Inaugurăm tema lunii, „Întrebări arzătoare de vară”, tocmai în iulie (când poate gândul stă mai mult la concedii și relaxare) pentru că acum avem cu toții un pic mai mult timp. Putem să ne uităm la probleme din jur care ar trece neobservate în perioade mai aglomerate. Și începem cu o inițiativă de a modifica o lege esențială pentru firavul spirit civic al românilor.
Dacă ești jurnalist sau ONG-ist, e aproape imposibil să nu fi auzit de Legea 544/2001, care asigură liberul acces la informațiile de interes public. Dacă ești cetățean, în schimb, e posibil să nu fi auzit niciodată de legea asta, să nu te intereseze și, în general, să-ți iasă păr în urechi când auzi încă o înșiruire de numere care dă titlul unui document greoi, scris în dulcea limbă de lemn legaleză. Dar zău că legea asta contează și te vizează cât se poate de direct. Dacă ai exclamat vreodată: „Pff, de-aia nu merge nimic bine-n țara asta!” sau: „Ăștia ne tot fură până n-or mai avea de unde!”, sau: „Păi, normal că-s hoți, că la ei o mână spală pe alta”, atunci Legea 544 e despre tine.
Pe scurt, legea asta e despre transparență pe teme esențiale. Îți permite să depui o solicitare care obligă autoritățile să-ți furnizeze într-un termen prevăzut de lege niște date care ne privesc pe noi toți. Asta poate să-nsemne multe, de la alocarea banilor publici, la modul în care funcționează instituțiile statului, până la motivări ale unor decizii cu impact asupra cetățenilor. Am rugat șapte oameni din presă și organizații nonguvernamentale, dar și cetățeni cu inițiativă civică, să ne explice cum i-a ajutat legea 544. Ce-au aflat cu ajutorul ei și n-ar fi putut să afle altfel?
De ce e importantă legea 544 acum? Pentru că s-ar putea să rămânem fără ea. Pe 9 iunie 2017, colegii de la PressOne au intrat în posesia unui document care le-a spus că în Guvern se lucrează la modificarea legii. Inițial, s-a auzit că va fi abrogată cu totul, în urma unor plângeri ale unor funcționari excedați de numărul mare de cereri. Aceștia au pretextat că informația e deja accesibilă publicului, pe site-urile instituțiilor (nu e), și că li se solicită „crearea de informație nouă”, nicidecum furnizarea de informație existentă. Ulterior, fostul și actualul Ministru al Consultării Publice și Dialogului Social, Gabriel Petrea, a declarat pe Facebook că nici nu se pune problema de îngrădire a accesului cetățeanului la informații.
Momentan, legea s-ar afla în etapa de consultări. Ce înseamnă asta? Nu se poate ști exact. Dar răspunsurile de mai jos sunt un nou îndemn la acel #văvedem care a animat în iarnă o mișcare de blocare a unei alte inițiative legislative cu efecte suspecte la adresa democrației.
Care e una dintre informațiile pe care le-ai putut obține doar prin 544 și la care nu ai fi avut acces altfel? De ce a fost ea importantă pentru subiectul la care lucrai și/sau pentru public în general?
„Protecția Consumatorului funcționa ca un stat în stat și apăra comercianții, nu cetățenii”
Există angajați ai statului care încă nu au înțeles ce înseamnă dreptul la informare. Unii consideră că legea 544 e instrumentul jurnalistului, când de fapt e al cetățeanului. Și, uneori chiar și cu legea asta în mână, informațiile nu ies dintre zidurile instituției. Dar tu ca jurnalist te descurci, cauți informațiile pe alte căi. Omul de rând se poate duce în instanță. Are doar calea asta.
Spre exemplu, în urmă cu doi ani documentam un articol despre amenzile date comercianților de Protecția Consumatorului. Am solicitat instituției, pe baza legii 544, să ne comunice lista comercianților care au încălcat drepturile consumatorilor. Au considerat că nu e o informație publică. Adică ANPC apăra comercianții, nu cetățenii. La scurt timp după publicarea investigației, Corpul de Control al Guvernului a făcut o anchetă în instituție și i-au obligat pe angajații acesteia să publice datele. Inspectorii au descoperit că instituția funcționa ca un stat în stat, cu propriile reguli și încălcând legea 544.
Totuși, legea asta e singura care obligă organele statului să facă publice date. Dacă nu o fac, te poți duce în instanță. Tot în urmă cu doi ani, documentam un subiect despre criza medicamentelor pentru cancer. Am solicitat Agenției Naționale a Medicamentului, tot în baza legii 544, date privind cantitățile de medicamente pentru cancer care au intrat în țară. Nu au vrut să ni le dea considerând că am destabiliza piața de farmaceutice. Am mers în instanță, iar la unul dintre termene, avocata instituției ne-a întrebat: „Credeți că dacă vă faceți voi ancheta nu mai mor oameni?” Între timp, am obținut datele pe altă cale. (Ana Poenariu, jurnalist, RISE Project)
„Dacă nu era legea 544, nu aflam niciodată ce e cu terenul ăsta concesionat de stat unei firme private, care plătește pe el 20 de lei pe lună”
În Prelungirea Ghencea, împreună cu grupul de inițiativă în care activez acum, am sesizat că e nevoie de un parc în zonă. Am descoperit și un teren despre care nu știa nimeni al cui este, cine e proprietarul, ce statut juridic are... Ne-am adresat Primăriei Sector 6, pe al cărui teritoriu se află terenul. Ne-au spus că proprietarul este Agenția Domeniilor Statului, căreia ne-am adresat ulterior. Din informație în informație am aflat că terenul aparține statului, că există un contract de cesiune pe el cu o firmă privată, că firma privată plătea o redevență de 20 de lei pe lună. După aceea am făcut un protest, o campanie și o comunicare publică prin care am spus: „Uitați ce se-ntâmplă cu acest teren. E al statului! În timp ce cetățenii din zonă spun că au nevoie de un parc, ADS-ul încasează 20 de lei pe lună.” Așa am putut să mergem mai departe.
Încă nu s-a terminat. Am depus în continuare o petiție cu 500 de semnături la toate instituțiile implicate. Am primit mai multe răspunsuri că, da, toată lumea ar fi încântată să se facă parc acolo-n zonă, dar trebuie mai întâi reziliat contractul și inițiat procesul de hotărâre de la Primăria Sector 6. Trebuie ca Guvernul să dea un proiect de hotărâre. Sunt niște pași de făcut, dar nu-și asumă nimeni inițierea lor. Noi, oricum, vom insista. Dacă nu era legea asta, nu am aflat niciodată. Că nu ne spunea nimeni de bună-voie ce se întâmplă cu acel teren, despre care credem că e vizat pentru ceva dezvoltări imobiliare.
Eu folosesc Legea 544 cam din 2010, de când am început să mă implic în Grupul de Inițiativă Callatis Drumul Taberei. De-a lungul anilor am înțeles că este primul instrument pe care cetățenii îl pot folosi, atunci când vor să înceapă o campanie. Dacă sesizezi o problemă și vrei să știi mai multe despre ea – de exemplu, cine răspunde de parcul cutare? Cine are atribuții de organizare de dezbateri publice? –, dacă nu știi și nu reușești să-ți dai seama, poți trimite o cerere pe 544 și ți se răspunde. Problema e că uneori răspunsurile sunt destul de vagi, dacă nu sunt informații standard, de genul componența comisiei cutare. Ei ezită să dea informația și reiese ceva foarte neclar. Dar e un instrument util, chiar dacă nu e perfect. (Delia Mihalache, coordonatorul grupului civic Inițiativa Prelungirea Ghencea)
„Credem atât de mult în legea 544, încât susținem liberul acces al oricărui cetățean la informații de interes public”
