Doru Radosav

Sistemul a devenit un adevărat dar, opresiv leitmotiv în discursul politic și electoral din ultimele luni. S-au încins într-un front de atac al sistemului tot felul de trepăduși: candidați prezidențiali, unii ziariști de plesneală, lexicologi de circumstanță și hermeneuți de pripas ai noțiunii și conceptului de sistem. Sistemul a devenit proiecția iluzorie a tuturor frustrărilor și neîmplinirilor noastre individuale și colective. Toți critică sistemul, toți sunt înveninați de revoltă împotriva sistemului.

Ceea ce este uluitor îl reprezintă faptul că la funeraliile Papei Francisc, D. Trump a fost privit ca un personaj peste măsură de important, mulți dintre liderii europeni și din lume s-au băgat în seamă să-l salute și să-i strângă mâna ... Foto: ABACA / Abaca Press / Profimedia

În România, ideologii comuniști au încercat să desacralizeze și evenimentul morții individului și să-l transforme într-un sentiment al trăirii derizorii și ridicole. Foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Vorbitul fără încetare poate evidenția și o stare de patologie socială pentru că a vorbi tot timpul ne înlocuiește propria viață și ființă și ne duce spre stări de tulburare obsesiv-compulsivă. foto: Inquam Photos / George Călin

​În urmă cu două săptămâni, remarcabilul intelectual Gabriel Liiceanu afirma la un post de televiziune că România este străbătută de două crize majore: criza de încredere și criza de adevăr. El aduce în sprijinul primei crize, cea a lipsei de încredere în clasa politică, exemplul lui Victor Ponta care „minte și atunci când este întrebat cât e ceasul”.

Un reper „istoric” al promovării limbajului violent aparține lui Traian Băsescu. De la loviturile cu capul în gură și până la alocarea „celor corupți țepe în Piața Victoriei” se derulează tot felul de excese și derapaje de limbaj ale acestuia, aspect ce argumentează un spirit primitiv și definitiv compromițător.

Războiul din Ucraina, victoria lui Trump în SUA, anularea alegerilor din România au galvanizat energiile și puterile politice ale lumii și totodată au declanșat la nivelul psihologiei colective isterii, emoții, dar și multă frică în spațiul public. Foto Inquam Photos / Octav Ganea

​Este cunoscută povestirea biblică în care se vorbește despre lupta lui David, viitorul rege al lui Israel, cu uriașul filistean, Goliat. Reprezentant al păgânismului, Goliat a fost biruit în această luptă de tânărul și firavul David, trimis al lui Dumnezeu, care l-a lovit pe acesta cu praștia și apoi „i-a luat sabia pe care a scos-o din teacă și i-a tăiat capul”. Foto: Profimedia

Cu alte cuvinte, amândoi adunați laolaltă, formează o sumă nulă, în sensul că ei nu produc nici o plusvaloare. (Profimedia Images)

Din toate acestea, rezidă și „aroganța” sa, în contrast cu hăhăitul lui Băsescu. Iohannis nu a dat cu capul în gura cuiva, asemenea mardeiașului de mahala, T. Băsescu. Trebuie să recunoaștem că unii români au prizat cu savoare astfel de manifestări. foto: Alex Nicodim/NurPhoto/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia