Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Suntem mai puternici decât credem. Ce se întâmplă atunci când începem să folosim o expresie aparent banală: „aleg să”

Spectacol pentru vârstnici

Foto: Paul Chiasson/ Zuma Press/ Profimedia

Nu am mai trăit până acum așa ceva, nici noi și nici generațiile de dinaintea noastră.

Toate reperele ne-au fost provocate. Ni s-au construit pereți între noi și lume, între fiecare și fiecare. Resursele ni s-au diminuat, în timp ce constrângerile și elementele de stres au crescut. Și am simțit limitări, frustrare, neputință, pe lânga teamă (pentru noi sau pentru ai noștri), pe alocuri panică. 

Ce a făcut mai grea acomodarea cu noile reguli ?

Ne bazam pe o rutină. Ne bazam pe un previzibil. Ne bazam pe alții, pe bună dreptate, ca să delegăm, să fie o extensie a noastră pentru a ne putea desfășura sau odihni. Și cum, pentru mulți, momentul definirii tuturor restricțiilor a fost unul care ne-a surprins, am intrat într-un mod de supraviețuire în care am delegat ieșirea din criză autorităților care decid când anume reintram în normal. Am trecut pe scaunul din spate și am așteptat, cu un sentiment de neputință.

E poate util să menționez că, în general, în majoritatea situațiilor, nu avem putere să influențăm evenimentele și circumstanțele exterioare nouă. Nu decidem ce obstacole ne apar în drum, în timp ce suntem în mașină. Decidem însă cum anume navigăm printre obstacole, ce drum alegem, cum plănuim călătoria. Gândurile noastre creează sentimente, care creează răspunsul nostru la situația dată. Când avem gânduri de limitare, când vedem doar prăpastii și ziduri, sentimentele pot fi de frustrare, de neputință, iar răspunsul este pe măsură și nu lasă loc găsirii de soluții. Când, în schimb, alegem să ne gândim la posibilități, să vedem întreaga imagine, creăm sentimente de speranță, de posibilitate și răspunsul nostru va rezulta în reziliență, în acțiuni, în pași înainte. 

Ce atitudini ne pot ține în spate?

- Să delegăm responsabilitatea viitorului nostru altcuiva.

E mai util poate să ne dam seama că, atâta vreme cât mintea ne servește (cel puțin în majoritatea zilelor), noi suntem creatorii propriilor gânduri și, prin asta, avem libertatea și puterea să ne creăm realitatea în care trăim, după valorile și resursele noastre.

- Să nu ne cunoaștem resursele

Ce abilități avem – fizice, mentale, emoționale, ce talent avem, care ne sunt punctele forte, care ne sunt punctele de ameliorat? Care ne sunt resursele financiare? Și care sunt resursele umane pe care putem conta chiar și într-o situație de izolare?

- Să ne punem mereu la „efect” în loc de „cauză”.

Toate realitățile pot fi puse sub forma unei ecuații: cauza generează efect. Și, cum am spus mai sus, nu ține de noi ce se întâmplă în exterior, însă ține de noi 100% care ne este răspunsul. Când ne vom da seama de asta, va deveni greu să inventam scuze pentru inacțiune, va deveni greu să ne sabotăm noi înșine planul. Vom putea zice că suntem 100% responsabili de acțiunile (și inacțiunile) noastre. Și asta e deja o poziție de putere, o stare plină de posibilitate, de unde putem porni în a ne defini calea nouă.

- Să căutam mereu a fi fericiți și să nu fim comozi cu sentimente incofortabile.

Poate marea defavoare pe care ne-o fac rețelele sociale este aceea că ne învață a căuta mereu mulțumirea imediată, aprobările, căutam like-uri. Și, din alta privință, ne prezintă imagini ideale, familii perfecte, corpuri de invidiat și ne trimit într-o falsă impresie că toată lumea e fericită, doar noi nu. Este poate util să ne distanțăm de stilul acesta de a consuma realitatea și să înțelegem că, cu mici variații, viața fiecăruia e 50% pozitivă și 50% negativă, într-un echilibru cateodata frustrant. Iar ca să putem spera la serenitate, ar fi util să ne obișnuim cu disconfortul sentimentelor negative. 

Cum ne pregătim pentru surprize în viitor? Ce competențe ne servesc pentru a fi rezilienți?

Foarte puțini dintre noi petrec timp ei cu ei ca să își facă un bilanț periodic al resurselor de orice fel. Și foarte putini suntem conștienți de ce gânduri avem sau ce sentimente simțim pe parcursul zilei. Nu de puține ori, acestea formează un șablon după care ne ghidăm zilele și săptămânile...

Să fim lucizi!

Să devenim constienți pentru noi de care ne sunt resursele. Să le punem pe hârtie, din când în când. E poate mai ușor dacă facem împreună cu altcineva exercițiul acesta – un prieten, partenerul sau cineva total neutru, cum ar fi un coach.

Să învățăm să ne numim sentimentele și să identificam gândurile care le generează. Căci am stabilit că ele ne definesc atitudinea și răspunsul. Cum facem asta: prin alegerea de momente aleatorii din zi sau de momente cu intensitate mai mare, în care să ne întrebam: Ce simt acum? Ce gânduri am? Mai formal, aceste exerciții pot fi parte din momente de meditație: ne concentrăm inițial pe respirație, urmărim senzațiile corpului, pentru a ne decupla de la ce activitate facem și a activa modul de observație. Apoi, numim, fără a judeca dacă e bun sau rău, fiecare sentiment și gând care apare la orizont. La început poate fi mai dificil, dar cu o practică constantă, vom deveni foarte buni în a le identifica.

E interesant să știm că putem profita de momentele și situațiile cu provocări tocmai pentru a face aceasta incursiune. Acum tot ce simțim e într-un contrast mai mare, toate gândurile au un volum mai mare și deci pot fi mai ușor de urmărit decât într-o perioada de calm.

Să ne punem la „cauză”, nu la „efect”. Pornind de la limbaj („aleg să”, „am decis să”) până la a învăța să identificăm scuzele ca fiind scuze și să le credem mai puțin decât înainte. Iar asta, fără a ne judeca.

În ultimul rând, și poate cel mai important: e crucial (să începem) să vorbim frumos cu noi, să ne susținem noi pe noi. Dacă ceea ce propun e o transformare, să ne susținem prin această transformare așa cum ne-am susține cel mai bun prieten. Să ne șlefuim cât putem competențe ca autocompasiune, flexibilitate, responsabilitate și solidaritate, atât în noi și în afara noastră. Vom ști astfel că ne-am pregătit pentru orice moment cu provocări ne mai apare în cale. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Eu "am ales" să citesc doar titlul acestui articol...
    • Like 3
  • andrei andrei check icon
    Serios nenea autor? Serios? Generațiile dinaintea noastră nu au simțit așa ceva? Nu e cineva care citește articolele înainte să fie publicate aici?
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult