restrâns al unei grupări politice, pierdută astăzi în mare parte, consecvență ce se înscrie într-un fenomen extra-partinic, și anume, manismul.

Crin Antonescu, acest Rică Venturiano al zilelor noastre, în discursul său de la Congresul PSD de desemnare a candidatului la președinție, este „condamnat” de destin să fie președintele României. S-a văzut cât de mult își dorește să fie în fruntea statului, probabil împins de soție, cu toate că doar cu câteva săptămâni în urmă își denunța unilateral, într-un mod total nefiresc și nevricos,contractul de candidatură cu PSD – PNL – UDMR, gest ce nu dădea bine nici în spațiul public românesc, nici în ceea ce privește imaginea României peste hotare.

​În ultimele săptămâni, fiorosul „bărbat” ajuns președinte al SUA, Donald Trump, s-a remarcat prin declarații teribiliste și total neavenite, precum cele care vor face „America mare, din nou!”. După părerea lui, SUA ar avea nevoie de noi teritorii, de noi țări, pe care să le cucerească: Groenlanda, Canada, Panama și câte altele. Toate acestea, dar mai ales Groenlanda, ar fi necesare pentru un spațiu de protecția al SUA, un spațiu strategic, mai pe scurt, un Lebensraum (spațiu vital), concept preluat din secolul al XIX-lea și foarte utilizat în sens radical de Hitler și naziști. ​Este vorba fără echivoc de tendințele expansioniste ale lui Trump, cel care vrea să schimbe lumea, frontierele, statele după închipuirea și delirul politic ale acestui ins care își reactivează genele teutonice cuceritoare, el fiind de origine germană.

Mitingurile recente pro-Călin Georgescu și AUR, care stăteau să derapeze în violențe, ne-au amintit de mineriadele din anii ’90. Lideri politici agresivi, asemenea lui I. Iliescu, G.V. Voiculescu, P. Roman și mai nou C. Georgescu și G. Simion, au inspirat și au condus astfel de manifestații ale mulțimii de clasă. Începute ca protest, degenerate în violențe, mineriada din 13-15 iunie 1990 a prăbușit definitiv în ochii lumii civilizate imaginea unei Românii eroice și admirate pentru curajul din decembrie 1989.

Trebuie să subscriem la adevărul de neocolit, și anume că clasa politică este chintesența de reprezentativitate a neamului nostru. Foto: Aleksey Butenkov / Alamy / Alamy / Profimedia

​Ordonanța de urgență a austerității demonstrează falimentul financiar al pesedismului, sau intrarea lui în incapacitate de plată. Este vorba, pe de o parte, de o incapacitate pe plan financiar-bugetar, iar pe de altă parte, de o incapacitate din punct de vedere politic. PSD începe să se fisureze pe interior în urma campaniei electorale recente. Liderii acestui partid au intrat într-un proces de expirare ca urmare a slabei pregătiri politice și intelectuale, ei fiind astăzi o adunare precară și impostoare: Ciolacu, Tudose, Stănescu, O. Vasilescu, Grindeanu expirat mai demult și total histrionic, poate doar Zetea de la Maramureș mai are ceva vână.

În nepriceperea lui, Marcel Ciolacu iar s-a ploconit în fața omologului său trumpist Viktor Orbán. (Foto: Vadim Ghirda/ AP/ Profimedia)

Parcă am trăi în atmosfera emisiunilor TV „Surprize, surprize”, prizate cu mare nesaț de marele și fericitul public, atmosferă în care Nicușor Dan a furat startul viitoarei campanii prezidențiale. El și-a anunțat, prin nebăgare de seamă și iuțeală de minte, candidatura, mișcare ce poate apărea ca o lovitură în moalele capului partidelor, mai ales PSD și USR. Deși Nicușor Dan a susținut că i-a anunțat pe șefii partidelor de intenția sa, pare-se totuși că surpriza a fost mare pentru posibilii viitori prezidențiabili, competitori cu el, precum și pentru premianții plini de vanități și de ambiții de mărire ca Toader Paleologu, Daniel Funeriu, Daniel David, degrabă poftitori la tistia prezidențială, dar și pentru trezitul din somnul de până la prânz, retorul desuet Crin Antonescu, de profesie soț de soție, eternă și inamovibilă eurodeputat. Toți aceștia au rămas „bouche bée” în fața sprintenelii și sprintului matematicianului.