Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
În timpul comunismului, într-un adevărat context orwellian, am fost virusați definitiv atât în ființa noastră individuală, cât și în cea colectivă, cu consecințe evidente transgeneraționale în comportamente, atitudini, mentalități, dar și la nivelul limbajului care conține puternice marcaje agramate ale limbii de lemn.
În acest sens, am fost șocat de un exemplu întâlnit pe un afiș la Facultatea de Științe Politice, Administrație Publică și Comunicare din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, exemplu care poate fi citit la intrarea în instituția universitară, acum, în preajma admiterii, cu următorul text de promovare: „La FSPAC poți să fii orice vrei să fii”. Pe lângă formularea agramată ce incorporează o evidentă tautologie, expresie a limbajului de lemn, acest text transmite un mesaj absolut și exclusiv și anume că această facultate este facultatea tuturor facultăților, a tuturor posibilităților, indiferent de pregătirea pe care o livrează. Este o facultate bună pentru toți și pentru toate, pentru oricine, pentru orice fel de specialitate. Este o instituție de învățământ superior care se poate substitui tuturor facultăților deoarece de aici poți deveni orice: medic, inginer, politolog, jurnalist, economist, lider politic, profesor, croitor, fierar betonist, hairstylist, îndrumător în toate și al tuturor.
Toate acestea îmi aduc aminte de universitatea tuturor universităților din comunism, anume de celebra Academie a lui Ștefan Gheorghiu, înaltă școală de partid unde viitorii activiști comuniști, școliți aici, au fost buni „în toate cele ce sunt/și-n cele ce mâine vor râde la soare”. Acești abosolvenți de „Ștefan Gheorghiu”, de extracție proletariană, au dispus fără de măsură de soarta românilor.
FSPAC este afină cu o facultate similară din București, și anume Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), care deține toată legitimitatea moștenirii atât instituționale, cât și în spirit a Academiei „Stefan Gheorghiu”. Bazele acestei SNSPA au fost puse de foști lectori comuniști ai acestei academii, precum Lică Secăreș, Volodea Pasti și Joșca Boda, o tripletă epigonică a lui K. Marx, Fr. Engels, V.I.Lenin, dar care între timp au devenit doctrinarii și ideologii oțeliți ai unei linii politice din care au făcut parte FSN, PD(L), PSDR și PSD. Acest SNSPA este astăzi frecventat și absolvit cu asiduitate la nivel licență, dar mai ales la nivel masterat de mulți actuali lideri politici ai țării. FSPAC reia indirect aceleași metehne comuniste, în care excepționalismul și exclusivismul („poți fi orice vrei să fii”) sunt, în fond, expresia celui mai indigest provincialism.
Îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută cu mulți ani înainte, în epoca comunistă, când fiul unui coleg de serviciu a fost admis cu brio la Facultatea de Silvicultură de la Brașov. Cu această ocazie, colegul meu a fost felicitat pentru reușita fiului său și de un activist de partid, proaspăt absolvent de „Stefan Gheorghiu”. Colegul meu, om hâtru cu toate ironiile în buzunar, i-a răspuns că facultatea pe care o va urma fiul său nu este atât de valabilă, de prestigioasă, de renumită, precum Academia „Stefan Gheorghiu”. Activistul de partid, plin de fudulie, i-a replicat, cu toată convingerea și responsabilitate comunistă, „Să știi că noi, absolvenții Academiei „Ștefan Gheorghiu” suntem buni la toate și oricând putem conduce treburile țării”.
Așadar, comunismul se prelungește dincolo de timp, în toate generațiile, chiar și în cele tinere de astăzi, care sunt fatalmente subjugate și dirijate de aceleași reflexe și instincte din comunism. Prin urmare, comunismul este supragenerațional, supramundan, supratemporal, fiind o adevărată stafie care încă ne bântuie mințile, sufletul și imaginarul nostru colectiv.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.