De-a lungul vieții am învățat să îmi ignor intuiția, ba chiar să o combat și să o sufoc. Am “învățat” că judecata mea este greșită și nu ar trebui să am încredere în ea pentru a fi pe plac celorlalți. Am “învățat” că validarea celor din jur este mai importantă decât ceea ce cred eu despre mine sau aș vrea să fac eu cu viața mea.. Foto - Eugenio Marongiu/ ImageSource/ Profimedia

Mediile virtuale sunt invadate de tot felul de binefăcători care ne promit și marea, și sarea. Vorbitorii motivaționali împachetează fericirea într-o prea vulgară... descurcăreală. Suntem invitați și învățați să descurcăm ițele oportunităților spre a reuși ascensiunea pe o (spun ei) incomodă și inaccesibilă scară ierarhică, financiară și socială. Pe de altă parte, în cadrul conferințelor despre fericire, psihologii ne recomandă starea de bine, pe care, în mod similar, chiar dacă nu atât de vulgar, o identifică cu... reușita. Foto: Dorin Gabriel Mureșan

Personal, îmi doresc ca în școli să existe bucuria de a învăța, un etos prietenos și bazat pe comunicare, sprijin reciproc și relații pozitive, copii și profesori cât se poate de fericiți și, în același timp, în echilibru, îmi doresc rezultate academice bune și învățare cu obiective atinse pentru fiecare copil. (Foto: Profimedia Images)

„Astăzi este despre tine” și adaugă uneori cel care postează „sufletul meu”… De atâtea ori am văzut acesta forma mondenă de „La mulți ani”, urmată de tot potopul de dulcegării și amabilități. Desigur, cel mai adesea „sufletul” este în camera alăturată sau chiar lângă autorul postării, așa că ar fi foarte simplu ca urarea să fie făcută în persoană. (Foto: Profimedia Images)

Problemele, rutina, greutățile sunt un dermatograf invizibil care te umplu de riduri. Adânci și permanente. Ajungi să uiți cum ești și fericirea aia simplă se consumă încet, undeva în decor, înghesuită de lipsa de timp și de câte lucruri importante crezi că ai de făcut.

Dacă nu suntem atenți, toată povestea frumoasă pe care ne-am spus-o despre avantajele lucratului și învățatului online se poate întoarce împotriva noastră. Iar riscul cel mai mare este la adolescenții și copiii care petrec din ce în ce mai mult timp în fața ecranelor. (Foto: Răzvan Peristeri Facebook)

Pe autostradă, în weekend, vei vedea bărbați și femei, mulți dintre ei de condiție bună, unii foarte bogați, porniți în căutare de plăceri. Toți merg cu aceeași viteză, a celui mai lent automobil din coloană... (Foto: Getty Images)

Eroarea cea mai gravă care se propagă, odată cu fenomenul poveștilor de succes, este ideea că suferința e justificată dacă e pusă ȋn slujba unui scop mai ȋnalt, mai nobil. Că nu poți fi fericit dacă nu ai ȋndurat mult și pe nedrept ȋn prealabil. Și nu meriți să te bucuri de viaţă dacă totul ȋți cade ca o pleașcă, fără un efort bazat pe lipsuri. Astfel că, printr-un masochism asumat tacit, milioane de indivizi se deprind a ȋndura nedreptăţi ȋn tăcere și se delectează cu privaţiunile.

Doamna de la casa supermarketului nu are o problemă per se cu domnul care își adună mărunțișul dar ea probabil nu știe asta; trăiește de la o zi la alta cu aceeași stare de spirit și poate nici măcar nu înțelege că lucrurile ar putea arăta altfel. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Toate realitățile pot fi puse sub forma unei ecuații: cauza generează efect. Și, cum am spus mai sus, nu ține de noi ce se întâmplă în exterior, însă ține de noi 100% care ne este răspunsul. (Foto: Paul Chiasson/ Zuma Press/ Profimedia)