Îmi stăruie în minte imaginile și mai ales, în nări, mirosul îngrozitor din încăperi. Îmi amintesc cu rușine că nu am vrut să mai intru în al treilea. (Fotografie de John Angerson. 1990 / Orfelinatul Cernavodă/ foto Profimedia).

Pentru ca cei care nu au trăit acele vremuri să înțeleagă situația, CNSAS propune și un exercițiu de imaginație. „Gândiţi-vă că, atunci când comandaţi ceva de pe internet, livratorul deschide pachetul şi îşi opreşte lucrurile care îl interesează. Sau, dacă aţi comandat de mâncare, aceasta nu mai ajunge niciodată pe masa dumneavoastră fiindcă livratorul fie a vândut-o altcuiva pe traseu, fie a mâncat-o fiindcă aşa a vrut. În plus, nu veţi primi nici explicaţii, nici scuze şi nici nu veţi avea cui să vă adresaţi”, se arată în postarea de pe contul instituției.

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Mai nou aflăm că și unele vârfuri ale puterii politice aflate la conducerea țării au cripto-nostalgii după comunism, precum cei din PSD, dar mai nou și cei din USR, așa cum este ministrul actual al Apărării, care a evitat sau a lălăit răspunsul la întrebarea dacă Ceaușescu a fost un patriot.

Ce înseamnă să fii patriot? Nu mă încumet să dau o definiție acestui cuvânt. Știu însă că un om este caracterizat cel mai bine de faptele lui. A fost Ceaușescu patriot? Să vedem. Întâi de toate, a fost un dictator – n-am auzit pe nimeni care să conteste asta. Pe orice dictator nu-l mai încape țara.

Când primești o întrebare despre comunism, nu ar trebui să stai pe gânduri. Rămâne cea mai mare eroare intelectuală. Nu a fost niciodată aplicat incomplet sau greșit. Sau până la capăt. Niciodată un om nou nu va face totul până la capăt, perfect. Nu va putea aduce lumina promisă. Nu există nimic științific în el, nimic teoretic.

Pentru cei care au copilărit sub Ceaușescu, America era unchiul ăla mișto, care îți aducea blugi, gumă și ciocolată de afară și asculta Led Zeppelin și Hendrix. Acum, America e unchiul ăla decrepit și lăudăros care duhnește a pișat, pipăie nepoatele, îți fură din casă, stropește cu scuipat când vorbește, e mitocan cu maică-ta și vrea să-i faceți acte pe un teren de la țară, că-i trebuie lui și oricum nu știți voi să-l îngrijiți. foto: Profimedia

Prima mea lecție de viață a venit în vara anului 1987. Aveam 8 ani. (Foto: M. Andreescu/ Adevărul)

Caloriferele din casă erau doar dezmorțite în vreme ce afară ningea şi purtam câte două perechi de ciorapi. Seara, ai mei porneau un radiator vechi şi mare, care mai mult mânca curent decât dădea căldură. foto europolitics.ro

”Ceaușescu n-a fost un om rău, draga mea. Ești tânără și n-ai prins vremea lui, dar să știi că el era doar deconectat de la situația țării, îl mințea ea (n.r. - Elena Ceaușescu) și îl manipula, dar Ceaușescu a fost un lider care și-a iubit țara”. Îmi amintesc și acum discuția asta pe care am avut-o cu un individ de care nu cred că mă despart zece ani, dar care se consideră un mare cunoscător în fenomenul perioadei comuniste din România. Foto: Profimedia