Vin la Paris cu Jude sau cu ce mai iese România în lume. Centrul Pompidou îl celebrează în aceste zile pe regizorul român, proiectând toate cele 28 de filme ale sale, iar Jidvei lansează cu acest prilej la Paris, în premieră internațională, Vinars XO

La începutul anului, într-o emisiune din cadrul Festivalului TCM Classic Film, marele regizor Martin Scorsese își exprimase admirația pentru filmul românesc. Momentul s-a viralizat rapid.

„Îmi plac foarte mult filmele românești. Da, Mungiu și Puiu… „Polițist, adjectiv”…„Sieranevada”. Și apoi mai e acest tip numit Radu Jude…” Marele Martin Scorsese îl pronunță pe Jude ca-n „Hey, Jude!”, dar e suficient ca o mulțime de oameni din toată lumea să caute apoi frenetic online cine e acest Giuud valah. Publicul de la conferința lui Scorsese, care începuse să râdă cu condescendență în momentul în care marele regizor își mărturisise această pasiune exotică (auzi, filme românești!?…), încearcă niște aplauze pe măsură ce Scorsese vorbește despre „Aferim!” sau „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”.

Mărturisesc că m-au râcâit multă vreme râsetele de început din sală, mai ales că la Scorsese nu veniseră tocmai niște amatori. Mă așteptam ca publicul care merge la astfel de evenimente să fie unul de cunoscători. Era convins că toată lumea știe despre „noul val” și despre regizorii teribili pe care i-a dat în ultimele decenii România, mai ales că s-au întors de la festivaluri prestigioase încărcați cu premii. Jude însuși luase Ursul de Argint la Berlin pentru regia filmului „Aferim!”, câștigase Ursului de Aur în 2021 cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, Premiul Special al Juriului de la Locarno pentru „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” în 2023 și Ursul de Argint pentru scenariu anul acesta, cu filmul „Kontinental ’25”.

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență.

De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Un joint venture cultural: „cineastul neliniștit” și vinarsul liniștit în butoaie de stejar

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un joint venture între două branduri care au ieșit la export, tocmai într-una dintre cele mai pretențioase piețe culturale din lume: Paris, Franța. Filmul românesc (reprezentat de Jude) și vinul românesc (reprezentat de Jidvei) le-au povestit francezilor despre România mai bine decât orice campanie de brand de țară.

Centrul Pompidou din Paris, cel mai mare centru de artă contemporană din Europa, și mk2, colosul din industria cinematografică franceză, ce cuprinde un lanț de cinematografe, casa de producție, distribuție de film, laborator de restaurare și Biblioteca mk2, a decis să-l omagieze în aceste săptămâni pe „cineastul neliniștit” Radu Jude, organizând o retrospectivă care reunește 28 de filme realizate în 20 de ani de regizorul român. La evenimentul de deschidere, Jidvei, brandul de vinuri din România, a ales să lanseze în premieră internațională Vinarsul Jidvei XO, obținut într-o ediție limitată, de doar 5000 de sticle.

Am fost la Paris, la deschiderea retrospectivei Jude, într-o după amiază ploioasă, în care nu ieși din casă nici măcar să scoți un câine. În ciuda vremii, 4 săli de cinema s-au umplut simultan pentru „Kontinental ’25”, penultimul film al românului Jude (ultimul se numește „Dracula”, „cel mai comercial film al meu”, după cum și-l descrie regizorul). În prezența regizorului, evenimentul a atras un public divers, de la cinefili înrăiți, la studenți curioși. Considerat de către Centrul Pompidou „cel mai bine păstrat secret al cinefiliei contemporane”, Jude pare să fie un secret care în ultima vreme nu mai este chiar atât de bine păstrat. Publicul francez prezent la eveniment îl știe. De altfel, Jude stă și filmează destul de mult în Franța, o țară care a atras mereu elita culturală din România.

„Suntem într-un moment în care cultura română e atacată din interior, din țară. Eu cred că astfel de evenimente, cum e această retrospectivă, nu ar trebui să fie despre mine, ci ar trebui să fie niște semnale că există un potențial real în România pentru artă, iar acest potențial trebuie susținut. Cred că operele românești de toate felurile, toate artele, vor circula din ce în ce mai mult. Și e important să circulăm, ora exactă nu se dă la București, e important să existe un schimb permanent între cultura română și celelalte culturi. Cultura română poate fi importantă atâta vreme cât este acordată la Occident”, a spus Radu Jude, pentru publicația Cultura la dubă.

„Radu Jude este unul dintre cei mai importanți regizori contemporani pentru că a înțeles perfect ce a devenit cinematografia astăzi. Cinematografia poate fi ceea ce facem zilnic, ca un meșteșug. Film lung, film scurt, ficțiune, documentar, montaj, el a folosit toate instrumentele și a rupt toate normele”, a completat Mathieu Macheret, critic de film Le Monde, pentru publicația citată.

„Dacă Franța are Armagnacul, noi avem Vinarsul”

La finalul proiecției, Jidvei a deschis Vinarsul XO, un dublu distilat nobil, din soiul autohton Fetească Regală, „care combină rafinamentul Armagnac-ului franțuzesc cu spiritul autentic românesc”, după cum sună prezentarea companiei. „Am ales Parisul pentru această lansare pentru că legătura noastră cu Centrul Pompidou nu este întâmplătoare - anul trecut am celebrat împreună o altă personalitatea românească, pe Constantin Brâncuși, iar acum onorăm opera lui Radu Jude. În tandem, pășim mai departe. Dacă Franța are Armagnacul, noi avem Vinarsul: un distilat cu rădăcini transilvănene, dus la nivel de artă de Mariana Mărginean, vocea calmă care a învățat să asculte vinul și una dintre puținele femei din România specializate în distilate. Lansarea internațională a Vinarsului XO la Paris marchează o dublă recunoaștere – a culturii românești”, spune Ana Necșulescu, director de comunicare al Jidvei. Acest demers a arătat că România continuă să scrie cultură în inima Europei – prin film, prin vin și prin legături care depășesc granițele. Așa cum filmele lui Radu Jude cer răbdare și atenție pentru a fi înțelese, la fel și Vinars Jidvei XO cere timp pentru a fi descoperit, continuă Ana Necșulescu. Împreună, spun aceeași poveste: a unei Românii care știe să transforme fragilitatea în forță și să lase amprente durabile în lume.

În final, i-am auzit pe mulți francezi punând aceeași întrebare: de unde pot cumpăra vinuri românești.

Regizorul care m-a făcut să mă întorc în cinema

Pentru mine a fost importantă retrospectiva asta, pentru că Radu Jude este singurul regizor care m-a făcut să merg de 10 ori la cinema, la același film și uneori eram singur în sală. Filmul se numește „Aferim!”, este filmul meu preferat de după 1989, este un western al limbii române. Eu am făcut facultatea de litere, iar pentru mine filmul ăsta a fost o aventură a limbii române. Pentru mine, care am făcut în facultate limbă română veche, filmul ăsta a fost absolut fascinant. Și am descoperit că și colegi de-ai mei de facultate împărtășesc aceeași pasiune.

#VinLaParis, un jurnal de arheologie afectivă

Scurta călătorie la Paris a fost un prilej de arheologie afectivă. Împreună cu jurnalista Amalia Enache am documentat un scurt jurnal #VinLaParis mergând pe urmele personalităților din România care au trăit și au creat în capitala Franței: Brâncuși, Ionesco, Cioran, Eliade, Grigorescu, Pallady, Istrati sau Monica Lovinescu. 

Pentru realizarea jurnalului ne-am bucurat de participarea actorului si scenaristului Conrad Mericoffer și a jurnalistei Alexandra Tănăsescu, autoarea proiectului Cultura la dubă. Traseul cultural a avut drept punct final superbul palat care găzduiește Ambasada României la Paris, un spațiu care se deschide o dată pe an publicului larg și unde francezii fac cozi ca să admire saloanele, curtea interioară și cel mai mare teatru privat din Franța. Palatul Béhague a fost cumpărat în 1939 de statul român, după moartea proprietarei, grație legăturii strânse pe care o avea premierul Gheorghe Tătărescu cu marele poet Paul Valéry, bibliotecar și secretar personal al contesei Martine de Béhague.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp