Dacă un telefon costă 100 de lei pe raft, cât din preț reprezintă valoarea TVA? (nu, răspunsul nu este 20 de lei, reluați dacă ați răspuns așa). Am început să pun astfel de întrebări în interviurile pentru posturi manageriale pe care le țin. Constat cu stupoare o recurență tristă. Nouă din zece candidați nu au putut răspunde corect și unii dintre ei, mai abitir, s-au blocat emoțional, neputând avansa nici măcar o tentativă de răspuns. Oameni în toată firea se fâstâcesc, roșesc, lăcrimează într-un rictus citric. „Mă dau bătut! Nu știu, mă depășește. Nu știam că am venit la un examen de matematică, credeam că vin la un interviu.”
Am ținut câteva sute de interviuri până acum pentru tot soiul de slujbe. Am învățat ca tot românul din mers ce întrebări să pun după ce multă vreme am exersat cuminte baletul mieros al discuțiilor tipice: Ce știți despre compania noastră? Care sunt punctele dumneavoastră tari? Ce puncte slabe aveți? Unde vă vedeți peste cinci ani?
Majoritatea candidaților au un repertoriu de răspunsuri îndelung exersat, antrenați retoric în spiritul literaturii predigerate a cărților de self-help. Ca intervievator îți va fi realmente dificil să deslușești prin cortina de vapori elucubranți orice relevant despre înzestrările intelectuale și emoționale ale candidatului.
Mi-am luat inima și am încercat să „surprind” prospecții după o prea lungă și costisitoare serie de decizii proaste ca urmare a acestor interviuri ritualice din care am ieșit amețit de efectul de halo. Prețul l-am plătit și eu, și ei, în perioade de neproductivitate și marasm profesional.
Acum încep prin a întreba: „Care este cea mai mare realizare a ta profesională, de care ești mândru(ă)?” Chestionez orice răspuns primesc, cu o serie neabătută de „cum ai făcut asta?” țintind accesul în aria comportamentelor specifice. Orice profesionist adevărat presat de „cum” ajunge relativ repede să cadă în transa retrăirii proceselor și devine nerăbdător să-ți schițeze instrumente, idei. Dacă începe să-ți deseneze acel „cum” de o manieră lizibilă și coerentă, poți ști ca ai reușit să treci dincolo de cortina matlasată, izolată fonic a teatrului de conivență.
Cea mai bună metodă de a căuta cel mai bun predictor posibil al performanței viitorului angajat, mai ales dacă i se vor încredința responsabilități mari, este să-l testezi cu o problemă sau sarcină de lucru cât mai aproape de realitatea zilnică a slujbei. Din păcate, de cele mai multe ori, angajările se fac pe baza pedigree-ului din industrie și a ping-pong-ului de declarații din interviuri formale.
Dar dincolo de orice, nivelul de inteligență emoțională pentru un lider este cred cel mai important element, mai mereu ignorat în totalitate. Prin urmare scoaterea „din strofă” a candidatului este cea mai eficientă și rapidă formă de a sonda toleranța la stres și reacția candidatului în situații dificile pentru el.
Deunăzi, am cerut unui posibil viitor coleg să citească următoarea încurcă-limbă: „Cosașul Sașa când cosește cât șase sași sasul cosește. Și însuși Sașa-i sas cât șase, și-n sus și-n jos la casa sa, cosește Sașa și-n șosea. Și șase case Sașa-și știe. Ce șansă, Sașa-și spuse sieși!”
În text, într-adins am strecurat și câteva greșeli evidente de ortografie. Am cerut candidatului să o citească cu voce tare de trei ori și să reproducă ulterior a patra oară ce-și aduce aminte.
A fost amuzant. Omul nostru s-a blocat chiar de la prima lectură, a început să râdă convulsiv încercând să reproducă inclusiv greșelile de ortografie, fără a le corecta. A abandonat încercarea în mai puțin de 10 secunde privindu-ne uluit: „total brainfuck”, a decretat el.
Dincolo de anecdotă și de discuțiile metodologice stă totuși un fapt nesmintit: cu toții avem impulsul de a ne edita masiv comportamental în situații de examen social perceput în așa fel încât să ne identificăm cât mai bine cu ceea ce ne imaginăm că se așteaptă de la noi. Dorința de a plăcea și de a fi acceptat este covârșitoare.
Și în cazul ritualului amoros al „întâlnirilor”, același mecanism ne facem să ne străduim să arătăm mai bine, să îmbrăcăm mai bine și să ne exprimăm mai îngrijit decât o facem de obicei.
Naturală fiind, această tendință nu poate fi respinsă otova drept fățărnicie sau dorință de a induce în eroare. Pe de altă parte, în relații interumane, incapacitatea de a trece dincolo de ceea-ce-vezi-este-tot-ceea-ce-este se soldează adesea cu mici sau mari dezastre.
