În 2012, ieșeam din casă și votam la alegerile locale din București cu inima îndoită, dar cu un scop clar. Să pun ștampila pe cineva împotriva lui Sorin Oprescu la primăria generală și împotriva lui Robert Negoiță la Sectorul 3.
Era ceva în modul în care Oprescu arunca vorbele, din colțul gurii, cu o formă de aroganță mascată în adresări aparent respectoase. O spuneam și cu alte ocazii, din gura acestui individ, doamnă sună tot timpul a madam încărcat de silă, vă rog are tot timpul accentul acela de dă-te drecu d'aci' al taximetriștilor care înjură șoferițele prin intersecții. Îmi imaginam, când s-au dat rezultatele alegerilor a București în 2012, cum și-o fi spus chirurgul de apendicite în barbă i-am făcut și de data asta pe proști.
La Sectorul 3 îmi era limpede că nu-l plăceam pe Robert Negoiță așa cum nu îl plac nici acum. Un individ cu educație îndoielnică, având un debit verbal care trădează încetineală intelectuală și sărăcie a vocabularului. Am prieteni care au cumpărat case și apartamente în cartiere construite de la magnatul imobiliar Negoiță. O fostă colegă de meserie care dăduse avans pentru o casă în unul din cartierele lui a tras de un capăt de ață albastru care ieșea dintr-un perete. A fotografiat cum de sub tencuiala care a căzut pe jos a ieșit la iveală o bucată de salopetă zidită între cărămizi. Mi-am imaginat că așa vor arăta și lucrările făcute din bani publici în Sectorul 3. E plin Facebook-ul de imagini cu marile realizări de la 3- vopsea roșie care se scurge la prima ploaie, trotuare pe care trebuie să faci slalom printre copaci dacă te plimbi cu bicicleta, pavele pe care-ți rupi gâtul dacă te nimerești pe ploaie sau ninsoare.
Despre banii cheltuiți de fostul primar Liviu Negoiță și actualul edil Robert Negoiță am mai scris. Rapoartele Curții de Conturi dezvăluie cifre care ar trebui să ne provoace reacții de revoltă. Băncile și coșurile de gunoi la prețuri astronomice au înlocuit mobilierul stradal în formă funcțională perfectă. Investiții despre care sper, în calitate de cetățean, că vor fi investigate. Arătam, chiar, într-un articol mai vechi, o imagine cât un dosar care poate fi început de procurori- coșul de gunoi al fostului primar Negoiță, alături de coșul de gunoi al actualului Negoiță.
Se fac atât de puține lucruri palpabile în țara asta, că nivelul de toleranță este disproporționat de mare pentru toate furturile la care sunt supuși oamenii. Suntem poporul lui o fi furat, da' măcar a făcut ceva, uite ce colorate și frumoase sunt panseluțele astea! Da, panseluțele alea care costă cât o alocație de copii pe lună, firul.
Sondajele de opinie pentru București și marile orașe sunt surprinzătoare pentru orice om cu scaun la cap. Ar câștiga Piedone la 4, chiar și după catastrofa de la #Colectiv, Robert Negoiță la 3, chiar dacă e cel mai mare datornic la Fisc pe lista persoanelor fizice, Vrânceanu-Firea la Primăria Generală, (în lipsa lui Oprescu, cel care primea plicurile cu șpagă sub perna de la canapea). Doamna Firea e prima în intenția de vot chiar dacă ne arăta la televizor secțiile de votare goale și aducea subiectul abject al copiilor în campanie ca să-l atace pe Iohannis. Într-un editorial mai vechi, Cristian Tudor Popescu închega cea mai concisă descriere a votanților care le uită pe toate și au standardele atât de jos- carașii cu memorie colectivă de 3 secunde de la sectorul 4. E plină țara de oameni cu memorie colectivă scurtă, inclusiv la sectorul 5, unde Vanghelie ar câștiga din primul tur. Peste calamitatea urbanistică din Voluntari are șanse să câștige Doctor Pandele, edilul cu un lexic care-ncape pe un petec cât un bilet de tramvai, dar cu două doctorate (există indicii demne de băgat în seamă că lucrările sunt un plagiat). Iată cum se încheie una din lucrări, așa cum constată jurnalista Iulia Marin: Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți de faptul că, pe lângă oportunități, Uniunea Europeană aduce și o serie de provocări la care țara noastră va trebui să răspundă în mod adecvat. (?!!!)
Anchetele lui Cătălin Tolontan care au scos la suprafață imensa fraudă Hexi Pharma ne-au făcut să vedem că o tragedie cum e cea de la #Colectiv se poate repeta oricând, în orice domeniu. I-au spus unii genocid și atentat la viață și sănătate. Uitați-vă în jur, politici criminale au dus peste tot, iar cei care v-au furat viețile în ultimii 25 de ani se încălzesc pe margine să intre din nou la butoane. Genocid e și pe șosele, pentru că au furat prea mult ca să facă autostrăzi. Numai în 2012, la fiecare 4 ore a murit câte un român într-un accident de mașină. Genocid a fost și la educație- pentru că frauda, plagiatul, impostura, fabricile de diplome goale au subțiat sistemul și absolvenții gata să intre pregătiți în economie și au ucis încrederea în școală și dascăli. Politicienii au pus România pe locul 2 în lume la scăderea populației până în 2050. În fine, jaf armat cu topoare și drujbe a fost în păduri, căci s-au tăiat ilegal și furat peste 366.000 de hectare din 1990 încoace.
Într-o luptă mediatică bine calculată, cu voci mieroase sau violente, cei care au condus țara după 1989 se pregătesc să tempereze anchetele DNA, vor să ducă abuzul în serviciu în afara zonei penale și să ne scoată tehnocrația din cap, îmbrăcând-o în incompetență și bâlbă.
Memorie colectivă de 3 secunde au toți cei care au uitat fețele livide ale liderilor politici în noiembrie 2014, promițând că au înțeles semnalul românilor și-și vor reforma partidele, ridicând imunități la foc automat în Parlament și desprinzându-se de trecut. Azi, în România, închisoarea cu suspendare este echivalată în gura mare cu achitarea, iar partidul cu cel mai mare scor electoral este condus de un președinte condamnat definitiv. Memorie de caras au și cei care au uitat ce le-a promis președintele pentru care au stat la coadă, aflat pe valul perfect, așa cum scriam în Gândul, acum 2 ani.
Politicienii au dat înapoi numai când peste ei au pornit mulțimile. Roșia Montana, mitingurile de după turul doi la prezidențiale, #colectiv. Însă după fiecare revoltă nedusă la capăt, ei își pun la loc girofarele.
În această campanie electorală, Știrile ProTV desfășoară unul din cele mai inteligente proiecte editoriale. Rareș Năstase îți arată cum își votează europenii primarii, cât de mult contează pentru ei spațiul verde, pistele de bicicletă, liniștea și raportul pentru fiecare ban public cheltuit. La polul opus, noi apreciem panseluțele la suprapreț, clădirile ridicate în parcuri și locurile de parcare amenajate pe trotuare.
Și totuși, cu ce se diferă campania pentru locale din 2016 de cea din 2012? Mi s-a umplut iarăși cutia poștală cu pliantele partidelor cu datorii de milioane de euro (mă întreb cine mai crede că-și recuperează banii și îi creditează).
Nu știm din fonduri își fac campanie, așa cum nu știam nici în toamna anului trecut. Singurul candidat care a arătat lista completă a finanțatorilor și sumele- Nicușor Dan, de la Uniunea Salvați Bucureștiul- este atacat de partidele corupte. Iar wall-ul de Facebook s-a umplut de mesajele lor plătite. Politicienii noștri au învățat ceva din revoluția Facebook- au văzut cât e de ușor ca să-și expună contra cost minciunile sponsored. La Sectorul 4, candidatul PNL face alianță cu Piedone, iar șefii partidului pretind că nu văd.
În urmă cu câteva zile, Republica scria despre situația gravissimă de la Metrorex, mai ales în orele cu vârf de trafic. În nodurile de la Unirii și Victoriei unii călători așteaptă și 3 garnituri ca să poată intra în trenurile care trec prin stații la 7 minute. Puțin deranjați de aglomerația de pe peron, de lipsa aerului condiționat din trenuri, de mirosul închis, de călătorii care stau lipiți fizic unii de alții- au fost bucureșteni care ne-au acuzat că abordăm tabloid subiectul. Avem așteptările așezate atât de jos, încât chiar credem că e bine la metrou. Ce contează că nu merg mastodonții instalați pentru eliberarea electronică a cartelelor pentru plata cu cardul, turnichetele cu tehnologia touchless, POS-urile băncilor la Romană stau degeaba. Și e chiar de laudă că nu avem linii până în Drumul Taberei și Aeroport după 25 de ani de când au picat comuniștii (sursa foto: metropotam.ro , fotografie din aprilie 2016).
Suntem copiii care dăm like marilor țepari ai părinților noștri, care și-au pierdut banii în băncile devalizate de diverși pretinși oameni de afaceri. Iată, Sorin Ovidiu Vântu predă lecții. (Forța uriașă a visului și puterea enormă a ideii îi face pe unii să ajungă învingători autentici) ?!!! Vă imaginați că videoclipul din care am citat fraza de mai sus plină de înțelepciune are apre 5000 de like-uri la ora redactării acestui text? Pagina oficială de Facebook a individului condamnat la 6 ani de închisoare cu executare pentru marea țeapă FNI are 123 de mii de fani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am observat în multe din articolele publicate că se face referire la modul în care cei aleşi sau numiţi să reprezinte interesele poporului fură pe rupte, sub diferite metode, mai finuţe sau mai directe, considerând că votul ce l-au primit de la cetăţenii neinformaţi şi chiar analfabeţi le-a dat şi acest drept.
Văzând că se poate orice, au legalizat şi furtul de voinţă populară ,respectiv au modificat voinţa poporului exprimată prin vot adoptând Ordonanţa de Urgenţă nr.55/2014, prin care aleşii locali puteau să nesocotească voinţa alegătorilor şi să se plimbe pe la ce partid vroiau ei.
Stai şi te întrebi, cum oare este posibil să schimbi cursul istoriei printr-o ordonanţă, şi cum să consideri că situaţia de fapt ce nu poate fi modificată de nimeni, se transformă într-o altă realitate.
Curtea Constituţională le transmite guvernanţilor, cum a mai făcut în câteva rânduri în speţe asemănătoare, că voinţa manifestată de alegători nu poate fi modificată prin lege şi că ordonanţa este neconstituţională, dar surpriză, parlamentarii nu se pronunţă în 45 de zile cum îi obligă legea cu privire la încălcarea Constituţiei şi cu privire la măsurile ce se impun cu privire la plimbăreţii partidelor şi totul rămâne în aer.
Sunt întrebări care rămân fără răspuns şi care pun la îndoială existenţa statului de drept:
Constituţia mai este lege fundamentală şi obligatorie pentru toţi?
Votul populaţiei a fost furat prin încălcarea constituţiei de către cei puşi să o apere?
Dacă manevrarea voinţei poporului se poate face oricând, atunci de ce mai votăm?
Putem adăuga la această mică înşelătorie şi referendumul privind reducerea numărului de parlamentari, că tot voinţă populară a fost.
Pt a fi eficienti in aceasta lupta insa, e nevoie ca fiecare sa-si faca partea de treaba cu maxima responsabilitate. Eu sunt unul dintre cei care v-au acuzat de abordare cu parfum tabloid la articolul colegei dvs. Azi va mai dau un exemplu, de data asta in articolul scris de dvs. A afirma "in nodurile de la Unirii și Victoriei unii călători așteaptă și 3 garnituri ca să poată intra în trenurile care trec prin stații la 7 minute" este incorect, pentru ca stim amandoi ca trenurile pe magistrala Pipera trec la 2-3 min in ore de varf. Nu pot sa duc mai departe vorba dvs cand strecurati neadevaruri in ceea ce scrieti. Automatele de cartele nu merg? Da, sunt de acord cu asta, si sunt gata sa-i injur odata cu dvs pe cei (i)responsabili. Pe magistrala 3 (Dristor - Republica) vin trenurile la 6-7-8-9 minute la ore de varf? (8-9 dimineata). Da, e un alt subiect pe care putem sa-i criticam impreuna pe cei de la Metrorex. Dar cand afirmati ca metroul pe magistrala Unirii - Victoriei vine la 7 minute nespecificand ca poate e vorba de zile de weekend, sau in afara orelor de varf, m-ati pierdut de coechipier. Nu putem justifica mici neadevaruri strecurate intr-o critica la adresa Metrorex sau a oricui altcuiva prin abordari de tipul "da' ei au facut mai multe chestii nasoale". Eu (si poate altii asemeni mie) vom fi alaturi de o presa (scrisa sau online) care intelege sa critice la sange atunci cand e cazul, dar fara "figuri de stil" cum sunt cele pe care le-am prezentat. Haideti sa fim noi (dvs care scrieti si noi care va citim aici) primii care sa refuzam compromisul, sa aruncam odata pentru totdeauna la gunoi sloganul "las-o ma, ca merge-asa", si in felul acesta vom avea o sansa. Vocea schimbarii (sau cea care cere cere schimbarea) trebuie sa fie una impecabila, altfel nu e credibila, altfel suntem doar in cazul "scoala-te tu ca sa ma pun eu in loc". Toti gresim la un moment dat, dar trebuie sa ne recunoastem greselile si sa le corectam. Altfel nu avem caderea morala sa cerem altora sa fie curati. Va doresc o zi buna!
...sa speram ca memoria noastra nu va fi redusa la perfectiunea unui creier lobotomizat, si pentru care lipsa oricarui semn de intrebare ne face sa patrundem intr-o stare beata de fericire vesnica!