Fotografie de John Angerson. 1990 / Orfelinatul Cernavodă/ foto Profimedia
Cu câțiva ani în urmă, scriam pe Republica.ro despre „Simfonia semnelor”, cartea Adrianei Săftoiu – o lectură care te scoate din zona de confort și care, pentru mine, a rămas cartea anului 2022.
Vă scriu acum, stimată doamnă Adriana Săftoiu, tot pe Republica.ro cu o sugestie privind modul în care putem arăta Zoomerilor și Alpherilor nivelul de patriotism din perioada 1980-1989. Cred că mai există în arhiva TVR documentarele acelea teribile cu ”orfelinatele groazei”, parcă așa se chemau. Vă rog reluați documentarele la ore de vârf, neblurate și pentru audiență generală (AG).
În 1991, student la medicină, lucram la un ONG și am intrat în două dintre astfel de orfelinate, unde erau la grămadă copii normali alături de copii cu handicapuri fizice și psihice severe. Îmi stăruie în minte imaginile și mai ales, în nări, mirosul îngrozitor din încăperi. Îmi amintesc cu rușine că nu am vrut să mai intru în al treilea.
Este unul dintre modelele de „patriotism” din cea mai neagră decadă din istoria României, o realitate care, probabil, ar trebui cunoscută de generațiile Z și Alpha.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta și ca să aleagă fiecare ce vrea să vadă și ce nu.
Altfel, nu cred zău că cei vizați vor lăsa tiktok-ul, facebook-ul, instagram-ul și celelalte, ca să vadă niște documentare, oricât de adevărate și cutremurătoare ar fi ele.
Nici nu-i va convinge că Ceaușescu nu era câtuși de puțin un tip cool..
Pentru că populiștii sunt mai convingători și "nu din vina lor"..
Apropo, ca să fii cetățean model în Epoca de Aur, era musai să fii aplaudac și yesman obedient.
Poate că n-am fost chiar ceățean model, dar cu siguranță am fost aplaudac și yesman.
Aplaudac, în sensul că am aplaudat (și o fac în continuare) filmul "Dacii" făcut de Sergiu Nicolaescu. Și yesman, având în vedere cele câteva viniluri și benzi trase pe 19, care acopereau cât-de-cât discografia YES, de la vremea aceea.
Da, YES.. Formidabila trupă de progresiv cu a sa zbuciumată istorie. Plecări, reveniri, nou veniți.. Dar s-o luăm cu începutul :
- "Time And A Word" de pe albumul cu același nume din 1970. E al doilea album YES, cu :
>Jon Anderson voce
>Chris Squire bas
>Peter Banks chitară
>Tony Kaye clape
>Bill Bruford tobe
iar videoclipul e chiar din acea perioadă :
https://www.youtube.com/watch?v=CaxIlpQYy1s&list=RDCaxIlpQYy1s&start_radio=1
Așadar fără celebrii Rick Wakeman clape, Steve Howe chitară, Trevor Rabin chitară, Alan White tobe și Geoffrey Downes clape, cei care-au consacrat de fapt YES.
Cu plecări și reveniri ei au dus trupa până spre zilele noastre.
Iată-i în formula de bază (mai puțin Anderson și Wakeman) la Londra în 2004, cu :
- "Owner of a Lonely Heart" de pe "90125" (1983)
https://www.youtube.com/watch?v=BqytFvrtrT4&list=RDBqytFvrtrT4&start_radio=1
Mai nou au apărut în turnee cu excelentul basist Lee Pomeroy. Cei care mi-au citit comentariile din ultima vreme l-au putut vedea pe scenă cu ELO/Jeff Lynne sau Steve Hackett. La tobe carismaticul american Louis Molino. Și nu sună rău :
- "Rhythm of Love", de pe "Big Generator" (1987), la Hammersmith în 2018.
O piesă atipică, cu un ritm care te ridică de pe scaun :
https://www.youtube.com/watch?v=KMjGpiYLF20&list=RDKMjGpiYLF20&start_radio=1
Și încă trei piese, în aceeiași formulă, din același concert :
- "Hold On" de pe "90125" :
https://www.youtube.com/watch?v=kRUR1WVlV84&list=RDkRUR1WVlV84&start_radio=1
- "Changes" de pe același album :
https://www.youtube.com/watch?v=xX6u3bhR6AU&list=RDxX6u3bhR6AU&start_radio=1
- și "Awaken", de pe "Going for the One" (1977), adică cireașa de pe tortul Yeeeeees.. :
https://youtube.com/playlist?list=PLH-KfVNaYwYtFN7NXnWtwvISH6d0-iQ2W&si=yTRCdOBChTYK4I3p