Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor

Odinioară, preoţii le cereau credincioşilor sufletele, promiţându-le că-i vor ghida către raiul din ceruri, ulterior, conducătorii politici au reclamat votul cetăţeanului în schimbul unei societăţi fără urmă de nedreptate şi corupţie. Ceva mai recent, au apărut speakerii care te fac să intri-n convulsii, life coachii care ghicesc sursa dificultăţilor tale de comunicare pornind de la a zecea generaţie încoace şi trainerii care, în zece slide-uri frumos colorate, îţi destăinuie succint cum stă treaba cu succesul. De departe, aceşti guru ai modelării personalităţii umane sunt cei mai oneşti raportaţi la cerinţele menite să-ţi gâdile viitorul, căci ei îţi spun pe şleau: dă-ne un purcoi de bani şi noi, în schimb, îţi vom arăta cum să faci din compania ta mică una care să stea de strajă la intrarea în topul Forbes, iar din oiţele plictisite de le păstoreşti acum vom scoate mâine nişte pui de lei pe care-i vom umple de happiness, awesomeness, thoughtfulness, faithfulness şi alte ness-uri care le vor da insomnii creatoare tot restul vieţii lor leonice.

Cu toate acestea, la o cercetare atentă, se poate observa că, în cele mai multe cazuri, singura companie care-şi consolidează drumul către succes e chiar a celor care fac cursurile în cauză şi singura oaie care, după fiecare asemenea curs, capătă tot mai pregnant fizionomie de leu, în special în ochii celor sortiţi să rămână până la adânci bătrâneţe oi, e tocmai speakerul/ trainerul/ coachul care ţine cursurile respective.

Află mai mult:

O nouă religie își propune să vindece boala corporatistului român: despre șarlatanie și coaching

Îți e necesară nu doar o bună cunoaştere din interior a felului cum funcţionează snobismul la nivelul cel mai de sus al corporatismului autohton, dar îţi trebuie multă îndrăzneală (şi relaţii, bănuiesc) spre a supralicita nevoia multora de a-şi confirma statutul intelectual prin participări la cursuri care, cu cât mai scumpe (şi, implicit, adresate unui auditoriu mai exclusivist), cu atât mai mult întreţin ideea apartenenţei la o „elită” ce se autovalidează prin simpla bifare a cursurilor în cauză.

De aceea, se cuvine să subliniez că a şti să ţii o vioară în mână nu e totuna cu a şti să cânţi la vioară, iar a interpreta relativ decent câteva arii cu dificultate moderată nu te transformă într-un maestru. Din păcate, în ochii unui neofit, un impostor priceput va fi luat întotdeauna drept Enescu.

Şi, cum în epoca noastră inclusiv aerul de naturaleţe poate fi produs în mod artificial, iar supremaţia omului frumos și de succes e afirmată în toate ocaziile, filozofăreala pseudoştinţifică a acestor mentori ai împlinirii personale găseşte foarte uşor ecou în sufletele unei largi pături de indivizi maleabili, sugestibili, angoasaţi, supuşi hazardului unei lumi nemiloase.

Nu e greu să fii ucenicul unui asemenea mentor. Dacă ai nişte bani puşi deoparte, propovăduitorul reușitei vine în faţa ta şi, printr-o mimică Houdini style şi câteva powerpoint-uri profunde, îţi explică nonşalant ce trebuie să ştii ca să îţi meargă bine. Îmbrăcat la convergenţa între casual şi business şi pătruns de importanţa propriei persoane – ca unul aflat în posesia unor cunoştinţe vitale, inaccesibile încă ţie –, el trezeşte în auditoriu un simţământ de respect şi supunere reţinută, asigurându-i pe cei hăituiţi de obsesia succesului că, dacă urmează paşii prescrişi de el, visele pot deveni realitate.

Percepuţi – sau, mai degrabă, tânjind a fi percepuţi – un fel de demiurgi ai structurilor organizaţionale, aceşti artizani ai psihicului uman se laudă că ar fi capabili să revitalizeze chiar şi sictirul corporatistului faţă de un job prost plătit inculcându-i o filozofie aptă să îi redea plăcerea de a lucra într-un mediu abrutizant, pe care-l detestă din toţi rărunchii.

Ceea ce, să nu ne ferim să recunoaştem, e o performanţă.

Însă chestiunea arzătoare e următoarea: cât din ceea ce îşi propun nenii şi tănticile din life & business coaching se întâmplă în viaţa reală?

Răspunsul meu, deşi formulat ambiguu, n-ar trebui să lase loc de interpretare: training-urile cu aceşti antrenori-minune sunt la fel de eficiente ca pelerinajele la Arsenie Boca.

Unii oameni îi dau târcoale lui Arsenie la mormânt şi, trei ore mai târziu, îmbătaţi de pioşenie, pleacă transfiguraţi. Numai că iluminarea şi purificarea spirituală se evaporă îndată ce Prislopul dispare în zare şi, dimineaţa următoare, credinţa în omul care-au crezut c-au devenit lasă loc vechiului Vasile meschin, făţarnic şi egoist, atât de familiar vecinilor.

Ei, da, cam aceeaşi influenţă au cursurile asupra celor ce aleg să creadă în succesul propovăduit de aceste feţe mirene, numai că-s mult mai costisitoare.

Dacă nu v-a mulţumit comparaţia de mai sus, atunci reţineţi că diplomele pe care le oferă la finalul training-ului au tot atâta valabilitate cât indulgenţele papale, cumpărate cu bani grei în Evul Mediu şi care garantau păcătoşilor o şedere mai scurtă în Purgatoriu.

Pe vremea aia, Martin Luther s-a ridicat împotriva acestor practici, numindu-le „înşelătorii pioase”, iar papa Leon al X-lea l-a excomunicat. În zilele noastre, însă, aceşti papă-bani de la corporaţii & naivi vor prospera în continuare, căci, până una alta, un Martin Luther laic care să dea unlike evangheliştilor ce invocă succesul prin sloganuri şi powerpoint-uri nu s-a născut încă. Culmea e că nici nu e necesar să se nască, întrucât a-ţi imagina că vei stăpâni arta succesului urmărind schemele colorate ale unora e la fel de rezonabil cu a crede că îţi însuşeşti filozofia lui Pascal uitându-te la un om aplecat asupra unei trestii unduindu-se în bătaia vântului.

Mult mai instructivă în abordarea construirii succesului – chiar dacă nu şi suficientă – ar fi citirea atentă a unor cărţi despre edificarea unui mare imperiu comercial, cum este cartea lui William Manchester, „Armele lui Krupp”. Şi, de asemenea, mult mai ieftină. Însă o asemenea alegere implică neajunsul de a te rupe de formulele magice în zece paşi şi acceptarea adevărului că realitatea din business e mult prea complexă şi comportă prea multe necunoscute pentru a fi comprimată în schematizări superficiale şi simplificări grosolane.

Pe de altă parte, cursanţii, hipnotizaţi de aceste prezentări care frapează şi exaltă iluzia reuşitei, nu doar că îşi interzic orice analiză critică serioasă, dar aderă cu toată fiinţa la acele sfaturi şi precepte care îi apropie de o lume mai adecvată aspiraţiilor lor, oricât de vag ar suna „soluţiile” respective. Câtă vremea viziunea trainerului face corp comun cu ideea de succes, viziunea e bună. Restul nu contează.

Ca să nu o mai lungim, ceea ce ridică semne de întrebare la apostolii succesului & fericirii nu e scopul pe care şi-l propun – onorabil, de altfel –, ci disproporţia dintre valoarea financiară a training-urilor şi eficienţa lor.

Sunt neconvingători. Te ispitesc cu imaginea reuşitei, însă fără a se lua pe ei drept exemplu. De aici şi scepticismul multora, care refuză să se năruiască înaintea credinţei lor dogmatice în succes. Dacă ar dori cu adevărat să fie credibili, ar trebui ca ei înşişi să o ia de la zero şi să arate ce trebuie făcut şi să exemplifice, încarnând în propria persoană principiile enunţate, cum se corporalizează fantoma succesului.

Fiindcă, din punctul lor de vedere, dacă tu dai greş, nu e de vină gargara pe care ei ţi-o ambalează în fraze cu rezonanţă pseudoştiinţifică, ci tu, că nu ai ştiut să-ţi găseşti motivaţia interioară şi nu te-ai ţinut de lecţiile predate. Dar nu ar fi şi cazul lor, căci ei sunt fix aceia care te învaţă zi de zi cum să faci amor cu succesul. Ei cunosc cum să îmblânzeşti această amantă năzuroasă şi cum să faci casă bună alături de ea.

La finalul şedinţelor, îi voi desena trei diagrame, ne vom uita împreună la un desen animat cu Tom şi Jerry – de dragul copilului ce sălăşluieşte în noi şi pentru că o zi în care nu râzi e o zi pierdută – şi îi voi aminti sloganul următor: „Iubirea e totul. Fără iubire, şi pământul stă pe loc.”

În acelaşi mod, acelor coachi ce vor să te încarce cu fericire şi să-ţi sculpteze personalitatea în armonie cu structura ta interioară, acelor acrobaţi spirituali care, una-două, jonglează în descifrarea problemelor tale cu binomul iubire-ură, le-aş recomanda să facă schimb de job cu o contabilă dintr-o corporaţie, plătită cu 15 milioane pe lună, care lucrează zece ore pe zi şi e nevoită să interacţioneze cu şefi irascibili şi clienţi insuportabili.

And... one year later (ca în filmele romantice), să vină la mine să văd dacă e ceva în neregulă cu ea. Să-mi plătească 100 de euro pe oră să verific de ce i-a dispărut roşeaţa din obraji şi cheful din viaţă. Aş ruga-o să îmi explice de ce oare crede că şeful urlă fără motiv la ea. S-a gândit că, poate, şeful e un tip de treabă, ce ţipă din timiditate, şi că adevărata problemă rezidă în dificultatea cu care ea relaţionează cu ceilalţi? Dar de ce, aş mai întreba-o, când pleacă în teambuilding, joculeţele trainerilor i se par dintr-o dată excesiv de tâmpite şi enervante? (Doar şi ea s-a ocupat cu asta înainte de a lua locul contabilei.) I-a trecut prin cap că, poate, are o problemă de socializare şi e introvertită? Şi s-a gândit că, poate, dorinţa de a-l arunca pe trainer pe geam ori de câte ori îi zărea zâmbetul fals şi veselia prefăcută de pe chip, avea legătură cu faptul că se ura, în fapt, pe sine? Hmm? Dup-aceea, mă gândesc, aş ruga-o să îmi înşire primele o sută de chestii pe care le detestă la ea. Ba nu, primele o mie. Posibil, când va ajunge la a opta chestie, să se termine şedinţa şi să fie necesar să mă mai viziteze de câteva ori. Nu va fi o problemă. Îmi voi da osteneala să o mai întâlnesc. La finalul şedinţelor, îi voi desena trei diagrame, ne vom uita împreună la un desen animat cu Tom şi Jerry – de dragul copilului ce sălăşluieşte în noi şi pentru că o zi în care nu râzi e o zi pierdută – şi îi voi aminti sloganul următor: „Iubirea e totul. Fără iubire, şi pământul stă pe loc.”

Ah, da, şi i-aş mai cere să stea în locul contabilei, pe aceleaşi 15 milioane, până în ziua în care va veni la serviciu văzând numai curcubee, orele suplimentare (şi neplătite) i se vor părea raiul pe pământ şi şefii cei isterici, pâinicile lui Dumnezeu.

Iar dacă atât o categorie, cât şi alta, vor claca în asumarea obiectivelor pe care ei le înfăţişează altora – pe mulţi bani – ca fiind la îndemâna oricui, aş chema toţi foştii cursanţi şi le-aş cere, prin slide-uri sugestive, să le tragă şuturi în fund până ce... până ce eul lor individual se va contopi cu fiinţa universală. Până ce yin va deveni yang. Până ce coachul îşi va da seama că e mai onorabil să vândă flori în Titan. Până ce şeful bădăran va veni în genunchi în faţa angajaţilor şi îşi va cere scuze.

Până ce plopul va face pere.

Citește mai mult:

Un șef bun e uman, competent și modest. Cel toxic e fudul, hipercompetitiv și conduce prin teroare

Burnout sau sfârșeala muncii în corporație. Ce să faci când simți că nu mai poți

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Putin subiectiv,cum ar putea fi altfel, dar corect textul. Avem o inflatie de antrenori de viata. Se pare ca e un trend deja ca unii sa isi regaseasca adevarata valoare si liniste interioara in a deveni coacheri. Zici ca s-au "eliberat" cu totii din stansoarea asa atat de blamata a corporatisului atat de amarat saracul. Iar dupa eliberar si iluminare e normal sa sharuiasc si cu ceilalti, nu ? Sa ii iluminam pe toti, sa ii eliberam pe toti, Fiecare cu pasarica lui, pe mine ma deranjeaza doar faptul ca daca iti manifesti dezacordul fata de a apela la un astfel de "antrenor" atunci esti privit ca pe unul incuiat.
    • Like 0
  • Da ,foarte bun articolul ne reprezinta pe noi ca natiune.Suntem incarcati cu energie si viziunea sucesului atat timp cat dureaza cursul dupa intram iarasi in rutina Nebuna si Obisnuita.....
    • Like 0
  • Ei bine... daca privim din perspectiva celui care si-a data seama ca toate aceste "seminarii" sunt ca frectia la piciorul de lemn, nu pot spune decat ca da, articolul reflecta si "ädevarul meu". Si este al meu si al vostru, cei care suntem de acord, dar nu si a corporatiilor. Te-ai astepta ca o companie sa ia decizii predictibile, si sanatoase, pentru ca, nu-i asa... noi voim progresul real, etc., etc. Dar nu ati simtit vreodata ca deciziile luate chiar si in marile companii sunt parca venite dintr-o ratiune paralela cu orice predictie de bun simt? Care este segmentul tinta dintr-o companie la astfel de seminarii? Managementul superior? Nu! Cei care au realizat ca fiind angajat de cetatenie Romana, nu vei fi niciodata invitat la aceeasi masa a sanselor egale cu omologii din tata de origine a companiei? Nu! Si atunci cine ... pune botul? Ce facea partidul comunist? Propaganda!!! Ce fac de fapt acesti clarvazatori contemporani corporatisti? Propaganda!!! Care da celor care cred, impresia ca muncind din greu... foarte greu... cu si mai multa ambitie... vor avea lumea la picioare. De fapt totul este cuantificat foarte clar. Cum se castiga mai mult? Cu manipularea angajatilor sau fara? Ei bine, se pare ca raspunsul este deja stiut.
    • Like 0
  • Mihai check icon

    De fapt... "iubirea" chiar este totul, si o sa explic de ce. Daca "Contabila cu 1500 RON/luna" (care nu prea exista - contabilele sunt platite cel putin dublu in multinationale), deci daca contabila se iubeste pe sine, cat si pe oamenii din jur, o sa se intample cateva lucruri:
    - o sa-si caute un job mai bun, mai bine platit, cu sefi si colegi mai buni, si o sa fie mai fericita
    - o sa reactioneze mai bine la stimulii negativi din mediu, si o fie mai fericita, o sa-si faca treaba mai bine, o sa comunice mai bine, si brusc poate si sefii o sa rezolve situatiile care erau de fapt problema si pe care nu o realizeau (poate contabila nu le-a spus)
    - dupa caz, poate nu-si face treaba bine, o sa realizeze asta, si o sa fie deschisa sa invete sa-si faca treaba bine, sa studieze de ce, nu sa creada ca le stie pe toate (ca autorul acestui articol ;-) )
    Culmea e ca articolul arata exact de ce e nevoie de coach, etc.
    Evident, pot fi si "coachi" prosti, si nu tb. facut din asta o religie, adica tb. mers la tinta, aflat ce vrei si ce ai nevoie si apoi sa-ti traiesti viata. Dar, pe de alta parte unii nu reusesc sa invete, si atunci se tot duc si 10 ani la coach, pt. ca chiar au nevoie sa invete si nu ajunge la ei ce trebuie.

    Interesant "Self-sufficiency" al autorului, cat si al comentatorilor pozitivi - care zic ca nu au ce invata de la un frizer mai mic decat ei ca varsta. Poate e asa. Dar poate frizerul ala a descoperit niste adevaruri simple (si destul de puternice) privind nu stiu.. ceva simplu time management, esenta vietii, sau nu stiu, orice, ceva banal, cum sa tai parul, cum sa faci sex, nu stiu.., ceva ce tu nu ai descoperit, ca erai prea preocupat cu ceva mai inteligent. Deci poate ai ce invata de la el :-). D.ex. cum sa nu mai fii atat de inchis si de arogant.

    Dar da, ideea nu e sa transformi participarea la astfel de traininguri o religie, ci sa participi pana inveti ce ai de invatat si apoi sa get on with your life. Problema e ca unii nu reusesc sa invete niciodata, si atunci tot participa, da.
    In cazul meu, am partipat (vreo 5-10 ani, daca punem si facultatea), am invatat in sfarsit, si acum imi vad de viata (Fara sa mai merg la traininguri). Dar au fost esentiale. Ultra-utile. Si inca invat zilnic (Cate ceva) si de la frizeri.
    • Like 1
  • In anul 1982 profesoara de chimie analitica avea o vorba citez:,, Apa,aerul si fraierul sunt din belsug in Romania''!!! Valabila atunci dar la fel de valabila si acum!!
    • Like 0
  • Oana Pop Oana Pop check icon
    Eu recunosc. Chiar nu am inteles ce ar trebui eu sa iau din acest articol. Pot observa doar o reiterare a ceea ce se cheama gandire magica - un mod de a vedea lumea extrem de limitat de dualitate. Pe scurt si mai putin metafizic - sunt domnle unii prosti si altii si mai prosti care se uita in gura lor, in timp ce noi cei destepti stam si ne oripilam. Manipulativ de altfel - adica voi cei care cititi sigur sunteti din cei buni :))) As fi fost curioasa sa citesc un articol despre limitarile coachingului, insa de fapt am citit o satira cu foarte putin umor si cu multa frustrare. Pe viitor recomand autorului un pic mai multa reflectie asupra subiectelor pe care le abordeaza si mai multa compasiune pentru a intelege inainte de a judeca.
    • Like 1
  • Ca in orice domeniu exista mereu si profesionisti mai slabi dar si clienți creduli care nu pot face diferența. Până la urmă nici dentistul nu e usor de ales si stii clar ca are o pregatire temeinica...
    • Like 1
  • Da, e foarte bun articolul, chiar daca ii deranjeaza pe cei pe care ii dezbraca...
    • Like 2
  • Mihail check icon
    Salut!

