De la bolnița din Evul mediu, unde erau duși cei care trăgeau să moară, până la navele spațiale care se construiesc în diverse părți ale lumii pentru extinderea speranței de viață și a calității vieții, spitalul a trecut prin multiple metamorfoze. Am văzut în străinătate spitale care semănau cu orice altceva decât cu niște spitale. Îmi amintesc de un spital oncologic pentru copii din Statele Unite în care la intrare era un acvariu uriaș: micii pacienți intrau ca-ntr-un Aqualand. Grija spitalului pentru confortul psihic al micilor pacienți mergea până acolo, încât aceștia să nu aibă nicio clipă sentimentul că sunt tratați ca niște persoane „bolnave”.
În România însă, spitalul a rămas un loc exclusiv al suferinței, al relațiilor de putere între personalul medical și pacientul vulnerabil, al organizării aproape militarizate cu portar-general la bariera de la intrare.
Multora dintre noi ideea unui spital „deschis” li s-ar părea probabil un nonsens. Și apoi cine merge la un spital de plăcere?
Am mers eu săptămâna trecută, la invitația MedLife, care promitea un experiment inedit pentru sistemul medical din România: deschiderea către comunitate a Spitalului MedLife Medical Park din Calea Griviței. Este o inițiativă care testează un altfel de tratament pentru starea de bine a pacienților și a medicilor, despre care vreau să vă vorbesc în continuare.
Timp de 2 luni, oricine poate intra gratuit în marele hol al clădirii, transformat într-un muzeu al cărților și hărților rare. Va fi ca „în Spitalul Civil din Strasbourg unde te poți plimba ca-ntr-un cartier istoric”, după cum spune psihiatrul Vlad Stroescu. Prima expoziție îi este dedicată unui român genial: Dimitrie Cantemir, prinț și cărturar umanist, despre care orice elev trebuie să fi auzit în școală că este „Lorenzo de Medici” al nostru (după cum îl numea Călinescu). Azi, Cantemir e greu de citit și greu de citat, însă poate vi se va părea interesant să aflați că în limbajul comun de azi avem moștenit de la autorul „Istoriei ieroglifice” termenul de „struțocămilă”. Oamenii folosesc acest cuvânt în mod ironic atunci când vor să evidențieze o alăturare de două lucruri aparent fără logică.
Spitalul MedLife, reconvertit în muzeu, nu este o struțocămilă, deoarece logica din spatele acestui experiment e să schimbe percepția oamenilor despre ce e un spital. Atât percepția pacienților, cât și a medicilor.
„Când vine la spital, pacientul este scos din mediul lui. El se trezește într-un mediu ostil și rece”, spune profesorul Dimitrie Pelinescu Onciul, medic cu vechime atât în sistemul public, cât și în cel privat. Când a venit în spital în urmă cu 20 de ani, a început să observe cum starea pacienților devenea mai bună odată cu mici schimbări menite să reducă stresul adaptării la mediul spitalicesc. „Am fost adeptul muzicii în spital, ca în sălile de operație din străinătate. În rezerve am pus lucrări de artă plastică originale, care să dea căldură spațiului. La intrare am organizat o bibliotecă, din care au început să dispară cărți, semn că erau citite”, îmi spune profesorul. „Înainte să vin aici am fost șeful unei mari clinici de stat din București și am văzut cum competiția pe pacienți transformă medicii și asistentele în mici satrapi. Aici, în interviurile de angajare, le cer asistentelor din capul locului un lucru: nu vreau să aud strigăte pe hol!”, spune medicul Onciul, care adaugă că reducerea stresului la pacient ajută la o vindecare mai eficientă. Marius Ciulacu, manager MedLife Medical Park, explică de la ce a pornit această „metamorfoză” a spitalului pe care-l administrează: „Pacientul vrea medici buni, aparate de ultimă generație - avem cei mai mulți chirurgi acreditați să lucreze robotic -, dar și să se simtă în largul lui, într-un mediu prietenos”.
La rândul lor, medicii își doresc să lucreze într-un mediu în care se simtă că managementul se preocupă de starea lor de bine, subliniază psihiatrul Vlad Stroescu. „E important să menții un sentiment profund uman față de oamenii cu care lucrezi”.
„Dacă, pentru o perioadă, tendința a fost una de separare, astăzi spitalele se reintegrează nu doar în lumea economică, dar și în cea socială, culturală și artistică contemporană”, crede profesorul Călin Cotoi de la Facultatea de sociologie și asistență socială a Universității din București.
La ce boli e bun Cantemir?, l-am întrebat pe Mihai Marcu, CEO MedLife. „La bolile sufletului și minții”, a zâmbit, adăugând că „o minte sănătoasă” poate duce la „un corp sănătos”. Altfel spus, cultura poate fi un tratament care reduce stresul, anxietatea și sentimentul de ruptură al pacientului cu mediul familiar de afară, cu normalitatea vieții lui.
„Cultură și medicină. O alchimie a binelui” se numește seria de evenimente prin care cea mai mare rețea de servicii medicale private răspunde unei nevoi deseori ignorate în spitalul românesc: confortul psihic al pacientului, dar și al medicului, supus și el stresului profesional.
„Efectul Cantemir în cultura română”, primul dintr-o viitoare serie de evenimente care vor avea loc în toată țara, va testa efectul pe care îl are deschiderea spitalului către comunitate, deoarece trebuie reamintit că, la orice oră din zi și din noapte, oricine poate vizita expoziția. Cărțile și hărțile expuse fac parte din colecții particulare, la care publicul larg nu are în mod obișnuit acces.
Eu am descoperit cu încântare un exemplar rar din „Divanul sau Gâlciava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul”, prima lucrare filosofică românească, și am aflat că este unul dintre cele patru exemplare cunoscute în lume. Pasionat de București și de istoria lui, am mai găsit „o vedere generală asupra orașului, la început de secol XVIII” (1711), una dintre cele mai rare și timpurii reprezentări ale Capitalei.
Nu trebuie să fii bolnav sau aparținător ca să ajungi la adresa: Spitalul MedLife Medical Park, Calea Griviței nr. 365, sector 1, București.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.