24 ianuarie a trecut, Moldova încă așteaptă „unirea” cu restul țării

sursa foto: Inquam Photos

Și în acest an, la 24 ianuarie, Piața Unirii din Iași a găzduit festivitățile Zilei Unirii Principatelor Române. Conform legii 171/2014, aceasta e o „zi de sărbătoare națională”, în care „autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza și/sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile”. Legea nu-i împiedică pe politicieni să-și facă propagandă, nici cetățenilor să-i conteste (nu că ar trebui s-o facă) în cadrul festivităților. Ziua Unirii Principatelor Române e o ocazie pentru „autorități” (președintele țării, șefi de partid, miniștri, primari, șefi de biserici etc.) de a-și consolida poziția în propriile organizații și de a se răfui cu adversarii.

În timp ce politicienii și reprezentanții instituțiilor de forță de la putere și-au făcut campania electorală pe scenă, partidele de opoziție au făcut propria campanie dincolo de garduri, iar jandarmii și polițiștii în civil au ținut taberele departe unele de altele și, pe cât posibil, departe de activiștii civici și de cetățenii neafiliați. Politicieni de la toate partidele au rostogolit la microfon cuvinte precum „unire”, „unitate”, „neam”, „Iașul”, „Domnitorul Moldovei”, „pericolul extern”, dar nu ne-au spus ce au făcut concret pentru regiunea Moldova (infrastructură? investiții strategice? apărare pe Prut?), astfel încât Moldova să se „unească” cu restul țării.

Ne amintim că, în 24.01.2020, președintele Klaus Iohannis a fost huiduit la Iași când, aflat în campanie electorală împotriva PSD, amintea moldovenilor cât de importantă era pentru aceștia A8, deși nicio acțiune a sa și a Guvernului de el controlat nu făcuse nimic relevant pentru infrastructura Moldovei.

Unirea se va împlini când regiunea Moldova va fi tratată în mod egal cu celelalte regiuni ale României, când se va dezvolta, când locuitorii săi nu vor mai fi forțați să o părăsească în masă, din cauza sărăcirii la care politica statului centralist o supune, spuneam noi atunci. Drept răspuns, premierul de atunci, Ludovic Orban, a ales să îi certe pe moldoveni la microfon, făcându-i urmași ai lui Vogoride, carevasăzică dacă criticau puterea de la București, moldovenii din Piață erau automat și împotriva Unirii.

În acest an, un nou președinte a fost subiectul principal al știrilor zilei de 24 ianuarie. Presa mainstream a reținut că Nicușor Dan a ținut lecții de civism celor ce-l huiduiau în Piața Unirii, mai precis protestatarilor din partidele de opoziție, lecții în esență corecte (nu le reiau aici, au fost dezbătute pe larg de toată lumea). Însă altele erau așteptările cetățenilor din Piața Unirii de la instituția președinției.

Nicușor Dan și-a câștigat mandatul promițând intervenții structurale în justiție, în sistemul de pensii, o reformă administrativ-teritorială, reformarea serviciilor secrete. Înfruntarea oricăreia dintre aceste probleme, ca să nu mai vorbim de cele specifice Moldovei, l-ar fi pus pe Nicușor Dan în dificultate. În piață, au existat pancarte – vizibile pentru toată lumea de pe scenă – în care președintele și ceilalți politicieni ai puterii erau chemați să dea socoteală pentru problemele din sistemul de justiție rămase nerezolvate, bannere care aminteau de Autostrada 8 și, în general, de discriminarea pe care puterea de la București o face când vine vorba de investițiile pentru regiunea Moldova.

Și unele, și altele au fost invizibile pentru ochii prezidențiali. În schimb, președintele a aplicat cu abilitate rețeta electorală cu care a câștigat alegerile, aceea de principal opozant al extremiștilor. Problemele de fond ale țării au fost mai puțin importante pentru Nicușor Dan și fanii săi, ele au fost date la o parte de o chestiune secundară, deși reală și cu mare conținut emoțional, și anume modul incorect de a protesta al partidelor de opoziție. E din nou victoria formei asupra fondului.

Grație agitației celor de la AUR, Nicușor Dan a plecat de la Iași încărcat cu energia sa electorală preferată, cea care l-a făcut președinte în 18 mai 2025: omul providențial care adună în jurul său forțele democratice, pro-europene, care ne salvează de extremiști. Problema modelului omului providențial, pentru unii adevăr absolut, pentru alții blasfemie, este că se termină fie cu adorarea, fie cu diabolizarea președintelui Nicușor Dan, lăsând pe dinafară pe oricine îl critică argumentat. În plus, la fel de periculos e că modelul paternalist tinde să absolve partide și cetățeni de la răspunderea pentru problemele cu care societatea noastră se confruntă.

Între timp, s-a făcut miercuri, joi, vineri... Piața Unirii nu mai păstrează nimic din bătălia de imagine de acum câteva zile de la Iași. De „unirea” pe care Moldova o așteaptă prin infrastructură, investiții, apărare pe graniță, aleșii neamului n-au mai vorbit, poate data următoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp