Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Să știi că noi, absolvenții Academiei «Ștefan Gheorghiu», suntem buni la toate și oricând putem conduce treburile țării”. Despre comunismul din noi

sala omnia

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În timpul comunismului, într-un adevărat context orwellian, am fost virusați definitiv atât în ființa noastră individuală, cât și în cea colectivă, cu consecințe evidente transgeneraționale în comportamente, atitudini, mentalități, dar și la nivelul limbajului care conține puternice marcaje agramate ale limbii de lemn.

În acest sens, am fost șocat de un exemplu întâlnit pe un afiș la Facultatea de Științe Politice, Administrație Publică și Comunicare din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, exemplu care poate fi citit la intrarea în instituția universitară, acum, în preajma admiterii, cu următorul text de promovare: „La FSPAC poți să fii orice vrei să fii”. Pe lângă formularea agramată ce incorporează o evidentă tautologie, expresie a limbajului de lemn, acest text transmite un mesaj absolut și exclusiv și anume că această facultate este facultatea tuturor facultăților, a tuturor posibilităților, indiferent de pregătirea pe care o livrează. Este o facultate bună pentru toți și pentru toate, pentru oricine, pentru orice fel de specialitate. Este o instituție de învățământ superior care se poate substitui tuturor facultăților deoarece de aici poți deveni orice: medic, inginer, politolog, jurnalist, economist, lider politic, profesor, croitor, fierar betonist, hairstylist, îndrumător în toate și al tuturor. 

Toate acestea îmi aduc aminte de universitatea tuturor universităților din comunism, anume de celebra Academie a lui Ștefan Gheorghiu, înaltă școală de partid unde viitorii activiști comuniști, școliți aici, au fost buni „în toate cele ce sunt/și-n cele ce mâine vor râde la soare”. Acești abosolvenți de „Ștefan Gheorghiu”, de extracție proletariană, au dispus fără de măsură de soarta românilor.

FSPAC este afină cu o facultate similară din București, și anume Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), care deține toată legitimitatea moștenirii atât instituționale, cât și în spirit a Academiei „Stefan Gheorghiu”. Bazele acestei SNSPA au fost puse de foști lectori comuniști ai acestei academii, precum Lică Secăreș, Volodea Pasti și Joșca Boda, o tripletă epigonică a lui K. Marx, Fr. Engels, V.I.Lenin, dar care între timp au devenit doctrinarii și ideologii oțeliți ai unei linii politice din care au făcut parte FSN, PD(L), PSDR și PSD. Acest SNSPA este astăzi frecventat și absolvit cu asiduitate la nivel licență, dar mai ales la nivel masterat de mulți actuali lideri politici ai țării. FSPAC reia indirect aceleași metehne comuniste, în care excepționalismul și exclusivismul („poți fi orice vrei să fii”) sunt, în fond, expresia celui mai indigest provincialism.

Îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută cu mulți ani înainte, în epoca comunistă, când fiul unui coleg de serviciu a fost admis cu brio la Facultatea de Silvicultură de la Brașov. Cu această ocazie, colegul meu a fost felicitat pentru reușita fiului său și de un activist de partid, proaspăt absolvent de „Stefan Gheorghiu”. Colegul meu, om hâtru cu toate ironiile în buzunar, i-a răspuns că facultatea pe care o va urma fiul său nu este atât de valabilă, de prestigioasă, de renumită, precum Academia „Stefan Gheorghiu”. Activistul de partid, plin de fudulie, i-a replicat, cu toată convingerea și responsabilitate comunistă, „Să știi că noi, absolvenții Academiei „Ștefan Gheorghiu” suntem buni la toate și oricând putem conduce treburile țării”.

Așadar, comunismul se prelungește dincolo de timp, în toate generațiile, chiar și în cele tinere de astăzi, care sunt fatalmente subjugate și dirijate de aceleași reflexe și instincte din comunism. Prin urmare, comunismul este supragenerațional, supramundan, supratemporal, fiind o adevărată stafie care încă ne bântuie mințile, sufletul și imaginarul nostru colectiv.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabriel check icon
    sunt intru totul de acord cu cele punctte in articol pana la a continua sa dam vina pe comunismul ceausist. da, inca suntem profund comunisti si nu ne-am revenit, dar nu este eminamente datorat epocii de trista amintire. eu cred ca nu am fi avut comunism daca nu aveam in societate un numar semnificativ de cetateni care sa imbratiseze ideile comuniste. daca am fi avut suficienti opozanti atunci puteam sa deturnam comunismul fortat de la a-si atinge scopul. la fel si acum. suntem comunisti nu pentru ca nu ne-a trecut ci pentru ca o forma d egandire trebuie sa existe si cat timp nu punem altceva in loc, vechea forma continua sa existe. dar nu putem si nu e ok sa dam vina sute de ani pe acelasi lucru.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Comunismul a stricat cam trei generații. Efectul e în oglindă: avem nevoie de trei generații ca să ne vindecăm. Acum merge pe a doua.
    • Like 1


Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult