Pe biroul meu se află o cărțulie subțire, cartonată, frumos colorată, scrisă pentru copiii cu vârste între 2 și 7 ani. Se numește „De ce fac copiii crize de furie”, iar la una dintre pagini are un desen cu doi copii care dau afară pe ușă un tigru fioros și o gorilă înspăimântătoare.
Este un fel de a pune în imagine una dintre cele mai importante lecții de viață pe care părinții din toată lumea încearcă să le-o dezvăluie copiilor lor de toate vârstele: cum să nu țipe, să nu înjure, să nu spargă, să nu lovească, să nu bată, să nu muște.
Este, de fapt, doar o parte din procesul de a-i învăța pe copii să își controleze emoțiile și să își însușească reguli de comportament care îi vor ajuta să devină oameni echilibrați și integrați în lume.
E o lecție despre furie pe înțelesul celor mici. Însă de multe ori, copiii simt cum, în sala de clasă, furia se dezlănțuie asupra lor înșile. Cei responsabili sunt niște adulți aflați în poziție de autoritate, oameni mari care le cer, de obicei, celor mici să se controleze.
„Cel mai adesea la furie adoptăm comportamentul agresiv. Asta se întâmplă destul de des în clasă”
Cazurile în care profesorii au accese de furie în fața elevilor nu sunt rare, a văzut Sorina Petrică (foto), un psiholog care ține cursuri pentru formare dedicate profesorilor. Ca orice altă abilitate, autocontrolul se exersează. Iar capacitatea de autocontrol este esențială pentru un om care lucrează cu copiii.
„Când furia ajunge la un nivel foarte înalt e posibil ca creierul emotional al profesorului să preia controlul și el să adopte automat, fără prelucrare conștientă, unul dintre cele două comportamente: de luptă sau fugă. Cel mai adesea la furie adoptăm comportamentul agresiv. Și lucrul ăsta se întâmplă destul de des în clasă”, spune ea.
Din acest motiv, profesorii trebuie intre în programe de dezvoltare de abilități emoționale, să învețe tehnici pentru a-și gestiona furia, să învețe ce să facă astfel încât să nu afecteze relația cu copiii sau să nu afecteze imaginea copilului despre el însuși. Trebuie, însă de multe ori nu sunt.
Psihologii, consilierii școlari și inspectorii vorbesc despre felul în care sunt monitorizate cadrele didactice de care depinde educația copiilor români. Arată găurile din sistem prin care ajung în clasă profesori care nu ar avea ce căuta acolo. Mai grav, arată cum oameni care au derapaje de comportament pot deveni imposibil de înlăturat din preajma copiilor.
Unii sunt înlăturați. Doar unii. Datele referitoare la aceste cazuri sunt insuficiente. Doar jumătate dintre inspectoratele cărora le-am cerut informații despre numărul profesorilor ieșiți din sistem din cauza derapajelor de comportament și a problemelor psihice au răspuns cererii noastre. La multe dintre acestea răspunsul a fost zero sau „nu avem informații în acest sens”. La București, de exemplu, un profesor a ieșit din sistem din cauza alcoolismului și un altul din cauza unei patologii psihice agravante. La Neamț, un cadru didactic a fost exclus din învățământ din cauza unor probleme comportamentale și psihologice, la Satu Mare, un altul pentru derapaje de comportament, la Vâlcea un altul, în Harghita un altul. Pentru probleme de comportament.
Testele psihologice și marja de eroare. „Suntem întrebați dacă ne este frică să dormim noaptea”
Un filtru care ar trebui să îi împiedice pe profesorii cu probleme psihologice sau de comportament să predea este testul psihologic. Suntem întrebați dacă ne este frică să dormim noaptea, dacă ne este frică de întuneric, dacă ne place culoarea roșu, ce am simți dacă ne-am plimba într-o câmpie cu maci. Dacă ne este teamă. Da, mi-e teamă pentru siguranța copiilor mei. Nu cred că sunt relevante. Ar fi relevate, dacă am primi niște îndrumări, dar eu nu am văzut niciodată rezultatul. Doar o hârtie pe care scrie apt de a preda”, spune Corina Bâlbâie.
Este învățătoare într-o școală din București de peste 25 de ani și, de-a lungul carierei sale, a dat nenumărate teste psihologice. Unul durează în jur de 15 minute. Nu îi oferă unui profesor niciodată șansa de a afla despre sine lucruri care să îl ajute să predea mai bine, nici nu îi spune întotdeauna unui director că are un om-problemă în echipă.
Aceste teste psihologice au ceea ce se numește marjă de eroare. Evaluează starea unui om la intr-un anumit moment, dintr-o anumită zi, dintr-o anumită lună, dintr-un anumit an.
„Pentru o acuratețe mai mare, directorul unității școlare ar trebui să îi pună la dispoziție date suplimentare cu privire la comportamentul pe termen lung al persoanei, rezultatele activității ei”, crede Constantin Edmund Cracsner, președintele Filialei București a Colegiului Psihologilor din România. Încearcă să explice astfel cum oameni care au trecut azi testul psihologic îi înjură mâine pe copii în clasă.
„Experiența ne arată că avem multe cazuri de schizofrenie la clasă”
Potrivit Ministerului Educației, profesorii trebuie să obţină de la medicul de familie o adeverinţă din care să reiasă că nu suferă de boli cronice şi, de asemenea, trebuie să participe la o testare psihologică care se poate realiza, fie de către psihologul şcolii, fie de un cabinet psihologic cu care şcoala încheie un contract. De fapt, lucrurile nu sunt atât de clare în legislație. Legea Educației nu prevede în mod explicit efectuarea unui control psihologic la începutul fiecărui an școlar. Din ea și din HG 355/2007 privind sănătatea lucrătorilor, completată cuHotărârea de Guvern 1169 din 25 noiembrie 2011, reiese că profesorii trebuie să treacă anual printr-un examen de medicina muncii, iar medicul îl poate trimite pe un profesor la un control psihiatric, dacă crede că este nevoie. Multe dintre școlile din România au însă contracte cu cabinete psihologice, iar profesorii dau, în fiecare an, testul psihologic. Majoritatea lor covârșitoare îl trece fără probleme. Când un profesor pică testul psihologic, face ședințe de consiliere. Apoi îl ia. În tot acest timp continuă să predea în școală.
Sunt tulburări de personalitate în care persoanele sunt viabile din punct de vedere social, pot avea o profesie. Dar nu de dascăl.
Aura Stănculescu (foto), directoarea Centrului Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională, spune că testele diferă de la o școală la alta, în funcție de cabinetul psihologic cu care instituția a semnat contract.
„Unii pot fi testați cu mai multe teste, pot fi teste de personalitate, de aptitudini, fiecare firmă vine cu bateria ei de teste. Directorul poate să fie de fizică, n-are de unde să știe. A făcut contractul, are prețul bun, are evaluarea, a răsuflat ușurat. Însă problema îi apare mai târziu și este contrariat. Dar a trecut testul! Da, l-a trecut, însă testul acela îmi arată cum este persoana respectivă la un anumit moment. Sunt tulburări de personalitate în care persoanele sunt viabile din punct de vedere social, pot avea o profesie. Dar nu de dascăl. Experiența ne arată că avem multe cazuri de schizofrenie la clasă. Ei sunt viabili social, dar copiii sesizează că este o problemă, iar calitatea actului didactic are de suferit”, crede Aura Stănculescu.
În cazul în care un director de școală are întrebări cu privire la starea psihică a unui profesor îl poate trimite la un control psihiatric de specialitate. Însă acesta are dreptul să îl refuze, atâta timp cât a trecut deja testul psihologic de la început de an.
Profesorul de mate care ținea ore singur
Și șeful Inspectoratului Școlar Cluj, Valentin Cuibuș, s-a lovit de o situație asemănătoare cu ani în urmă.
„Am avut un caz, de pildă, care nici acum nu este finalizat după 14 ani, în care am dat afară pe cineva care ținea ore de matematică singur. Efectiv singur, nu mai venea niciun copil. Elevii veneau după aceea în pauză și își copiau tema. Deci omul, evident, avea o problemă, dar avea hârtia de la medic că e în regulă. În momentul în care am încercat să îl trimitem la niște investigații amănunțite a refuzat. Deci eu pot sa îi cer, dar el poate să mă refuze. Pentru că el are certificatul care îi permite să predea. Ceea ce îți creează o problemă mare în sistem. Din 10.000 de profesori pe care îi avem la Cluj, or fi cinci sau opt care nu au ce căuta în școală”, spune acesta. În cele din urmă profesorul a fost dat afară, dar a atacat decizia în instanță, iar procesul, potrivit lui Cuibuș, se judecă și astăzi. „Dacă va câștiga, va trebui să îi plătim salariile pentru toți cei 14 ani”.
„Legislația te împiedică pe tine ca director să-ți alegi profesorii”
În cazurile în care se ajunge ca un profesor să îi abuzeze pe copii un părinte trebuie să intervină imediat, să vorbească cu profesorul, să se plângă directorului. Acest lucru nu se întâmplă, de fapt, în România, unde părinților le este teamă că, dacă o fac, copilul lor va avea de suferit. Nu intervin, iar lucrurile se agravează și devin aproape imposibil de rezolvat. Aura Stănculescu vorbește și despre felul în care trebuie să acționeze directorii școlilor.
Avem și cazuri care sunt la graniță cu patologia. Avem. Există. Nu putem să le ascundem
„Când știi că într-o clasă ai un profesor la care ai reclamații an de an, ca să nu spun săptămână de săptămână, de la elevi, de la părinți, trebuie să faci ceva. Trebuie să te ajute și legislația, faci comisii de disciplină, ar trebui trimis la niște cursuri”, spune ea. Garanția că acel om s-a schimbat după un curs nu există. De aceea, trebuie ajutat în mod constant de către ceilalți profesori, trebuie monitorizat. Însă acest lucru presupune oameni, oameni pe care școlile nu îi au. Și mai este ceva. „Legislația te împiedică pe tine ca director să-ți alegi profesorii. Cu cei pe care îi ai ai contract pe perioadă nedeterminată și atunci ești puțin legat de mâini și de picioare. Chiar dacă ai o discuție, chiar dacă știi ce trebuie să faci. Și avem și cazuri care sunt la graniță cu patologia. Avem. Există. Nu putem să le ascundem”, spune Aura Stănculescu.
Profesorii care iau personal comportamentul nepotrivit al copiilor
Profesorii iau parte la cursuri de management al clasei, făcute de Casele Corpului Didactic din țară, dar și diferite organizații care obțin fonduri europene pentru asta. În timpul unui curs de formare pentru profesori, derulat de către Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Sorina Petrică a încercat să îi învețe pe profesori cum să interpreteze corect comportamentul copiilor și cum să își gestioneze emoțiile în fața clasei. A văzut că, de multe ori, profesorii nu au parte de o formare care să îi ajute să înțeleagă cauzele pentru care copiii au un comportament nepotrivit. De cele mai multe ori, iau ceea ce face un elev extrem de personal.
„Ceea ce se întâmplă este că reacționează cu furie și sunt tentați să pedepsească copilul. Și asta nu îl ajută pe copil să își dezvolte abilitatea deficitară. Pentru că în spatele unui comportament nepotrivit se ascunde o lipsă de abilitate. I-am învățat să privească comportamentele copiilor dintr-o manieră diferită. Să le perceapă corect astfel încât să aibă niște instrumente adecvate care să le permit să gestioneze situațiile dificile apărute la clasă. Când nu reușesc să facă asta, pare neputința. Își zic: Sunt un eșec”. Atunci când un profesor nu reușește să își gestioneze corect propriile emoții, există riscul să și le descarce asupra copiilor pe care îi are în față.
Un consilier școlar la două-trei școli
Resursele pe care le pot accesa profesorii care simt că nu își pot gestiona corect emoțiile sunt însă extreme de limitate. Se poate duce la un consilier școlar, un om angajat de Ministerul Educației să ofere susținere elevilor, profesorilor, dar și părinților.
Însă consilierii sunt foarte puțini la număr: există unul angajat la 800 de copii, ceea ce înseamnă că, uneori, un om trebuie să facă naveta într două sau chiar trei școli. Iar în momentele în care se află în școală, niciun profesor nu îi trece pragul: nu vrea să pară vulnerabil în fața copiilor și a colegilor. Ședințele de terapie la un cabinet psihologic sunt costisitoare și puțini profesori și le permit. Problemele profesorului pot deveni și mai împovărătoare, comportamentul său poate ajunge să se schimbe. Când acest lucru se întâmplă, numărul celor afectați crește dramatic.În el intră toți elevii cărora acel om le predă.
„Impactul aupra copilului este foarte mare că starea emoțională în care se află un cadru didactic care este în burnout afectează calitatea predării, calitatea procesului de învățare, prezența lui în mediul real este foarte redusă. În relația cu copiii în loc să se apropie se îndepărtează, nu poate fi atent la nevoile copiilor și asta este crucial, pentru că la școală, dincolo de cunoștințe, copiii învață să fie oameni, tot felul de abilități sociale, emoționale”, spune Sorina Petrică.
Sunt foarte multe situații în care copiii trebuie să învețe să facă față unui conflict, unei situații de disconfort sau eșecului. Sunt foarte mulți copii care plâng pentru că au luat o notă mică. Un om aflat într-o stare de epuizare psihică și emoțională nu are resurse și atunci nu le poate oferi copiilor lucrurile de care au nevoie.
Neputința unui profesor se traduce într-o calitate slabă a predării. Într-o calitate slabă a relației pe care o stabilește cu elevii săi. Într-o calitate slabă a susținerii pe care o acordă celor mici.
FOTOGRAFII REALIZATE DE DRAGOȘ SAVU.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului Bursele Superscrieri/BRD pe tema educație, sub egida Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea. Competiția anuală Premiile Superscrieri este o inițiativa a Fundației Friends For Friends, care promovează jurnalismul narativ și scrierea creativă în România.
În seria „AL TREILEA PĂRINTE” au mai apărut.
Când AL TREILEA PĂRINTE devine agresor: „Vino, dracului, la catedră”
Când AL TREILEA PĂRINTE devine victima elevilor. „Peste ani, mă întâlnesc cu ei pe stradă...”
AL TREILEA PĂRINTE. Învățătoarea condamnată revine la clasă. „Copilul meu e cu psihicul la pământ”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Părerea mea este că aici trebuie lucrat.