    Sunt Mihail si fac parte din tagma mai sus hulita a consultantilor. Trebuie sa marturisesc ca mult timp am fost corporatist si ca abia anul asta am decis ca vreau sa imi schimb tabara si sa trec de la trainee la trainer. Si mai pot spune ca o mare parte din educatia mea am dobandit-o in trainingurile corporatiste. Vreau sa prezint un punct de vedere diferit de cel de mai sus... pentru ca din teza si antiteza se naste sinteza. Si pentru ca in prima faza, citind articolul, am avut tendinta sa ma turez ca un Oltcit in panta, dupa care mi-am dat seama ca, facand acest lucru, nu fac decat sa creez tabere. Exista o carte minunata, scrisa de Stephen Covey, A treia cale. Unul din reflexele pe care si le propune cartea respectiva sa le transmita cititorului este sa iti spui: "Ai un punct de vedere diferit de al meu? Trebuie sa te ascult!". Pentru ca, din imbinarea fortelor "taberelor" poate iesi ceva mai bun decat orice ar putea realiza vreuna din tabere separat. Asadar, in speranta cooperarii... iata un punct de vedere diferit.
    Exista traininguri executate prost, cu material superficial sau neadecvat celor carora se adreseaza? Fara indoiala. Sunt toate in acest fel? Din experienta personala de trainee pot sa spun ca nu. Am beneficiat de traininguri de hard skills si de soft skills care mi-au modelat personalitatea si m-au ajutat si in plan personal si in plan profesional. Incerc sa nu folosesc un limbaj de lemn, asa ca vin cu exemple. Pe plan personal am fost introvertit si timid, iar acum nu am nici cea mai mica problema sa vorbesc in public sau sa fac prezentari (dimpotriva, imi place!). Pe plan profesional, am avansat mereu, conform cunoscutului principiu al lui Peter, pana la propriul meu nivel de incompetenta. Doar pentru ca mai apoi sa il pot impinge mai departe cu trainguri legate de profesia mea.
    Corporatia e un animal complex. Ea iti cere sa te misti in interiorul ei in sincron cu alte parti componente (ca si cei care manipuleaza un dragon chinezesc din interior). Pe de o parte iti cere sa vezi cum faci sa nu te calci pe picioare cu cel din fata ta (soft skills). Pe de alta iti cere sa inveti sa fluturi dragonul intr-un fel anume (hard skills).
    Revenind insa la contabila de mai devreme, cea cu cins'pe milioane, as mai completa un pic tabloul initial. In cele cins'pe milioane, poate contabila respectiva nu e motivata sau poate si daca ar fi nu ar avea timpul necesar sa caute si sa se puna la punct cu ultimele decizii ale guvernului sau cu modul lor de aplicare. Aici intervine consultantul. Care are timp, ca asta e meseria lui, care citeste si se pune la punct cu ultimele noutati si vine sa i le explice, pe banii angajatorului, angajatului care nu are timp sa caute, sa filtreze, sa citeasca si sa inteleaga informatia.
    Reusita unui training depinde de o gramada de factori, insa e esential triunghiul companie/angajat/trainer. De multe ori pe latura ce contine compania si angajatul exista neclaritati si inadvertente cand companiei nu ii sunt clare nevoile propriilor angajati. De multe ori pe latura ce contine compania si trainerul intervin anumite distorsiuni cand trainerul nu reuseste sa inteleaga nevoia companiei. Cand aceste doua laturi sunt bine puse la punct, cea mai simpla este cea pe care se situeaza angajatii si trainerul. Iar dupa ce se inchide acest triunghi, mai exista o parte extrem de importanta pe care companiile sau unii traineri o neglijeaza si anume partea de implementare si urmarire a unei schimbari. Pentru ca, nu-i asa, am agreat ca vorbim de un animal complex si o schimbare in cadrul corporatiei nu este ceva simplu si nici ceva care se intampla in doua zile sau o saptamana de training.
    Asadar... faci parte dintre cei care doresc sa invete singuri, fara ajutor? E minunat. Faci parte dintre cei care au nevoie de ajutor legat de a se pune la punct cu noutatile din domeniu? E minunat. Traim intr-o lume cu oameni diferiti. Cred ca diferenta, atunci cand o recunoastem, ne ajuta sa progresam. Si nu cred ca e nevoie de 100 de euro pe ora sa iti dai seama, ci doar de putina deschidere. Si apoi din ce in ce mai multa.
    • Like 0
    • @ Mihail
      Nu cred ca autorul vorbeste despre astfel de traineri cum esti si tu. E incomparabil un training pe o tehnologie (hard skill) sau unul pentru team lead's (soft skill) cu o sesiune de coaching ca cele sustinute de Loarand Soares de exemplu.
      • Like 0
    • @ Florin Cordunianu
      dalex check icon
      Am o intrebare:
      Printre atatia "hard" si "soft" si "coach" si "skill" unde este limba romana ?
      Un "trainer" de Romana gasim ?
      • Like 0
  • Evident ca articolul are ceva adevar, insa evident ca acel adevar nu e absolut. Psihologia a dezvoltat concepte si instrumente care iti pot imbunatati viata, insa orice schimbare se realizeaza daca exista motivatie si cu multa munca. L-as da ca exemplu pe Victor Frankl, un psihiatru vienez care pe la 40 de ani si-a inceput stagiul de pregatire la Auschwitz, intr-un loc in care viata dusa de contabila cu 15 milioane pe luna pare un mic paradis. A scris si o carte despre experienta lui acolo si concluziile lui, care cred ca ar merita si citita.....nu costa o suta de euro ora.....uneori se gaseste si gratuit in format pdf.....iar exemplele pot continua....
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult