Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Cele mai negre 12 ore din viața mea”. Povestea rezidentei neonatolog care a venit să asigure o gardă la Botoșani și nu a mai plecat. Podcast de fapte bune

„L-a adus într-o bocceluță asistenta care l-a văzut că este bine format, țipă, respiră. Și a coborât două etaje, cât ne despărțeau, să îi oferim îngrijirea necesară. Cântărea 900 de grame și mama nu știa câte luni de sarcină are. Băiețelul a fost considerat avorton inițial”, povestește Carmen Zaboloteanu, medic specialist neonatolog, despre unul dintre copiii ajunși în secția pe care o conduce la Spitalul Județean de Urgență Botoșani.

După patru ani de interimat, doctor Carmen Zaboloteanu este șefa secției de Neonatologie de la Spitalul Mavromati Botoșani. În urmă cu opt ani a ajuns aici, ca rezident, trimisă de la Iași ca să asigure o gardă, și nu a mai plecat. Își amintește că și-a sunat profesorii plângând pentru că, în respectiva gardă, avea un nou-născut în stare gravă și nu știa ce să îi facă. Răspunsul dascălilor i-a dat putere, așa că rezidenta de atunci a ventilat manual copilul, „la balon”, timp de 12 ore până când micuțul a fost transferat la Iași.

De atunci prin mâinile lui Carmen Zaboloteanu au trecut sute de copii, iar ea le-a transformat viețile într-o responsabilitate personală.

„Au fost cele mai negre 12 ore din viața mea”, spune Zaboloteanu, la Podcastul de Fapte Bune: „După o oră nu-ți mai simți degetele, apoi nu-ți mai simți brațele. Dar cel mai tare te sperie că o să obosești, că nu o să mai faci față. E o dublă oboseală: fizică și psihică”, povestește doctorul.

Puteți asculta Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.

Imaginați-vă că un copil sănătos are 30-40 respirații pe minut, iar unul pus pe ventilație 50-60 de respirații pe minut. Ori dacă nu ai aparat trebuie să reglezi fizic. Să faci din degete o mișcare timp un minut de minimum 50 de ori. Și înmulțiți efortul cu o oră, cu două, cu douasprezece ore, iar pacientul asupra căruia execuți manevra medicală să cântărească nici două kilograme. Asta a făcut rezidenta Zaboloteanu în prima ei gardă la Botoșani. „Mi-am sunat profesorii și le-am spus că nu mai pot sta aici. Să stau cu mâinile goale și să nu fac nimic. Cam asta a fost prima impresie. Voiam să plec, pentru că era complet diferit față de ceea ce învățasem. Dar a trecut cale lungă de atunci. Profesional aș fi ales un alt oraș care face treabă în medicină dacă lucrurile nu s-ar fi schimbat”, mărturisește astăzi doctora.

Carmen Zaboloteanu a rămas la spitalul din Botoșani, care avea o maternitate de nivel II, dar și-a dorit să-și trateze pacienții ca o clinică de nivel III. „Să nu depindem de altcineva. Din punct de vedere legal facem ce e mai bine pentru copil. Dacă e nevoie de transfer încercăm mai întâi transferul. Dar de cele mai multe ori ni se refuză și nu putem sta să ne uităm la un copil cum merge prost. Noi am fost pregătiți să facem medicină la un nivel ridicat. Nu e ca și cum nu am ști partea asta de medicină. Dar când știi ce să faci și nu ai cu ce e chiar păcat. De aici s-a născut dorința noastră să dotăm secția cât mai bine. Orice aparat nou apărea voiam să avem și noi”.Zaboloteanu punctează că poate părea egoism profesional dorința de a avea aparatură de top într-o secție medicală de nivel II, acoperită legal în situația în care se confruntă cu un nou-născut prematur sau cu grave probleme de sănătate. Spune însă că doar oferind pacienților servicii medicale și îngrijiri complexe ea și colegii ei pot dormi liniștiți: „Ne-am făcut treaba cum trebuie”. Propoziția asta revine pe parcursul dialogului cu medicul.

A înțeles repede că un aparat, precum cel de ventilație, de exemplu, face diferența între viață și moarte. A văzut rezultatele, așa cum a văzut și reacția mamelor când le propune un transfer la o altă secție din țară, de nivel superior. „Am văzut că se face treabă și aici. Prefer să merg pe mâna dumneavoastră”, ceea ce este un răspuns bun, care te motivează, explică Zaboloteanu. Spune că rezultatele au început să se vadă și altfel. Când a organizat Ziua Prematurității în oraș și au venit părinți cu copii deja mari, pe care ea îi uitase, dar mamele îi aminteau eforturile medicale. Ori când colegii de spital, ginecologi, au început să nu mai trasnfere cazurile grave în alte unități medicale: „Ne chemau de acasă, trăgeau de noi. Se vedea o îmbunătățire de la zi la zi, care te făcea să continui”, mai spune Carmen Zaboloteanu.

În timp au venit și sponsorizări ori donații, precum cea a unei doamne care a dorit să-și păstreze anonimatul. Femeia a ales să cumpere din bănuții puși de-o parte un incubator pentru secția de neonatologie. „Oamenii au început să afle că există o secție în care se află copii în nevoie și că viața extrauterină pune uneori probleme. Ca să imiți natura este scump și costă. E păcat să pui preț pe viață”, afirmă doctora pentru Republica. „Asta ne-a făcut să fim egoiști și la fiecare șansă de a obține o nouă finanțare nu am spus niciodată Nu”.

Pandemia a mai fost încă o perioadă în care aparatura și omenia au făcut minuni la Mavromati Botoșani. Un făt considerat avorton i-a fost adus de către una dintre asistente într-un scutec, își amintește doctorul Zaboloteanu: „L-a adus într-o bocceluță asistenta care l-a văzut că este bine format, țipă, respiră. Și a coborât două etaje, cât ne despărțeau, să îi oferim îngrijirea necesară. Cântărea 900 de grame și mama nu știa câte luni de sarcină are. Eram la începutul pandemiei: când nu se făcea niciun transfer și dura o săptămână până se făcea un test Covid. Copilul acesta nu ar fi avut nicio șansă și atunci i-am oferit tot ce știam că ar fi primit la un nivel III. Și puteam să mă culc liniștită că acest băiețel a beneficiat de tot ceea ce-i trebuie. Poate suntem egoiști că putem noi să dormim noaptea pentru că ne-am făcut treaba cum trebuie chiar și în situații în care drumurile sunt blocate.”

Să-ți faci treaba se vede și în cifre, pentru că mortalitatea infantilă la Botoșani a scăzut, un oraș aflat mult timp pe locul II ca statistici negre. „Îmi era rușine. Simțeam că nu-mi fac treaba. Am ajuns acum de la 12.8 la 6.8. Scăderea se vede și probabil lucrurile se mișcă într-o direcție bună”, spune invitata Podcastului de Fapte Bune. Astăzi în secția pe care o conduce sunt patru medici activi și încă unul, „o colegă aflată în concediu creștere copil”. Toți sunt medici specialiști neonatologi, ceea ce înseamnă că toți vorbesc aceeași limbă și vor să știe tot ce e nou și se întâmplă în clinici de top. „În centrele de nivel III vezi acum copii care în urmă cu 10 ani nu ar fi avut vreo șansă; vezi minuni”, spune doctorul Zaboloteanu. „Și atunci îți dorești și tu să faci asta. Îți dorești să ai copii pentru care să nu poți spune că nu ai nicio șansă”. Întrebată ce înseamnă pentru ea un medic specialist neonatolog, medicul dă rapid definiția: „e persoana aia care luptă pentru fiecare copil și consideră o provocare să obțină noi reușite în îngrijirea nou-născutului. O patologie mai gravă nu înseamnă neapărat abandonarea luptei, ci chiar o provocare ca să faci ceva”.

O provocare în care aparatura performantă și știința de carte îți sunt aliați, așa că în secția de Neonatologie de la Spitalul de Urgență Mavromati Botoșani parte din aparatură a fost achiziționată recent cu sprijinul Fundației Vodafone România, prin Fondul Viață pentru Nou-Născuți. Zilele trecute un bebeluș prematur a fost salvat datorită noilor echipamente, iar medicul spune, din inimă, Mulțumesc.

În România, la fiecare șapte ore, un nou-născut moare într-o secție de neonatologie insuficient dotată. Fundația Vodafone România a alocat 4,5 milioane de lei pentru proiecte de modernizare și dotare a unor secții de neonatologie din spitale din țară cu aparatură medicală, sisteme de telemedicină, dar și pentru pregătirea echipelor medicale.

Fondul Viață pentru Nou-Născuți este un program național de combatere a mortalității infantile prin creșterea capacității de îngrijire a nou-născuților cu afecțiuni grave din cele mai vitregite secții de neonatologie din România.

Fiecare dintre noi poate susține acest proiect trimițând un sms cu textul RITM la 8845. Cu o donație de 2 euro / lună nou-născuții cu grave probleme de sănătate pot fi ajutați.

Ce mesaj are șefa secției de Neonatologie a Spitalului de urgență Mavromati Botoșani pentru aceia dintre noi care putem schimba ceva în sănătate, cu o donație ori cu un SMS, ce rol are karma și ce știe un părinte al cărui copil e internat într-o secție de terapie intensivă, aflați la Podcastul de Fapte Bune susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult