Doru Radosav

Între 1 Decembrie (1918) și 22 Decembrie (1989) nu sunt în calendarul lunar decât 22 de zile, timp în care ne-am obținut libertatea. Sunt zile ce depășesc agenda strictă a timpului, deși ele sunt situate la o anumită distanță temporală, dar prin prisma libertății dobândite de poporul român, ele comprimă aceste diferențe, se supra-situează simbolic derulării timpului, sunt asociate în devenirea istorică drept complinitoare în planul libertății poporului român.

Huiduielile fac parte din spațiul libertății aferente democrației și omului modern, dar sunt articulate de lipsa regulilor, a normelor, fiind expresia unui comportament dezlănțuit și instinctual. Ele stau sub deviza „facem ce vrem, când vrem, cât vrem”. Dar manifestările zgomotoase și lătrătoare ale unor români au devenit atât o stare de fapt, cât și una de spirit în spațiul românesc. Toate acestea au apărut mai frecvent în condițiile emergenței curentului de opinie suveranist, izolaționist, antieuropean, dar mai ales antiromânesc.

Ar trebui să privim cu seninătate apropierea zilei naționale a României. În acestă zi, noi, românii, în manieră sintagmatică, adică o dată în fiecare an, ne strângem în „jurul aceleiași povestiri”. În vecinătatea povestirii se pot plasa atât de tocitele noțiuni de narațiune și de narativă care sunt ventilate în gurile mondenității agresive și pe alocuri agramate. Azi, totul a devenit narațiune și narativă.

Ambii au fost conectați organic la idealurile de libertate, democrație, de patriotism luminat, cu mari și definitive deschideri și compatibilități cu lumea și politica europeană.

Rusia a mai pierdut războaie. S-a istovit micul kaghebist, V. Putin, să-i țină lecții de istorie lui D. Trump în întâlnirile directe sau în convorbirile telefonice pe care le-au avut. (Foto: Profimedia Images)

Dacă facem apel la o tradiție intelectuală din spațiul românesc găsim exemple în ceea ce privește istoria alegorică atunci când vorbim de personaje politice importante ale țării, precum cele din istoria hieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. foto Getty

Pe de altă parte, V. Orban, își promovează iliberalismul, suveranismul, dar mai ales filorusismul prin cancelariile și conclavurile europene. foto: Profimedia

Acest candidat și-a proiectat, probabil, realizarea unei uniri dintre România și Basarabia, el de altfel fiind întemeietorul Partidului Național al Reîntregirii, care, în cele din urmă, a eșuat în rândurile PRM-ului lui Vadim Tudor. foto: AP / Profimedia

Există, de asemenea, un comportament total infantil și răuvoitor al unor eparhii ortodoxe de a construi în proximitatea noilor biserici greco-catolice edificii de cult ortodoxe emfatice și fățoase. foto Inquam Photos / Virgil Simonescu

Acest produs monstruos al lui A. Năstase, urmând de altfel cu precaritate o școală prestigioasă, farsorul V. Ponta, se pare că a lipsit de la cursuri... foto: Profimedia