Cum am găsit un lider la un interviu
De fapt ajung astfel la cea mai bună regulă de testare pe care am învățat-o de unul singur dând cu oiștea în gard. Corelația esențială între proaspătul angajat și eventualul său succes este dată de nivelul controlului asupra funcțiilor sale cognitive. Cu alte cuvinte, vorbești înainte să gândești sau invers și mai ales, poți să articulezi și să descrii felul în care gândești? Și dacă răspunsul este tehnic greșit, asta e mai puțin important, atât timp cât poți admite deschis eroarea și merge mai departe în explorarea unei soluții mai bune.
Este mereu un semn rău dacă, în loc să ia pixul și să caute pe hârtie posibile soluții, interlocutorii se uită fix prin tine și declamă tăios și solemn că răspunsul e cutare și cutare. Comportamentul acesta este mai clar păgubos când le oferi explicit și insistent ocazia să gândească înainte să vorbească.
Unul dintre cei recent intervievați, dintr-aceia fără prea multe diplome și fără un trecut respectabil de funcții, după ce a răspuns impecabil la testul de reflecție cognitivă a avut curajul să ne propună el însuși o problemă, pe care onor comisia din care făceam parte a reușit să o rezolve doar parțial, dar, lucrând împreună, am reușit să găsim întreaga rezolvare. În acest exercițiu în sine foarte satisfăcător și revelator am înțeles că omul nostru este exact ceea ce trebuie echipei, un lider capabil să-i învețe pe cei din jur ceva, nu doar să le ordone și să se conformeze strict și orbește comenzii „de sus”.
Pentru cine cine este curios, testul standard de reflecție cognitivă al lui Shane Frederick vă poate da vouă înșivă măsura în care sunteți sau nu sclavii propriilor intuiții. În termenii consacrați de Daniel Kahneman, puteți comuta voluntar și eficient modulul gândirii lente pe fondul iureșului constant al gândirii rapide?
1. O bâtă de baseball și o minge de baseball costă împreună $1,10. Dacă bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea, cât costă mingea?
2. Dacă în cinci minute cinci mașini produc cinci obiecte, de câte minute este nevoie ca 100 de mașini să producă 100 de obiecte?
3. Pe un lac o specie de nuferi acoperă o suprafață oarecare. Dacă suprafața acoperită de nuferi se dublează în fiecare zi și în 48 de zile acoperă întreg lacul, de câte zile este nevoie ca nuferii să acopere jumătate de lac?
Curioși încă? Iată și problema ridicată comisiei de candidatul care a rezolvat fără greș testul de reflecție cognitivă:
Se dau șirurile:
1
11
21
1211
111221
312211
Continuați cu următorul șir...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai general, urmarile metodelor tip "invatam jucandu-ne" si ale altor prostii de acelasi calibru...
:)
Nu ma asteptam sa fie asa banala. Mi-a luat aproape 10 min. sa imi dau seama ca este o copilarie, de fapt. Ma asteptam sa fie cevaaa... pe stil Mensa. Organizatie din care am facut parte, apoi am renuntat sa dau aia 60 de lei anual, este complet inutila acea organizatie. Inerta. Club de socializare si ceva initiative timide, nimic de amploare. Multe pretentii... si atat.
Caut de munca, apropo. Daca exista pe-aici un angajator caruia nu-i pasa ca nu am terminat liceul... n'am diplome si realizari de listat prin CV... Dar stiu ca sunt capabil. Am urat sa vorbesc despre mine, nici acum nu imi place sa o fac, dar vad ca daca nu te lauzi nu te ia nimeni in seama. Nu-s bun de nimic, si totusi sunt prea bun... Nu stiu cum sa explic. Cam asa sunt eu, haha. Mda!
... prin publicitate, marketing, prin design grafic si industrial, chestii inovatoare, brainstorming / problem-solving, dezvoltare produse etc.
Cam pe aici imi sta mintea. Mi-a stat totdeauna. Managerul de dezvoltare de la Albalact mi-a raspuns, in 2019, ca ideea trimisa (design, solutie tehnica, sugestie clipuri publicitare si slogan) este "out of the box" si isi exprima speranta ca am sau ca voi urma o cariera in marketing. Nu putea fi implementata fiindca era o imbunatatire a ceva existent, o proprietate intelectuala a unei firme germane.
... un amic care lucreaza la Mediacom m-a propus la departamentul de creatie, au zis ca n'au cum sa ma angajeze fiindca n'am diplomeee... peste diplome, peste diplome... De parca creativitatea are legatura cu ce scoala ai absolvit.
... bla bla. Deocamdata pierd timpul cautand printre anunturile de angajare absolut jignitoare de pe OLX. Pana la urma ma bag la ce se gaseste, ca de obicei, ca timpul trece si chiria vine.