Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un șef bun e uman, competent și modest. Cel toxic e fudul, hipercompetitiv și conduce prin teroare

Corporatistă țipă

Pentru că articolul meu anterior despre șefi (Cum recunoști un șef toxic. „Când decid să-și dea demisia, angajații părăsesc managerii, nu compania”) a generat un interes atât de mare, am dedus că există o problemă reală care „dospește“ în rândurile populației muncitoare și corporatiste din România. Șefii contează. Și încă cum...

În cele de mai jos iată câteva semne care vă pot da o idee dacă șeful este mai degrabă Zmeul Zmeilor sau vreun Greuceanu generos și insuficient apreciat.

Abilitatea de a recunoaște relațiile disfuncționale nu e un dat natural, ea vine de-a lungul vieții, prin psihoeducație. Adesea ne păcălim și atribuim intenții bune cuiva abuziv (sigur cunoașteți astfel de cazuri în diverse cupluri, nu?). Iată de ce e necesară o listă de comportamente alarmante pentru cazul acesta particular, al mediului de lucru.

Lista de „așa nu“

Ray Williams, autor de cărți despre leadership și coach pentru șefii companiilor din topul Forbes, zice că ai un șef toxic atunci când: conduce echipa numai cu bățul (niciodată „cu zăhărelul“). Asta înseamnă că ai parte numai de critici și de probleme puse pe tapet, nu și de feedback pozitiv. Sau lauda este rezervată numai celor puțini și aleși de el. Restul, bețe pe spinare. Alt stres e cel al birocrației greoaie. Multe niveluri de verificare, aprobări și para-aprobări, verificări și para-verificări pe care ți le cere. Este obsedat de micromanagement: stă cu ochii pe tine să vadă tot ce faci, în orice etapă. Are o ambiție bolnavă, vrea să fiți primii, să faceți profit imediat, cu orice cost. Tolerează și chiar încurajează turnătoria, bârfa, micul conflict și bullying-ul. Deseori e inconsecvent, uită ce a dispus și zice că ai uitat tu ce a decis el și nu ai dus la bun sfârșit. Cultivă competiția între oameni, ca să-i câștige amabilitatea. Creează o cultură a competiției de dragul competiției. Nu-l interesează angajatul dincolo de performanța profesională. Consideră că cine muncește pentru el poate fi ușor înlocuit (și o spune), e o simplă unealtă pentru atingerea scopurilor. Fericirea angajaților e un moft. Nu-l interesează echilibrul dintre viața la muncă și viața personală. Conduce prin frică. Pedepsește arbitrar. Deseori minte prin omisiune, comunică puțin, și se așteaptă să îi fie ghicite gândurile. Ca atare, în organizațiile unde taie și spânzură acest tip de șef, se vede cu ochiul liber stresul, absenteismul, sindromul de burnout. Oamenii uită să-și mai ia vacanțe.

Cei duri sunt promovați

Lumea e dură, competiția e legea firii, și vedem peste tot astfel de manageri, pentru că, deloc întâmplător, concentrarea lor maniacală pe performanță duce la rezultate. Dar cu ce cost... Peste tot în lume sunt încurajați workoholicii, agresivii și competitivii. Sunt promovați naricisiștii și cei fără multă empatie pentru cei de mai jos. Empatia te poate face mai „moale“ și nu sunt căutați cei care să pună pe primul plan wellbeing-ul celor din firmă. Performanța e criteriul de departajare în evaluarea unui manager. Cu toate acestea, o inteligență emoțională ceva mai ridicată ar face minuni. Nu spune nimeni că nu trebuie să fii exigent. Dar să fii exigent fără a fi uman e de rău.

O situație generală

La nivel mondial, în ultimii 20 de ani, 30% din executivii primelor 500 de companii din topul Forbes nu au rezistat mai mult de 3 ani în post. Azi, respectivii rezistă pe post 7- 6 ani (la nivel global), față de 9 ani jumătate, în anul 1995-96. 38% dintre noii șefi „ratează“ în primele 18 luni pe noua poziție. Sydney Finkelstein, autor al cărții „Why Smart Executives Fail“, spune că motivele acestor eșecuri sunt ego-ul gonflat, hybris-ul și lipsa inteligenței emoționale.

Nu fi ticălos

Robert Sutton este alt expert în leadership care atrage atenția asupra faptelor gravissime din companii de peste tot. Cartea sa are un titlu sugestiv: „The No Asshole Rule: Building a Civilized Workplace and Surviving One That Isn’t“. El spune că în sport și în afaceri, dacă ai rezultate, vei fi iertat dacă ești ticălos. Dar, de fapt, pe termen lung, ticăloșia afectează profitul, duce la degradarea sănătății psihice a oamenilor, la mai multe concedii medicale și, în general, la performanță redusă. Și mai spune Sutton ceva important: într-un loc de muncă unde șeful e ticălos comportamentul acestuia tinde să fie imitat. Cine are urechi de auzit...

Ce face ca un șef să fie urmat, ascultat și prețuit?

...Sau, de multe ori, chiar admirat? Simplu: competența și inteligența emoțională. Un plus major ar fi absența orgoliilor ieftine. Cei modești sunt iubiți. Baylor University a publicat un studiu conform căruia modestia e trăsătura de personalitate corelată cel mai mult cu performanța unui manager. Cum așa? Păi simplu: dacă admiți că ai greșit, dacă ești în stare să admiri un subaltern pentru capacitățile sale, dacă ești mai degrabă un mentor decât un șef, sigur vei ajunge mai departe decât dacă bați cu pumnul în masă. Asta nu înseamnă să fii submisiv, ci corect. Se adaugă deschiderea către feedback (poate că alții au idei mai bune decât ale tale și poți fi corectat fără să-i penalizezi, deci oamenilor nu le e frică să spună ce gândesc, chiar să conteste o idee de-a ta), dorința de a crește și a cultiva alți lideri, de a colabora fără mofturi, de a nu fi fudul și inaccesibil, de a motiva mai mult prin feedback pozitiv (ignoră greșelile dacă nu sunt catastrofale, corijează-le cu discreție și calm; dar evidențiază mereu soluțiile bune găsite de subalterni, laudă cu generozitate). Un bun șef cultivă colaborarea, nu competiția fără fair play între angajați. Își asumă responsabilitatea când merg prost lucrurile, și nu dă vina pe alții. E consecvent, calm și predictibil. Mai ales în situații de criză. Este uman și îi pasă de cei de mai jos. În mediile organizaționale unde managerul se interesează de starea de sănătate a unei soții sau de copilul nou născut al celui de la Administrativ, retenția personalului e mai mare, stresul angajaților e redus, relațiile cu clienții sunt mai calme și mai productive, chiar și longevitatea e mai mare. Pentru că oriunde e stres, e performanță diminuată. Și oriunde domnește calmul și climatul pozitiv, lucrurile merg bine. Nu e o lozincă de psihologie pozitivă, ci un adevăr mare. Dacă vreți să vă convingeți, urmăriți-l pe Shawn Achor (psiholog și cercetător la Harvard) în conferința TED.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Andrei check icon
    Un articol foarte bun. Ar mai fi multe de spus. Din pacate, Timisoara la fel devine un oras puternic corporatist cu oameni de foarte proasta calitate pusi ca si sefi. E incredibil felul in care pot fi tratati multi oameni: cu familii, cu copii, studenti, etc. Sunt niste adevarate sweatshop-uri americane. Pot da multe exemple de astfel de firme, una dintre ele fiind IBM (firma americana de renume, condusa in purul stil clasic romanesc). Sunt oameni fara scrupule, care nu realizeaza ca distrug sanatatea mentala a mai multor generatii de oameni. Acesti sefuleti aleg sa ne distruga societatea in mod voit, aleg sa ramana in pozitiile pe care acestia nu ar fi trebuit demult sa le mai ocupe, aleg sa distruga piata muncii, familii, sanatatea angajatilor, etc. Oamenii fug care incotro pe la alte firme, managementul toxic ramane aceleasi, practicandu-se in continuare aceleasi mizerii.
    • Like 0
  • Si articolul si comentariile demonstreaza ca cei din vanzari cred ca sunt singuri in univers - cu ei incepe si se termina tot.
    Wake up ! Ca voi sa vindeti ceva, cineva trebuie sa produca. Voi vindeti dupa un set de legi si reguli facute de alta categorie de oameni care chiar muncesc.
    • Like 1
  • Ratati elegant problemele romanesti. Si asta pentru ca va fixati tinta doar pe corporatii, ca atare gasind cele mai apropiate referinte (pe care le si citati (la greu)), in lumea occidentala.
    Va recomand sa va uitati la serialul Cernobil. Sefii din Romania sunt mult mai aproape de modelul ala. Adica daca nu sunt direct proveniti din structuri de stat socialiste, macar se raporteaza la bagajul ala de cunostinte. N-au vazut de aproape sefi occidentali. Au vazut prin filme directorul ziarului din Spiderman si si-au zis - iete, ba ca am dreptate sa ma port asa.
    • Like 1
  • Tot ii plin de sef toxici. Si la noi, si in strainatate.
    • Like 0
  • GabiC check icon
    Nu exista sef toxic si sef empatic;
    E doar un punct de vedere;
    Depinde din prisma cui privesti..
    Daca privesti din punct de vedere business- s-ar putea ca seful care cere /urmareste rezultate sa fie privit de sefii/patronii/actionarii business-ului ca sef "bun" insa de catre angajati / subalterni - "rau"
    Daca privesti din punct de vedere politic- socialistii vor spune ca "ne-am nascut toti egali" si atunci seful trebuie sa priveasca munca "democratic" pe cand dreapta va privi lucrurile dpdv al ierarhizarii pe valoare...
    Nu produci- nu mananci;
    • Like 0
    • @ GabiC
      De ce simți nevoia să comentezi când nu ai nimic în plus de spus ?
      • Like 0
  • De aproape 5 ani am acest tip de sef. Desi nu am mai evoluat financiar , nu plec de aici din cauza lui: vin cu drag, vin fara frica, stiu ca orice probleme apar el va gasi o solutie,
    P.S. vine de la Cambridge.
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Norocul tău că nu a fost la Oxford. :)))
      • Like 1
  • Eu nu cred ca exista asa ceva! :)
    Pe de alta parte, aceasta “scoala” este cultivata la nivel de management in multinationale. De ce?! Pai pentru ca altfel nu stim. Pentru ca atunci cand se gaseste unul sa incerce si “altfel” incepe sa-i ticaie counterul prezentei in companie. Pentru ca nu-i asa...daca toti aplica metodele “traditionale”....cine esti TU sa faci altfel...
    Been there, seen that...shit...
    • Like 2
    • @ Happy Father
      Nici în Occident nu am văzut șefi ''buni'', poate că am fost eu mai ghinionist... :)
      Acum mai depinde și de nivelul profesional de care vorbim: cei cu înalte calificări nu pot avea probleme de acest gen fiindcă pe pozițiile lor competiția nu este acerba iar șefii nu își permit să piardă un tip supercalificat făcând pe durul cu el.
      • Like 0
  • Majoritatea șefilor toxici sunt slab pregatiți. Când sunt puși în fața unei probleme pe care nu o stapânesc sau nu o cunosc încep să devină nervoși, să țipe, etc. Din păcate numărul lor crește!!!
    • Like 4
  • Cine spune ca o persoană e sef bun sau rău ? În general majoritatea oamenilor vorbesc în necunoștință de cauză despre orice,pe principiul la politica si fotbal toți ne pricepem. Descrierea sefului toxic din articol cred că e dusă la extrem, nu cred că poți fi 100% atât de prost tu ca om să nu îți vezi asemenea greșeli și mai ales să fi alea sau pus de cineva la conducere în condițiile astea. Nu e ușor să conduci, să ai responsabilități iae cei din subordine să nu știe ce si cate trebuie să faci. Bun si rău sunt doi termeni priviti relativ din diferite perspective.
    • Like 0
    • @ Florin Bogdan Petrila
      Lor Hume Lor Hume check icon
      Un sef toxic nu vede sau alege sa nu vadă latura umana a angajaților. Pt el ești doar un număr la un birou care produce costuri 8ore deci fără muzica fără zâmbete dat click doar din unghiul corespunzător sa nu cumva sa lași impresia ca ai voie sa îmbunătățești sau ca ești capabil sa muncesti fără sa te privească ochiul protector...
      • Like 3
    • @ Florin Bogdan Petrila
      check icon
      nu aveti suficiente cunostinte, exista srl-uri si sa-uri conduse de ofiteri sie, sri, .... acoperiti, scopul acestora firme fiind acoperirea activitatilor angajatilor, dar in ele exista si angajati neimplicati in activitatile de aparare si spionaj, si acestia nu inteleg nimic, ei chiar cred ca trebuie sa vanda ceva ... as putea sa dau cateva exemple, dar incercati dvoastra sa ganditi cu propria minte si o sa gasiti idioti 100% printre directori .... incepeti, asa de proba, cu dealerii auto din romania :) indiferent cu care :)
      • Like 1
    • @ Florin Bogdan Petrila
      Se vede că nu ai experiență și poate te-ai blocat în același loc, pe aceeași poziție, vreme prea îndelungată.
      • Like 0
  • Șefii toxici au început sa intre și în companii de stat. Sunt puși tot pe criterii de clan, fără a avea performante anterioare notabile. Nu înțeleg și nici nu vor sa înțeleagă contextul economico-sociale al companiei la care au ajuns prin pile. Deci dacă e ceva funcțional distrug, dacă e ceva nefuncțional nu sunt capabili sa gestioneze.
    • Like 1
    • @ Dorina Mironescu
      Sunt demult!!!!(am cam 40ani experientaprofesionala) As zice ca de acolo a inceput modelul.
      • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon