„Profesorul trebuie, prin ceea ce face, să susțină formarea încrederii în sine a elevului: Poți să faci. Mintea ta poate face, tu ești un câștigător”, spune Gabriela Deliu, care a luat parte la un proiect cu un curriculum de tip STEM, creat de cercetătorii de la Institutul de Fizică a Pământului.

Pacienții nu vor lucruri extraordinare. „Nu sunt foarte mulți oamenii care se plâng că nu e gresie nu știu de care și tâmplărie sofisticată într-o unitate medicală de stat. Pacientul vrea să știe doar ce i se întâmplă în spital, cât de aproape e de scopul pentru care a venit acolo și de ce mai are nevoie ca să își îndeplinească acest obiectiv”, crede doctor Laura Mihaela Suciu, șefa secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean Mureș, invitată la „Podcastul de fapte bune”.

„Fizica Altfel înseamnă să știi să păstrezi o conexiune permanentă cu elevii. Să fii conectat la ei, iar ei vor fi în felul acesta conectați la tine. Să nu fii acel profesor care întoarce spatele clasei și scrie pe tablă cu markerul și scrie și scrie și scrie, iar elevii nu fac altceva decât să copieze, încercând să țină pasul cu scrierea fără să înțeleagă ceva.”, spune Laurențiu Badea. (Inquam Photos / Octav Ganea).

„Cele mai multe donații prin SMS merg către infrastructura din sănătate și către educație, arată statisticile”, spune Angela Galeța, directoarea Fundației Vodafone România. „Dacă X la sută se duce pe chirie, X la sută pe mâncare, să fie și un procent de 5%, poate 10%, care să meargă spre cauzele sociale. Poate de aici ar trebui să înceapă discuția”, crede Mirela Oprea consilier de filantropie. Despre știința de a dărui, în „Podcastul de fapte bune”, găzduit de Diana Marcu.

„Cunosc oameni care au un portofoliu de donații prin SMS. Au vreo 12 cauze la care donează. Și singurul lor criteriu este ce m-a făcut să simt în stomac. E un criteriu excelent”, spune Mădălina Marcu, consilier de filantropie (Inquam Photos / George Calin).

„Am în cabinet un agresor care îmi povestește niște lucruri care și pe mine mă scutură și îmi vine să mă gândesc de multe ori: „Doamne, dar cum s-a întâmplat povestea asta..” Mintea mea emoțional va veni să îmi spună: „Să faci tot ce poți să te protejezi” – pentru că simți pericol într-un astfel de context. Pe de altă parte, am învățat de-a lungul timpului că, oricât de dure sunt comportamentele pe care le aud, ele au sens dacă eu îmi dau voie să ascult povestea. Și nimeni nu rănește din prea multă bucurie”, spune Raluca Anton, doctor în psihologie.

Violența, mai ales violența împotriva femeilor, e o problemă de sănătate națională. E momentul să vorbim toți despre asta, spune Oana Sandu, jurnalist. Ea documentează, scrie și vorbește public despre violența în familie de opt ani. De ce o face, aflați din Podcastul de fapte bune.

Imaginați-vă un robot care ar culege merele dintr-un copac fără ajutorul nostru, ori un dispozitiv care ne-ar avertiza când un răpitor se apropie de animalele dintr-o curte.

„Fata mea a fost victimă colaterală a bullyingului, pentru că ea nu suporta să vadă cât de răi sunt colegii. Am descoperit că în clasa întâi ea își petrecea toate pauzele la toaletă. A fost modalitatea ei de a se feri de aceste răutăți”, mărturisește Nadia Tătaru, militantă anti-bullying în școala românească. Puteți asculta Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.

„Copiii gândesc spațial, au gândire intuitivă (...) E ceva în copii, să cerceteze ei lumea, să vadă că iese din mâna lor ceva, să aibă provocări pe care le duc la bun sfârșit. Mi se pare un lucru foarte trist când vezi că școala, în multe situații, stinge bucuria care ar trebui să însoțească cunoașterea”, spune Cristian Hatu,