Doru Radosav

Ar trebui să privim cu seninătate apropierea zilei naționale a României. În acestă zi, noi, românii, în manieră sintagmatică, adică o dată în fiecare an, ne strângem în „jurul aceleiași povestiri”. În vecinătatea povestirii se pot plasa atât de tocitele noțiuni de narațiune și de narativă care sunt ventilate în gurile mondenității agresive și pe alocuri agramate. Azi, totul a devenit narațiune și narativă.

Ambii au fost conectați organic la idealurile de libertate, democrație, de patriotism luminat, cu mari și definitive deschideri și compatibilități cu lumea și politica europeană.

Rusia a mai pierdut războaie. S-a istovit micul kaghebist, V. Putin, să-i țină lecții de istorie lui D. Trump în întâlnirile directe sau în convorbirile telefonice pe care le-au avut. (Foto: Profimedia Images)

Dacă facem apel la o tradiție intelectuală din spațiul românesc găsim exemple în ceea ce privește istoria alegorică atunci când vorbim de personaje politice importante ale țării, precum cele din istoria hieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. foto Getty

Pe de altă parte, V. Orban, își promovează iliberalismul, suveranismul, dar mai ales filorusismul prin cancelariile și conclavurile europene. foto: Profimedia

Acest candidat și-a proiectat, probabil, realizarea unei uniri dintre România și Basarabia, el de altfel fiind întemeietorul Partidului Național al Reîntregirii, care, în cele din urmă, a eșuat în rândurile PRM-ului lui Vadim Tudor. foto: AP / Profimedia

Există, de asemenea, un comportament total infantil și răuvoitor al unor eparhii ortodoxe de a construi în proximitatea noilor biserici greco-catolice edificii de cult ortodoxe emfatice și fățoase. foto Inquam Photos / Virgil Simonescu

Acest produs monstruos al lui A. Năstase, urmând de altfel cu precaritate o școală prestigioasă, farsorul V. Ponta, se pare că a lipsit de la cursuri... foto: Profimedia

A stârnit o oarecare rumoare în spațiul public articolul lui G. Liiceanu în care îl „idolatriza” pe premierul I. Bolojan așezându-l chiar în rândul marilor bărbați ai României moderne, precum M. Kogălniceanu, Carol I, Ion C. Brătianu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu. În primul rând, trebuie să recunoaștem că este vorba de stilistica particulară a unui intelectual de prim plan al României contemporane, un intelectual pe cât de temeinic, pe atât de sensibil cu neliniștile și frământările românilor.

Această întrebare era una colectivă adresată unui personaj imaginar, dar care simbolizează în esență politica guvernării Iuliu Maniu înainte de ieșirea de la putere a PNȚ în 1933 și înlocuirea lui cu PNL. Era o întrebare a alegătorului mic, țăranul, care a fost afectat în mod direct de politica economică de redresare bugetară a guvernelor țărăniste din perioada interbelică. foto: Historic Images / Alamy / Profimedia