La Funky Citizens folosim Legea 544/2001 tot timpul, pentru a obține date și acte oficiale. Credem în dezvoltarea instrumentelor de politici publice și fundamentarea proceselor decizionale pe date statistice. De exemplu, Indicele de performanță de la Onorată instanță se bazează și pe date obținute prin Legea 544 de la Consiliul Suprem al Magistraturii, de la instanțe și parchete. La fel, atlasele și indicele de coerență bugetară de la Bani publici se bazează pe date obținute prin solicitări de informații de la consiliile locale și județene. Credem atât de mult în legea 544, încât, alături de alte organizații, susținem liberul acces al oricărui cetățean la informații de interes public prin platforma Nu vă supărați. Chiar și unele verificări de la Factual se bazează pe răspunsuri primite la solicitări de acces la informații. Dar e important de reținut că și informațiile publicate din oficiu pe site-urile instituțiilor publice sunt tot efectul Legii 544, iar portalul de date deschise este întotdeauna un supliment bine-venit. (Codru Vrabie, Funky Citizens)
„Am obținut datele referitoare la bugetul primăriei de sector și la investițiile lor, care trebuiau să fie publice – nu era niciun fel de secret”
Noi am folosit Legea 544 când am cerut de la Administrația Lacuri și Parcuri Agrement București (ALPAB) bugetul pentru 2013-2014. Mai cerusem și nu ni s-a dat, nu ne-au răspuns niciodată. Pe lângă asta, mai cerusem să ni se dea informații despre licitația privind contractarea firmei de pază și despre investițiile care se vor face în Parcul Circului. Le-am cerut, nu ni le-au dat și, pe baza Legii 544, i-am acționat în judecată, cu ajutorul celor de la CeRe. După ce au văzut treaba asta, imediat ne-au chemat și ne-au dat absolut tot ce-am cerut, în afară de informațiile legate de licitație. Ulterior, n-am mai continuat acțiunea în instanță. Am obținut datele referitoare la bugetul primăriei de sector și la investițiile făcute de ei, care trebuiau să fie publice – nu era niciun fel de secret, totuși.
Noi îi tot întrebam: „Dom’ne, în Parcul Circului e nevoie de următoarele – coșuri de gunoi, bănci, repararea instalației de irigare, repararea treptelor care coboară spre lac și nu numai.” O grămadă de lucruri legate de infrastructura parcului. Tot timpul ne spuneau: „Nu sunt bani!” „Ok, nu sunt bani, dar totuși aveți niște bani. Cum se-mpart? Intră toți la grămadă pentru toate parcurile și dvs., în funcție de rapoartele făcute de șefii parcurilor repartizați banii? Sau cum? La nimereală? Și de ce parcul ăsta nu primește nimic și-n niciun an nu faceți nicio investiție?”
Începând discuțiile cu ALPAB-ul, totuși din 2013 și până acum am reușit să obținem repararea instalației de irigare, a treptelor și montarea a o mie de coșuri de gunoi. Aproape fiecare stâlp are coșului lui. Dar treburile astea s-au făcut pisând mărunt, continuu. (Silvia Dragu, Grupul de Inițiativă civică Lacul Tei)
„Un strop în furtuna scandalului plagiatelor obținute de demnitari: retragerea titlului de Doctor lui Florentin Pandele, soțul primarului Gabriela Firea”
În ultimii doi ani, cred că am depășit o sută de cereri trimise în baza Legii 544/2001. Dintre toate, una s-a lăsat cu un proces intentat PressOne și mie de către subiect - proces pe care l-am câștigat în primă instanță -, dar și cu o decizie definitivă a Ministerului Educației. Decizia ministerului a fost cea de retragere a titlului de Doctor în Științe Militare obținut de Florentin Pandele, soțul primarului Capitalei Gabriela Firea.
A fost, probabil, doar un strop în furtuna care a însemnat scandalul plagiatelor obținute de către demnitari și singurul material de acest fel pe care l-am scris. Dar mie, cel puțin, mi-a dovedit cât de important este ca tezele de doctorat să fie la vedere și cât contează evaluarea școlilor doctorale.
Cât despre cerere, demersul a fost pur și simplu motivat de curiozitate: documentasem de ceva timp Colegiul Național de Apărare când, în contextul lecturilor mele, am descoperit că primarul Florentin Pandele deținea nu unul, ci două titluri de doctor. De aici și până la redactarea cererii a fost doar un pas. (Iulia Marin, jurnalist, PressOne)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.